Arhive pe etichete: întrebări

Lănţişorul de argint

de

Ca fapt divers:

Ca noi toţi, am pe facebook o serie de prieteni ale căror postări nu apar înşiruite pe lănţişorul de argint al fluxului meu de noutăţi cu lunile sau chiar cu anii.

Iar în actualul context al protestelor stradale, m-am abţinut, ca românul imparţial, şi să postez pe tema asta, şi să comentez şi să dau like-uri la postările prietenilor mei virtuali din ambele tabere. Nu, nu mi-am „făcut curat” în listă. Atâta vreme când nu devine agresiv la adresa mea din acest motiv, nu vreau să rup relaţiile cu nimeni din pricina convingerilor politice, mai ales că ale mele sunt cum sunt. 😛 😆

Ei bine, în situaţia prezentată mai sus, în flux îmi apare, de vreo trei zile, unul dintre absenţii de până acum. E din acelaşi oraş cu mine, îl cunosc personal (am fost colegi de serviciu), dar facebook-ul nu mi-a mai arătat postările lui niciodată. Şi nici acum nu mi le aduce în flux pe toate, ci numai şi numai pe cele prin care îşi îndeamnă, cu vehemenţă, prietenii să iasă în stradă, sau le oferă filmări „live”. (A mai postat şi altceva zilele astea; o ştiu fiindcă am făcut, de curiozitate, o incursiune pe „peretele” lui.)

Aşa stând lucrurile, nu e oare firesc să mă întreb dacă nu cumva lănţişoriul postărilor pe care mi le pune sub nas sus-numitul program de socializare e din argint calp? Şi nu e firesc să mă întreb cine şi de ce l-o fi falsificând*?

Despre lănţişoare de argint au mai scris şi vor mai scrie şi alţii. Îi găsiţi pe blog la Eddie, în al doilea tabel.

* Ca să n-avem vorbe – termenul e metaforic, ca şi chestia cu lănţişorul de argint.  Nu vreau să zic că postările din flux sunt false, ci doar că algoritmul regimului preferenţial s-a schimbat într-un mod care trezeşte suspiciuni.

Ajutaţi o gospodină ratată!

de

pandispan

Deoarece tanti din nişa culinară a blogosferei nu mi-a răspuns (ieri comentariul meu era în aşteptarea moderării şi azi nu mai e deloc :mrgreen: ), faceţi vă rog o faptă bună şi lămuriţi-mă şi pe mine, la pandişpan albuşul se pune peste gălbenuş, aşa cum a scris ‘mneaei pe blogul personal, sau gălbenuşul peste albuş, ca în poza pe care a ataşat-o?

Mulţam fain, anticipat.

P.S. De fapt, jumătatea mea conjugală a vrut ieri să facă pandişpan, dar a renunţat, fiindcă „nicio reţetă nu e clară”, nici în vechea noastră carte noastră de bucate, nici pe net (şi se mai şi contrazic între ele, „câte bordeie, atâtea obiceie” – asta o zic eu. 😛 ).

Încă un set de întrebări, cu răspunsurile aferente

de

Le-am cules tot din blogosferă, via Vienela. Iată-le:

