Instantanee – de undeva, de cândva (1)

Instantaneu dintr-o lume imaginară, inspirat de cuvintele jocului de-a duzina şi de o imagine. (Şi de Vienela, care mi-a făcut poftă de scris, aşa că mi-am furat din timpul rezervat pentru altceva!)

saşiuUndeva, mai sus de lunca legată de râu prin jurământ imun la rugina vremii, vântul în trecere fără răgaz printre crengi călăuzeşte umbra unei flori de catalpa în dans lasciv peste un pisoi albicios, saşiu fiindcă-şi face privirea tunel către izul de must al muscoiului beţiv, negru ca un tăciune cruţat de văpaie, poposit pe vârful nasului său tocmai acum, când e dărâmat de oboseală după ce-a fugărit, fără cine ştie ce succes, tot ce mişună prin iarbă.

Anunțuri

Plasa lui Calmy (2)

Povestea lui Calmy s-a ramificat deja. Clic aici ca să vedeţi cum arată şi ca să puteţi citi toate episoadele.

Nu e o capodoperă literară, e doar un joc în care contează numai imaginaţia participanţilor şi coerenţa episoadelor de pe acelaşi fir narativ.

Dar eu sunt în criză de timp, de aceea îl rog pe unul dintre ceilalţi participanţi la joc să preia pe blogul lui evidenţa tuturor episoadelor.

Presupunând că există bloggeri interesaţi de continuarea jocului, îi invit să se întâlnească (fără mine) în spaţiul virtual reprezentat de comentariile acestui articol, ca să hotărască unde se mută bucătăria poveştii sau ca să aleagă pentru discuţii un alt loc accesibil tuturor.

Acestea fiind zise, eu una mă retrag şi vă urez distracţie plăcută.

ACTUALIZARE:

A fost creat blogdejoaca.wordpress.com, atât pentru povestea lui Calmy, cât şi pentru alte jocuri.

Calmy – episodul 7.1.2.

Continuare a episodului Briza:

— Azi. Azi…, repetă Calmy, străfulgerat de un gând care-i zbârli părul pe ceafă.

„Ce zi e azi?” se întrebă, cuprins de panică. Şi puse întrebarea cu glas tare:

— Ce zi e azi, mamă?

— Vineri, răspunse ea. Vineri. Te înţeleg, bietu’ de tine. Eşti emoţionat, nu mai sunt decât patru zile până la…ăăă… ei,  ştii tu… ăăă… operaţia aia importantă.

Calmy se albi la faţă.

„N-am rezolvat mare lucru”, îşi spuse. „M-am întors în timp, înainte de ablaţie. Acum trebuie să fac ceva ca să nu se repete toată povestea. Aşa că… azi nu mă duc în sat, azi fug din sat. La naiba cu teologia, cu conducerea spirituală a clanului, cu moştenirea… Doar pe Matilda nu trebuie s-o pierd. Nici pe ea, nici testiculele.”


Deoarece eu sunt în criză de timp, îl rog pe unul dintre ceilalţi participanţi la joc să preia pe blogul lui evidenţa tuturor episoadelor, ţinând-o oricum i se pare cel mai simplu.

 

Calmy – episodul 4.1.

Fiindcă povestea lui Calmy trage să moară, îi mai dau eu un ghiont. O continui de unde a lăsat-o episodul 3.1:

sora lui Septembrie

sora lui Septembrie (clic pe poză ca s-o vedeţi mai bine)

Septembrie oftă din rărunchi. Apoi îşi muşcă buzele, mărunt, de câteva ori.

„Bietul băiat”, îşi spuse, mirat el însuşi că, după tot ce trăise, încă mai era în stare să se înduioşeze astfel. „Din ce neam de idioţi s-a născut! Întâi şi-au bătut joc de el cu numele ăla – Etui Calmar Eter, auzi! – apoi, harş! Ce mârşăvie!”

— Aş vrea să te-ajut, mărturisi. Dar nu pot. Nu mai pot. Fiindcă… Ei, pe scurt, fiindcă a trebuit să ispăşesc un păcat… altfel decât plătindu-l cu viaţa. M-a costat nişte puteri şi… am jurat credinţă Crucii, mi-am închinat viaţa credinţei… Însă ea, sora mea geamănă, a plătit altfel… S-a lăpădat de frumuseţe şi a ieşit din rândul oamenilor… al oamenilor adevăraţi. Dar şi-a păstrat puterea. Am auzit că are chiar mai multă. Dacă nimic din ceea ce e hidos nu te sperie, du-te la ea. Îţi explic unde-o găseşti şi-ţi dau o scrisoare.


Povestea a fost continuată în trei moduri diferite, aici, aici şi aici.

Plasa lui Calmy

Ajutaţi-l pe păianjenul Calmy să-şi mărească plasa – în lung şi-n lat! 🙂

Continuaţi povestea lui ramificată! Pornind de la sfârşitul oricăruia din episoade deja existente (a se vedea tabelul de mai jos şi actualizările), scrieţi pe blogul personal un nou episod (între 50 şi 150 de cuvinte).

