De la naftalină (13) – Duzina de cuvinte – ROGVAIV

VERONICISME

A plouat; căzută în tropot spre a se contopi cu fierbinţeala adâncită în pământ de boala zădufului, apa preschimbată în aburi urcă pe o scară fără trepte, purtând către o zeitate mai mult sau mai puţin străinăsalutări ceţoase, ce îi insuflă îndemnul de a lua pe drept sau pe nedrept în stăpânire cerul, aşternând pe boltă, cu eficienţă şi  preţ de clipe îndelungate, cântecul de slavă al celor şapte chipuri ale luminii: roşu, oranj, galben, verde, albastru, indigo, violet…

Dacă vreţi să aflaţi ce se mai poate face cu aceeaşi duzină de cuvinte, mergeţi la psi şi urmaţi căile deschise de tabelul pe care-l veţi găsi acolo, şi care duc către: TiberiuDor de femeiealmanahech3815hCarmen PricopsimonikoolcammelyCarmen DJscorpioVanessa, Lolita

Vezi articol original

Ploaie şi iar ploaie, de [cel puţin] trei ori ploaie

Poza din stânga e cea mai recentă „provocare” lansată de „jocul cuvintelor„.

Mărturisesc că (din lipsă de timp) nu sunt în stare să scriu ceva romantic pe tema „doi sub o umbrelă”. Vă pot spune doar, din proprie experienţă, ce romantic te face ploaia ciuciulete (e drept, doar pe jumătate – jumătate tu şi jumătate el/ea) când te preumbli într-o asemenea ipostază.

Şi, ca să nu mă rezum la atât, adaug câteva poezii despre ploaie de pe alte bloguri de-ale mele.



Sărutul ploii

Culorile au fost scoase din pălărie de un program din suita facebook-ului, nu le luaţi de bune!

Culoarea sufletului, mda,
Se mai schimbă şi ea.
De fapt, s-a schimbat
De câte ori a fost sărutat.
Sărutul ploii l-a spălat
Şi, cumva, l-a recolorat.
Sărutul ploii de mângâieri,
Sărutul ploii de supărări,
Sărutul ploii de iubire,
Sărutul ploii de nefericire,
Al ploii de înfumurare,
Al ploii de revoltă şi de uitare,
Al ploii de eşecuri şi împliniri,
Al ploii de lacrimi şi rătăciri,
Al ploii de multe şi mărunte,
Al potopului de secunde.

Aşa începe povestea Pălămidei

PălămidaŞtiindu-se cilibii, cele două fete mai mari ale ţiganului s-au aburcat în căruţa fără coviltir, ca să se scalde-n privirile pofticioase aruncate de droaia de megieşi ieşiţi pe la porţi cu câte-un hârb de ulcică plină cu vin şi cu câte-un hartan teios de carne – deh, ca-n zi de sărbătoare. Însă Pălămida, mezina, a adăstat oleacă, s-a uitat la norii negri învălătuciţi pe cer, s-a gândit cum o să-i ude ploaia leoarcă surorile spanciulite şi s-a aciuiat sub coviltirul celeilalte căruţe, alături balabusta a bătrână, mama maică-sii, şi de micul mâţ pripăşit de la o vreme pe lângă babă.

De ce-au plecat şi încotro?

Ei, o să vă povestesc, poate, altădată. Însă sunt sigură că alţii au pus cele 12 cuvinte îngroşate în poveşti cu cap şi coadă; căutaţi-i aici, într-un tabel.

La vreme de ploaie

Pentru că azi plouă, plouă, plouă, am scos de la naftalină versuri scrise demult… când aveam şaptesprezece ani fără câteva zile, era vară şi mă aflam în tren. Mergeam în excursie, în Rusia… Pardon, pe vremea aia exista URSS-ul şi nu ştiu dacă-şi imagina cineva c-o să se rupă atât de curând în bucăţi! 😛

Dansul stropilor de ploaie