  1. Cu cât ai contribuit procentual la cursul vieţii tale de până acum?
    N-aş putea să spun, fiindcă mă tem adesea că liberul arbitru nu e decât o iluzie. Una necesară, avem nevoie de ea ca de aer; altminteri viaţa n-ar fi suportabilă.
  2. De ce crezi că lucrurile care te fac pe tine fericit nu îi fac pe toţi ceilalţi la fel de fericiţi?
    Fiindcă fericirea înseamnă altceva pentru fiecare dintre noi. Fiecare şi-o zugrăveşte dându-i altă formă şi altă culoare.
  3. Există, în jurul tău, vreun lucru inutil pe care e cazul să-l arunci ?
    Există prea multe ca să le înşir aici. Numărul lor e direct proporţional cu vârsta posesorului, la bătrâneţe le uiţi dacă nu le-ai trecut în nicio agendă.
  4. Ce este mai rău, să plece un prieten de langă tine, sau să pierzi prietenia cuiva care trăieste aproape de tine?
    Găsirea răspunsului e un proces încă în plină desfăşurare.
  5. Ţi s-a împlinit deja până acum cea mai mare spaimă?
    Nu.
  6. Când a fost ultima oară când ai mers în întuneric, călăuzit doar de lumina blânda a unei idei în care credeai cu adevărat?
    Nu mi s-a întâmplat niciodată, pentru simplul fapt că lumina unei idei în care cred cu adevărat nu e „blândă”. E un fir de un roşu aprins, de care nu-mi pot desprinde ochii îndureraţi.
  7. Oare peste 5 ani îti vei aminti ce făceai azi? Dar ieri? Dar alaltăieri?
    Îmi notez – trebuie să fac peste 5 ani o verificare. 😛
    Deocamdată pot spune c-o să-mi amintesc tot ce e foarte ieşit din comun. De exemplu, încă îmi mai amintesc ce-am făcut pe 4 martie 1977, după ora 21:20. Nimic nu poate eclipsa astfel de amintiri – cu excepţia nebuniei.
  8. Ceva ce n-ai să înţelegi niciodată…
    De ce nu m-am născut prinţesă…
  9. Ceva ce te deprimă.
    Prostia şi răutatea gratuită.
  10. Ceva ce te-ar putea face extrem de fericit(ă).
    Un sprijin – când am mare nevoie de el.
  11. Ceva ce te tulbură.
    Gândul că aş putea fi/deveni un terminal, un dispozitiv anexă, manipulat de o voinţă străină.
  12. Ceva cu care-ţi place să te joci.
    Echipa cuvintelor din dicţionar.
  13. Ceva ce te-a durut odată.
    Degetul mare de la am uitat care mână. Nu mai ştiu câţi ani aveam, dar eram încă în liceu. Plecasem, singură, în vizită la mătuşile mele şi, când m-am urcat în liftul din blocul meu, am reuşit, habar n-am cum, să-mi trântesc uşa peste unghie. Cred că drumul a durat cel puţin o jumătate de oră, dar abia când am ajuns la ele am început să plâng de durere. Pesemne că ştiam, instinctiv, că lacrimile pe care nu ţi le şterge nimeni nu pot aduce alinare.
  14. Ceva ce-ai schimba la caracterul tău.
    Înverşunarea.
  15. Ceva ce-ai schimba la partenerul tău.
    L-aş face nabab.
  16. Ceva ce porți chiar acum.
    O promisiune pe care mi-o tot fac mie însămi. Cred că nu mi-o îndeplinesc fiindcă n-am obişnuit s-o port în gând.
  17. Ceva ce te înspăimântă.
    Tot ce nu pot controla: calamităţile naturale, terorismul etc.

Am inclus în răspunsuri cuvintele din duzină (printesa, fir, promisiune, verificare, aer, terminal, agenda, culoare, sprijin, proces, echipa, eclipsa). Mergeţi la Eddie ca să vedeţi cum le-au folosit alţii.

22 de răspunsuri

de

Am luat (cu copy-paste) în sacoşa mea virtuală întrebările de aici şi zău că mi-am dat osteneala să răspund fără să pun ceea ce s-ar putea numi sirop şi fără să exclud aşa-numitul spirit de glumă. Rămâne să vedeţi dacă mi-a reuşit sau nu. 🙂