 

Episodul 1

Etui Calmar Eter (Calmy pentru prieteni) şi-ar lepăda, ca pe un balast detestabil, toate cele trei prenume care, stându-i alături de numele de familie ca bigudiurile pe chelie, i-au preschimbat certificatul de naştere în maculatură şi au fost cât pe ce să-i servească drept paşaport către demenţă. Dar nu poate, căci, dovedindu-se un meseriaş încărcător de belele pe greabăn de creştin fraged, prevăzătorul său tată, popa Manole Furtun, mare iubitor de alcool şi de nume care nu se regăsesc pe paleta spălăcită numită calendar, s-a dus glonţ de la botez la notar şi a trântit o clauză în testament: orice schimbare, totală sau parţială, a numelui din certificatul de naştere înseamnă dezmoştenire, e zid despărţitor dintre fiul denaturat şi „casa a mare” din centru, mândria târgului şi darul înaintaşilor, pe care orice reprezentant al clanului Furtun îl pune (paradoxal!) mai presus de darul beţiei.

Episodul 2.1

Corvoada numelui l-a urmărit întreaga viaţă, umilindu-l în banca şcolii teologice în care i s-a impus să asculte, ani şi ani, batjocurile colegilor înrăiţi de atâta testosteron sugrumat, dar şi în ochii frumoasei Matilda, fata prosperului om de afaceri Gabriel Dupont, un milionar ce a decis că onoarea fiicei sale stă într-o educaţie totalitară de tip religios. La cei 23 de ani ai săi, Calmy se visa, adesea, proprietar al unei luxoase case pe coasta Mediteranei şi cu Matilda îmbrăţişându-i tremurândă braţul musculos, în timp ce el ar fi ţinut cârma iahtului său de ultimă generaţie, dotat cu dormitor imens, piscină şi sală de sport. Dar, de fiecare dată, trezit din reverie, Calmy cădea într-o adâncă şi nefericită depresie: puţini, foarte puţini, ştiau că, în urmă cu jumătate de an, odiosul ritual de iniţiere al clanului Furtun a presupus ablaţia testiculelor viitorului lider spiritual – Etui Calmar Eter. Romanticului Calmy.

Episodul 2.2

Calmy, pe numele sau real: Etui Calmar Eter Furtun se lovi de un teanc de maculatura utilizata pe post de despartitor, in camera sa amarata. Nu era cine stie ce meserias si uneori isi simtea creierul plin de balast, dar acum chiar ca i se pusese pata, cand isi vazu podeaua vraiste! Lua o decizie pe loc, ca si cum un incarcator l-ar fi umplut de energie. Nu o sa-si schimbe numele, ca oricum ar fi fost dezmostenit prin clauza din testamentul facut de tac-su, in prezenta unui notar. Dar o sa-si spuna E.C.E. Furtun! I se parea ca suna ca un fel de reprezentant! Si ce daca nu era trecut in buletin sau pasaport! E.C.E. putea avea o paleta de sensuri. Cine are chef, sa caute!

Episodul 3.1

Pe măsură ce se apropiau, în minte începură să i se deruleze cele mai bizare asocieri de cuvinte. În fond, dacă se gândea bine, abația care-l aștepta nu era altceva decât ablația, din care s-a exterminat o literă. Sau s-a exorcizat. Că litera în cauză era sursa tuturor greșelilor și slăbiciunilor bărbătești. Sau, mergând pe calea inversă, ca să ajungi de la ablație la abație, trebuie să elimini ceva.

Reveria îi fu întreruptă brusc de oprirea trăsurii. Vizitiul își iți capul pe fereastră și spuse: „Am ajuns!”

Septembrie avea deviație de sept, motiv pentru care vorbea cam pe nas. Dar deocamdată tăcea, ascultând o întreagă pledoarie despre cum tânărul din fața lui nu vrea să fie ultimul Furtun din sat și despre cum o iubește nespus și neconsumat pe Matilda. Disertația lui impetuoasă se termină cu o întrebare pusă temător, cu o voce tremurândă: „Pot să-mi recapăt testiculele?”

Episodul 3.2

Aruncă o ultimă privire spre oglinda veche, de pe care vopseaua s-a jupuit parțial, își drege glasul și iese din casă. După bunul său obicei, E.C.E. Furtun își petrece dimineața de sâmbătă citind ziarul pe o bancă oarecare, la periferie, departe de tumultul orașului și de casa a mare, unde nimeni nu îl înțelege. Strânge pleoapele, încercând să vadă mai clar în lungul străzii. Tocmai atunci, la trecerea de pietoni oprește o mașină roșie, cu numere de Spania, și din ea coboară val-vârtej o tânără enervant de frumoasă.

-Treci înapoi! se aude dinspre automobil glasul plictisit al unui bărbat.

