Plus 20

Editura ALL (sponsor la Spring Superblog 2014) a trecut la rejurizare – ca urmare a numărului foarte mare de contestaţii. Număr la a cărui umflare eu n-am contribuit, că n-aveam de ce: neparticipând la toate probele, poziţia mea în clasament nu e importantă, iar speranţa într-o mărire care să mă urce de la 60 de puncte până pe podiumul probei era total nerealistă.

Articolul meu a primit totuşi 20 de puncte în plus, ajungând la 80, după ce juriul a recitit şi a notat conform următoarelor criterii:

„(de)punctarile aplicate:
– greseli ortografice / gramaticale – de la 5 la 10 puncte, mai putin daca este o singura abatere, mai mult daca sunt repetate
– punctuatie incorecta – 5 puncte
– frazare deficitara – 5 puncte
– analiza stilistica a textului – 5 puncte
– citarea surselor – foto / text – 5 puncte
– adaptarea la mediul online – pana la 10 puncte pentru font lizibil, text scurt, frazare dinamica, fara gerunzii si infinitive, asezare in pagina, spargerea calupurilor de text in paragrafe si utilizarea de imagini etc.)
– potential viral / feedback (comentarii, likes etc.) – 5 puncte
– absenta cuvintelor-cheie – 5 puncte
– absenta link-urilor – 5 puncte
– tratarea unui alt subiect – 10 puncte
– lipsa argumentatiei logice – 10 puncte
– lipsa documentarii (inclusiv istoric, interdictii legale, campanii deja facute) – 5 puncte
– povestea personala / implicare – 5 puncte
– injurii, incitare la violenta, atitudine discriminatorie – 10 puncte”

Concluzia: Dacă o să fiu destul de nebună încât să mai particip vreodată la SuperBlog de la cap la coadă, o să fac contestaţii! 😈
Şi sper c-o să am destulă minte ca să nu mai particip deloc! 😛

Anunțuri

Top 3

(continuarea articolului precedent)

98 de puncte –  Eu, zeu – farsă falsă într-un act ratat

99 de puncte  – De-a partenerul

100 de puncte – Dirijor de păsări rare

Între primele două clasate era cât pe ce să dau cu banul, dar am recurs în schimb la numărarea cuvintelor:

  • conform acestei uneltedirijorul are, cu tot cu anunţarea participării la SB, 617 cuvinte, iar partenerul, în aceleaşi condiţii, 641;
  • conform acesteia, dirijorul are 594, iar partenerul 609
  • conform word office-lui, dirijorul are 611, iar partenerul 674

Dac-ar fi să dau note…

Dacă ar fi să le dau note primilor cinci clasaţi din topul meu (vezi articolul precedent):

Am salvat Oiţa limbii române ar primi 96 de puncte;

Cum am ajuns prim-ministru ar primi 97 de puncte;

– cât despre Top 3, mă mai gândesc. Rămâne pe mâine sau poimâine 🙂

 

 

Eu=Juriu

Iaca cele 5 articole dintre care o să-mi aleg preferatul, ca să-l votez aici:

 

Aşa nu!

 Vad ca hienele nu se dezic si vor sa muste atunci cand simt slabiciune. Acesta este ultimul comentariu legat de SUPERBLOG si rectiile infantile ale unora dintre voi, dar ma simt dator sa mai fac inca o remarca. Sotia mea, care printre altele a studiat 9 ani la Bruxelles, masterand in stiinte politice si vorbitoare perfecta a 5 limbi, cu formare de coach samd, oricum nu sunt necesare pentru ca nu doresc sa o pun pe un piedestal, a jurizat cu atentie maxima toate articolele si notele au fost acordate pe merit. In momentul in care foarte multi frustrati nu au acceptat acele note, au inceput sa apara contestatiile. Injuriile venind din toate partile si dorind sa fie impaciuitoare, a facut o eroare. A considerat ca poate este prea aspra si sa creasca notele, eroare pe care a recunoscut-o ulterior si pe care a regretat-o. Va rog sa cititi articolul acestui domn, cu dializa renala. Nu sunt in masura sa va jignesc, pentru o terta parte care intelege ce este CS si care va citi articolul dumneavoastra, isi va trage singura concluziile. Ma bucur ca de la anul nu vor mai fi admise contestatiile pentru ca este o mizerie ce au facut acesti oameni care nu au putut sa accepte niste decizii luate la rece. Se vorbeste despre subiectivism… Aflati dragi folositori ai acestei expresii ca fiecare dintre noi este TOT TIMPUL subiectiv si nu poate sa fie obiectiv niciodata. Suntem subiectivi in aprecieri si valoarea nu poate fi contestata. Nu putem sa descriem ce simtim cand bem un pahar de apa si nici Shakespeare sau Da Vinci, in toata splendoarea operei lor nu ar putea sa descrie asa ceva. Ni s-a transmis ceva frumos sau nu, este subiectiv si suntem stapani pe deciziile noastre. Va multumim pentru incercarile voastre, v-am oferit notele pe care le-am considerat meritorii si orice parere ati avea, va rugam sa respectati.

 – preluare de pe Facebook: mesajul unui domn certat cu limba română, sponsor al concursului Superblog (ediţia din această primăvară).