  1. Ce ai face diferit dacă ai ști sigur că nimeni nu te va judeca pentru asta?
    Le-aş spune altora, sincer, tot ce-mi trece prin cap.
  2. Care este diferența între a fi viu și a trăi cu adevărat?
    Când eşti viu, şi-atât, nu-ţi pasă de ce latră câinii la lună, de ce e sărată lacrima, de ce… şi iar de ce. Când trăieşti cu adevărat – ca om – încerci să înţelegi ce eşti şi ce e lumea în care trăieşti. Şi  „profunzimea”acestor 22 de întrebări nu e un seism care te trânteşte pe spate. 😛
  3. Ai renunța la ultimii 10 ani din viață pentru a primi în schimb faimă sau o înfățisare extrem de atrăgătoare?
    Nu. (Cu ce te încălzeşte, post-mortem, faptul că gloata încă mai vede în tine, de exemplu, un sex-simbol? Viaţa anonimului saşiu poate fi foarte frumoasă dacă ştie cum să şi-o trăiască.)
  4. Dacă ai afla că toți cunoscuții vor muri mâine și ai avea posibilitatea să vizitezi doar unul dintre ei, pe cine ai alege?
    Pe niciunul. Aş fi prea ocupată să mă bat cu morile de vânt ca să-i salvez, sau să urlu de ciudă dacă aş fi mie în sută convinsă că nu-i pot salva.
  5. Dacă ai câștiga un milion de dolari, ți-ai da demisia?
    Da – dacă i-aş câştiga la un joc de noroc, ca moştenire etc. Nu – dacă ar fi salariul meu, să zicem, anual.
  6. Crezi că știi cu certitudine care este diferența dintre bine și rău?
    Nu.
  7. Dacă nu acum, atunci când?
    Altădată, evident. 😛
  8. Care este cea mai fericită amintire din copilăria ta?
    Gândul că aveam toată viaţa înainte.
  9. Îți amintești momentul acela de acum 3 ani când te-ai supărat extrem de tare? Mai contează azi?
    Da, mi-l amintesc, că, slavă Domnului, nu-s amnezică. Ce să mai conteze, momentul, sau ceea ce a provocat supărarea? 😛 Momentul mai contează dacă atunci (Doamne fereşte!) am făcut infarct. Cât despre motivul supărării – dacă mai contează sau nu depinde de… natura lui, ca să zic aşa.
  10. Dacă ar fi să alegi între a-ți pierde toate amintirile prețioase și posibilitatea de a-ți face altele noi, care ar fi decizia ta?
    Dacă-ţi pierzi toate amintirile preţioase, înseamnă ţi s-a bulit ceva la mansardă. Viaţa de legumă nu e cea mai încântătoare alternativă. Dar şi dacă nu poţi să-ţi faci altele noi înseamnă că ţi s-a bulit ceva la mansardă. Sau că ai dat ortul popii.
    Iar presupunând că aceste două lucruri ţi s-ar putea întâmpla păstrându-ţi mansarda intactă, ambele sunt la fel de naşpa.
    În concluzie, aş da cu banul.
  11. Pentru ce anume din viața ta ești cel mai recunoscător?
    Pentru că sunt încă în viaţă.
  12. De ce crezi ți-a fost dat ție să trăiești viața asta și nu alta, mult mai diferită?
    Pentru că s-a întâmplat să mă nasc în pielea mea, nu în alta. Iar de ce ne-am născut fiecare în actuala piele nu s-a descoperit încă. Dar sunt sigură că se fac cercetări. Între timp, cei care nu cercetează citesc cărţi sfinte sau SF* (sau şi una şi alta) şi-şi împărtăşesc speculaţiile personale la un pahar de vorbă. Asta, în cazul fericit. În caz contrar, îşi publică aberaţiile pe Internet şi găsesc destui idioţi care să le ia de bune şi să le pună link pe Facebook. :mrgreen:
  13. Dacă ar fi să te muți într-o altă țară, pe care ai alege-o?
    Nu sunt destul de sonată ca să aleg înainte de afla în ce ţară umblă câinii cu covrigi (cu sau fără susan) în coadă, prin urmare m-aş documenta înainte de a alege. N-am făcut-o până acum fiindcă nu m-a tentat. „Omul sfinţeşte locul” şi, dacă nu-l poate sfinţi pe unul, de ce i-ar reuşi cu altul?
    Oricum, promit că răspund după ce mă documentez, dar nu promit că mă documentez. 😛
  14. Există un lucru pe care știi cu siguranță că îl faci diferit de restul lumii? Care este acesta?
    Ca să ştiu cu siguranţă că fac un anumit lucru diferit de restul lumii, ar trebui să ştiu, tot cu siguranţă, ce face tot restul lumii, de faţă cu alţii sau în intimitate – şi e imposibil.
  15. Ai încălca legea pentru a salva persoana iubită?
    Da. Aş încălca-o şi ca să-mi salvez pisica. 😛
  16. Dacă ar fi să oferi unui nou născut un singur sfat, care ar fi acela?
    Ori îi oferi un sfat unui nou născut, ori i-l oferi unui bou – e totuna. Nu pricepe, sărmanul. Dar, presupunând că ar putea să priceapă, l-aş sfătui să nu se creadă niciodată buricul pământului.
  17. Te preocupă mai mult să faci lucrurile cum trebuie sau lucrurile care trebuie?
    Mă preocupă să fac strictul necesar ca să supravieţuiesc în condiţii decente, aşa cum trebuie ca să-mi asigure într-adevăr supravieţuirea în condiţii decente.
  18. Dacă oamenii ar trăi în medie până la vârsta de 40 de ani, ți-ai trăi viața în același mod?
    Nu, fiindcă am avea probabil alt sistem de asistenţă socială, deci aş fi putut – presupun – să ies la pensie pe la 30 sau măcar 35 de ani, şi ar fi fost cu totul altceva. 😛
  19. Care ar fi un singur lucru pe care l-ai schimba în lume?
    Aş elimina răutatea gratuită.
  20. Dacă viața este atât de scurtă, de ce facem atâtea lucruri care nu ne plac și ne plac atâtea lucruri pe care nu le facem?
    Ca să nu fie şi mai scurtă. 😛
  21. Ce este mai rău, să dai greș sau să nu încerci?
    Să nu încerci.
  22. Ce vârstă ai avea dacă nu ți-ai cunoaște vârsta?
    Tot aia pe care-o am în realitate, că faptul că nu mi-o cunosc nici nu m-ar îmbătrâni, nici nu m-ar întineri. :mrgreen:

* – Speculative Fiction

De ce?