Fata îl ignoră. Așezată în celălalt capăt al băncii, aprinde o țigară, oftează și suflă tot fumul către E.C.E. Furtun, făcându-l pe acesta să tresară. De-ar putea țese o pânză fină, să prindă musculița în plasă acum, cât e supărată pe celălalt…

Episodul 4.1

Septembrie oftă din rărunchi. Apoi îşi muşcă buzele, mărunt, de câteva ori.

„Bietul băiat”, îşi spuse, mirat el însuşi că, după tot ce trăise, încă mai era în stare să se înduioşeze astfel. „Din ce neam de idioţi s-a născut! Întâi şi-au bătut joc de el cu numele ăla – Etui Calmar Eter, auzi! – apoi, harş! Ce mârşăvie!”

— Aş vrea să te-ajut, mărturisi. Dar nu pot. Nu mai pot. Fiindcă… Ei, pe scurt, fiindcă a trebuit să ispăşesc un păcat… altfel decât plătindu-l cu viaţa. M-a costat nişte puteri şi… am jurat credinţă Crucii, mi-am închinat viaţa credinţei… Însă ea, sora mea geamănă, a plătit altfel… S-a lăpădat de frumuseţe şi a ieşit din rândul oamenilor… al oamenilor adevăraţi. Dar şi-a păstrat puterea. Am auzit că are chiar mai multă. Dacă nimic din ceea ce e hidos nu te sperie, du-te la ea. Îţi explic unde-o găseşti şi-ţi dau o scrisoare.

Episodul 5.1.1

Calmy privea fascinat chipul Carminei, luminat de flăcările şemineului. Ochii ei stranii păreau dintr-altă lume; totuşi, poate surâsul cu care citea scrisoarea fratelui ei, poate graţia cu care îşi mişca mâinile lungi îi potoliseră groaza primelor secunde în care o văzu. Carmina se ridică, într-un târziu, din fotoliul său, împături cu răbdare scrisoarea şi, în timp ce-şi coborî ironic ochii spre prohabul tânărului, o aruncă în foc.

– Dragul meu Calmy, am să fiu directă cu tine. Vezi uşa aceea?, întrebă Carmina indicând cu degetul său lung o uşă secundară din biblioteca în care se aflau. Uşa aceea duce oriunde vrei tu. Şi nu doar oriunde, ci şi oricând. În prezent sau în viitor, oriunde ai alege să fii, tu poţi schimba cursul evenimentelor după bunul plac. Poţi împiedica holocaustul nazist sau poţi salva Pompeii. Poţi salva omenirea sau îţi poţi recupera testiculele. Ai, însă, doar o opţiune: ce alegi?

Îi rog pe toţi cei care vor continua povestea lui Calmy, indiferent din ce punct, să mă anunţe lăsând aici un comentariu.

 

ACTUALIZĂRI:

  • Episodul  5.1 a devenit episodul 5.1.1, pentru că a apărut un episod paralel cu el, 5.1.2, pe care vă invit să-l citiţi la el acasă, dând clic pe link. N-am cum să-l înghesui în tabel. Dacă povestea va continua, o să caut o soluţie de reprezentare a plasei lui Calmy (în măsura în care o să am timp).
  • Avem şi episodul 5.1.3.
  • A apărut şi episodul 6.1.1 – continuare a episodului 5.1.1.
  • Episodul 7.1.1. continuă episodul 6.1.1.
  • Episodul 7.1.2. continuă tot episodul 6.1.1.

Păianjenul Calmy

Calmy îi spun rudele şi prietenii. De fapt, se numeşte Etui Calmar Eter şi e unicul fiu al părintelui Manole Furtun, un cucernic închinător al lui Bachus. Iar eu mă bucur că începutul poveştii lui n-a nimerit în oraşul în care timpul s-a oprit. 🙂

Spun asta fiindcă există deja o continuare, avem un episod 2 şi un episod 3. Şi sper că va apărea curând şi un al patrulea episod. Oricine doreşte să-l scrie e invitat s-o facă (poate avea între 50 şi 150 de cuvinte).

Numai că oricare dintre episoadele poveştii poate fi un nod din care să se desprindă mai multe fire. Povestea poate evolua în n moduri, ramificându-se de oriunde. Aş vrea să-l văd pe Calmy al meu în centrul unei pânze de păianjen! 🙂

Deocamdată, să vedem, chiar nu scrie nimeni altcineva un alt episod 2? E nevoie s-o facă un suflet caritabil, fiindcă, pe actualul fir al poveştii, bietului Calmy i s-a întâmplat în episodul 2 ceva foaaarte neplăcut! Nu vrea nimeni să pună temelia unei lumi paralele, în care tânărul Calmy e ferit de aşa ceva?



M-am referit aici doar tangenţial la un oraş în care timpul s-a oprit. Pe cei care au scris într-adevăr despre asta îi găsiţi la Eddie, în al doilea tabel.



ACTUALIZĂRI