Bucurie

Apropo de… tristeţe.

ropot de secunde...

.

Pentru toate lacrimile care au curs, cândva, în trecut,

Pentru oricare dor ce s-a frânt şi-a durut,

Pentru foste secunde irosite-n greşeli,

Pentru tot ce, ciudat, a trezit îndoieli,

Pentru orice izvor peste pietre întins

Şi-ngheţat când din cer cu-altă apă a nins,

Pentru orice-altceva în nimic preschimbat,

Pentru-o lume la fel cu un vis mutilat,

Pentru toate – acum –  merită să zâmbeşti,

Fiindcă, în ciuda lor, eşti aici – şi trăieşti!

Asta e bucuria clipelor pământeşti…



Astăzi, 2o februarie 2014, mi-a venit ideea să adaptez poezia (schimbat titlul, adăugat ultimul vers) pentru gând din cuvânt (din cuvântul „bucurie”).

Vezi articol original

Anunțuri

Diamant (pseudoacrostih)

 

Diafană,

Ingenuă,

Atavică,

Mistuitoare

Aspiraţie către transparentă şi forţă,

Năucitoare torţă de lumină trimisă-napoi, către soare,

Te vreau pentru mine – şi mă doare!

 


Mai multe diamante găsiţi la Eddie, în tabel.

Duzina de cuvinte: Scriitorul – sau VIAŢA ca o CEAPĂ

Nu ştia de unde năboiau cuvintele, ca buldozerele… Nu le supsese odată cu lăudatul lapte al mamei (a lui era mută!), nu şi le păstra prin buzunare, nu i le aduceau cele n-şpe surate inspiratoare (atâtea muze se spunea că are, dar el n-o văzuse şi n-o auzise pe niciuna), nu i le lăsase moştenire bunica, împletite în renumitele ei ghirlande de ceapă…

Ştia doar că-i dădeau creierul de-a dura, ca pe o anvelopă de cauciuc uzat rostogolită spre tomberon prin ochiuri de apă băltită, că, după acel inconfundabil spectacol, i-l lăsau dantelat şi sângeriu, într-o încremenire tâmpă, că nu-şi revenea decât după ce scăpa de ele – de cuvintele torţionare – pângărind cu chipul lor de cerneală albul imaculat al hârtiei (care de la o vreme se preschimbase în ecran mitraliat în răpăit de taste).

Uneori scria tomuri întregi (mult lăudatele lui bestselleruri), alteori… numai câte un gând din cuvânt:

Viaţa… e viaţă:
Imn pe o aţă –
Alai de mărgele –
Ţurţuri şi stele,
Amar şi dulceaţă.

… Viaţa… A lui era… ca o ceapăŞi-o consuma, foaie cu foaie, aşternând-o pe foi de carte…

Viaţa… este ca o ceapă:
Iar şi iară se dezghioacă,
Aruncă foaie după foaie –
Ţine plânsul să-l înceapă,
Apoi râde şi se toacă.

Duzina de cuvinte: Merele… indisciplinate

verojurnal

Da, aţi ghicit, de marţi încoace mi-am dorit într-una să scriu, m-am înverzit de ciudă că n-am timp s-o fac aşa cum aş vrea, dar am pus totuşi la încolţit douăsprezece cuvinte[1], şi-n loc de asta mi-au ruginit zadarnic în apa stătută a gândurilor… pentru că, o, Doamne[2], ce-aş putea să vă spun? Că am uitat de când nu s-a mai albăstrit cerul? Că zăpada a albit asfaltul, că a zidit punţi netede peste găurile lui, nelipsite de pe străzile şi trotuarele noastre? Că aştept gerul, că vreau să mi se topească în mână cu ţurţure translucid[3], să mi se scurgă apa lui îngheţată printre degete, către pământul din care vor rodi merele pârguite ale unei noi toamne?

Şi, apropo de mere, acum, după ce am găsit câte un loc pentru aproape toate cele 12 cuvinte ce-şi sună câte un itîn coadă, mai…

Vezi articol original 366 de cuvinte mai mult

Bucurie

.

Pentru toate lacrimile care au curs, cândva, în trecut,

Pentru oricare dor ce s-a frânt şi-a durut,

Pentru foste secunde irosite-n greşeli,

Pentru tot ce, ciudat, a trezit îndoieli,

Pentru orice izvor peste pietre întins

Şi-ngheţat când din cer cu-altă apă a nins,

Pentru orice-altceva în nimic preschimbat,

Pentru-o lume la fel cu un vis mutilat,

Pentru toate – acum –  merită să zâmbeşti,

Fiindcă, în ciuda lor, eşti aici – şi trăieşti!

Asta e bucuria clipelor pământeşti…



Astăzi, 2o februarie 2014, mi-a venit ideea să adaptez poezia (schimbat titlul, adăugat ultimul vers) pentru gând din cuvânt (din cuvântul „bucurie”).