de

De ce scriu pe bloguri în loc să scriu poveşti? De ce ţin lăbuţa pe un banal cubuleţ de ciocolată menaj şi le las altora tortul de îngheţată? De ce desenez câte-o stea în cărbune în loc să pictez întreaga boltă a cerului? De ce mă mulţumesc să-nvârt câte-o figurină pe degete, atât cât se poate într-un articol de blog, în loc să fiu abilul păpuşar care trage de sforile personajelor unui roman? De ce-mi fac jucărie din câte-o frunză de arţar smulsă de toamnă în loc să plantez pomul meu, cu rădăcini în mine, cu o lume imaginată de mine în fiecare miez de fruct cărnos? De ce strâng în pumn câte un singur medalion, când îmi pot făuri o întreagă comoară? De ce nu-mi pun o pilă la mine însămi, ca să-mi schimb năravurile?

Pentru că nu se ştie dac-o să fie un roman de succes?

Nu, nu e ăsta răspunsul, pentru că blogăricioaică de succes se ştie deja că nu-s! :mrgreen:

Şi se mai ştie şi că particip acum, cu articolul ăsta, la al 54-lea episod al jocului cuvintelor (sezonul 2).

De unde vin norii, de unde seninul… sau Întrebare & Răspunsuri

de

Micile Mizerii

Întrebarea:

De unde vin norii, de unde seninul?

Răspunsurile:

1. Baba Gaga:

Totul vine de la Dumnezeu, maică. Terminaţi cu prostiile.

2. Tanti Tina:

Habar n-am şi puţin îmi pasă. Mie mi se-nnorează fruntea când văd harababura din această casă şi mi se-nseninează ochii când înţeleg că viaţa e oricum frumoasă.

3. Mariana (eu):

Norii vin din senin. Seninul vine de dincolo de nori.

Norii ăştia au venit de aici, plictiseala i-a pus pe verso. Seninul e dincolo de ei.

3. Daniela:

Nu ştiţi de unde vin norii? Puneţi mâna şi citiţi despre circuitul apei în natură.
Seninul e caracteristica minţii prostului şi vine din neştiinţă (bietul om nu ştie ce este norii şi ce vrea ei 😛 ).

4. Letiţia:

Zice-se că la Gorj te duci şi vii, dar dorului capăt nu-i ştii.
Noi ne-am întâlnit la un capăt de dor, căpătuindu-ne. Ne-am umplut de dragoste şi am plecat cu sufletele doldora…

Vezi articolul original 395 de cuvinte mai mult

Întrebare

de

Cât de departe poţi ajunge într-o oră lumină, lăsându-te purtat de un vis de dascăl eminescian, trăitor într-un colier de slove tipărite pe hârtie, sau de o curea de transmisie a razelor de la soare spre floare, sau de efluviile alcoolului dintr-un pahar de cristal, mlădiate, val după val, cu graţie de trestie fantomatică captivă pe malul unui râu de lacrimi?

Înainte de a pleca în căutarea răspunsului, mergeţi la Eddie, unde găsiţi un tabel cu linkuri călăuzitoare în tot atâtea călătorii iniţiatice prin lumea unei duzini de cuvinte.

Ce mă sfătuiţi?

de

Adică să continui cu SuperBlogul, sau nu?

Asta ţinând cont că:

  • în momentul de faţă, partea de sus a clasamentului arată aşa cum vede mai jos şi, diferenţele de punctaj fiind foarte mici, la proba următoare aş putea migra în orice poziţie din zona marcată de săgeţi, chiar şi în cazul (fericit pentru mine) în care notele date de juriu se vor situa, cum s-a întâmplat la proba notată azi, numai în intervalul 85-100:

  • dacă juriul următoarei probe nu e dotat cu simţul umorului şi se-ntâmplă să nu poată suferi pisicile, am mari şanse să iau una dintre cele mai mici note;
  • la capitolul timp stau dezastruos, mai am în faţă încă 200 de pagini dintr-o traducere care trebuia să fie gata ieri 😛 ;
  • habar n-am ce să scriu (până joi la miezul nopţii) la proba propusă de CND Turism, având în vedere că n-am trecut dincolo de hotarele ţării decât o singură dată, când am ajuns în Rusia (pe vremea când se numea URSS 😛 ), iar timp pentru documentare cred că vă daţi seama cât am! :mrgreen:

Acestea fiind datele problemei, repet întrebarea:

O întrebare

de

 

09.06.2014, 10:45
Ca urmare a unor comentarii primite pe facebook, fac următoarea precizare:
N-am trântit cuvintele la nimereală, mă refer la cazul în care exprimarea e lipsită de eleganţă, agresivă, vulgară chiar – similară cu aceea inclusă în întrebare.