Păcăleală de 1 aprilie?

Proba 11 a concursului SuperBlog din primăvara asta e sponsorizată de Editura All, care a început prin a scrie, în lista criteriilor de jurizare:

„Nu apreciem si depunctam drastic greselile ortografice, gramaticale, stilistice…”

… şi a sfârşit prin a urca pe primul loc acest articol.

Să fie oare o păcăleală de 1 aprilie?

Ca să-mi fac… două damblale

În prim plan, o femeie răsfoieşte un caiet vechi.

— Ia te uită! Versurile pe care i le-am scris mătuşii Pia de ziua ei, acum 39 de ani!

O întrerupe un glas subţirel, miorlăit, şi, cu coada înălţată ca un stindard glorios, de sub scaunul ei îşi face apariţia un motan cu mutra bicoloră, recitând:

„Dar îţi promit că, dacă reuşesc
Să-mi fac cuvântul rob, precum doresc,
Şi ţie îţi ridic, cu forţa lui,
Palate, turle, temple şi statui…”

Şovăind, femeia îşi duce mâna dreaptă la frunte, parcă întrebându-se dacă e sau nu cazul să-şi facă o cruce maaare, ca să se ducă pe pustii creatura diavolească — deşi i se pare oarecum cunoscută.

— Cine eşti? întreabă, făcându-şi curaj. Grişka în travesti?

El râde — pisiceşte.

— Ei, asta-i! Motanul tău nu-i bun la… metamorfoze. Eu sunt Ilie Pandalie! Nu semăn cu… [gr]avatarul meu?

— Ooof, se văicăreşte ea, oare chiar trebuie să mă bântuie toate personajele din povestirile mele? Când am scris despre teatru s-a prezentat menestrelul Hylm, iar acum… Hop şi tu! La ce-ai venit, pe tine cum te-am… invocat?

— Nu m-ai invocat direct. Am intuit că simţi nevoia să fii lăudată şi m-am gândit să nu te las s-o faci singură.

Ea îl priveşte chiorâş. Motanul continuă, imperturbabil:

— Chiar te-ai străduit să struneşti cuvintele! Ai scris poezii – pentru sufletul tău – şi povestiri SF – pentru concursuri, traduci scrierile altora – pentru bani, ţi s-a publicat un volumaş – pentru satisfacerea orgoliului personal, ţi-ai făcut bloguri — pentru că aşa eşti tu, nu vrei să-ţi scape nimic… Oare tot din ultimul motiv te-ai înscris astă-toamnă şi la SuperBlog?

— Da, se grăbeşte ea să răspundă. Deşi am fost avertizată că, citez: „Juriul e câte-o fătucă de-o pune firma, care nu e vreo citită. Câte-un jurat deştept se nimereşte numai din când în când.” Mi-am spus că, deh, o fi aşa, dar trebuie să văd dacă sunt sau nu în stare să scriu pe gustul „marelui public”. În plus, aflasem – ca notă bună pentru concurs – că printre câştigătorii săi se află Sorana Bordaş, alias Irealia — în prezent blogger partener, iar pe ea o ştiu de când scria „duzini” de „gospodivă” în clubul psi — şi-mi plăcea cum le scria!
În concluzie, m-am înscris şi am început să scriu…
Ei, dar nu-mi irosesc cele maximum 600 de cuvinte istorisindu-mi isprăvile de astă-toamnă; am dat deja raportul, aici. Şi m-am declarat mulţumită, având în vedere că n-am trudit precum Dana Lalici (câştigătoarea locului I, acum şi ea deţinătoare a titlului de blogger partener – şi obiect al admiraţiei mele, pentru ambiţia de care a dat dovadă şi pentru efortul depus).
Apropo, până mai ieri nu-mi era foarte clar care e, la SuperBlog, rolul unui blogger partener. Noroc că m-au lămurit Raluca Gabriela Cincu şi Alexandra Verzeş.
Însa Alexandra ar fi trebuit sancţionată în toamnă de Raluca (pentru asta); şi ar fi bine dacă aceeaşi Raluca ar verifica şi enunţurile probelor, ca să nu mai găsim, ca aici, formulări de genul „să împărtăşeşti cu cititorii” sau „articol despre cum ţi-a invadat tehnologia viaţa”, când în româneşte se spune corect „să le împărtăşeşti cititorilor” şi, respectiv, „despre modul în care ţi-a invadat tehnologia viaţa”. Oare de ce iau unii drept model de exprimare traducerile proaste din engleză?

Pandalie râde pisiceşte.

— Gata, ţi-a făcut damblaua, ai spus-o şi p-asta.

— Da, rânjeşte ea. Şi mi-am mai făcut şi damblaua de a scrie pentru ultima probă a concursului Spring SuperBlog 2014, ca să văd în sfârşit cum dă note un juriu adevărat, adică alcătuit din mai multe persoane care nu trăiesc din banii aceluiaşi sponsor. :mrgreen:

___________________

  • nota primită: 85 de puncte – OK, după părerea mea, adică articolul nu merita mai mult, că nu pentru notă l-am scris; 
  • cât despre notele primite de alţii, îs aici, pentru curioşi.