Calmy – convergenţă în rugăciune

Episodul 12 pe firul epic 1,  în continuarea episodului scris de anacondele:

„De ce tocmai cu mine? repetă Calmy în gând, ridicând ochii spre cer. „De ce mi se întâmplă tocmai mie toate astea? Cu ce ţi-am greşit, Doamne? Cu ce v-am greşit, Sfinţi din ceruri? Cu ce v-am greşit, Demoni din iad? Ce păcate trebuie să ispăşesc? Pe ale mele? Pe ale părinţilor? Pe ale unui neam întreg?

Nu, nu aştept să-mi răspundeţi… Dar ajutaţi-mă, vă implor! Scoateţi-mă din mizeria asta! Fie-vă milă de tinereţea mea! Cruţaţi-mi speranţele şi visurile! Scăpaţi-mă de arătările astea de coşmar! Plecaţi-vă urechea spre mine, Sfinţi! Ridicaţi-vă urechea spre mine, demoni! Am un suflet de vânzare! Să fie al celor care-mi vor întinde primii o mână salvatoare!”


Episodul 6 pe firul epic 3,  în continuarea episodului scris de Vienela:

… se uită nedumerit la ea, apoi îşi roti privirea prin încăpere, înainte de a şi-o înălţa spre cer.

„Oare de ce? De ce trebuie să răspund la o întrebare fără noimă?” se întrebă „De ce mi se întâmplă tocmai mie toate astea? Cu ce ţi-am greşit, Doamne? Cu ce v-am greşit, Sfinţi din ceruri? Cu ce v-am greşit, Demoni din iad? Ce păcate trebuie să ispăşesc? Pe ale mele? Pe ale părinţilor? Pe ale unui neam întreg?

Nu, nu aştept să-mi răspundeţi… Dar ajutaţi-mă, vă implor! Scoateţi-mă din mizeria asta! Fie-vă milă de tinereţea mea! Cruţaţi-mi speranţele şi visurile! Şi redaţi-mi testiculele! Plecaţi-vă urechea spre mine, Sfinţi! Ridicaţi-vă urechea spre mine, demoni! Am un suflet de vânzare! Să fie al celor care-mi vor întinde primii o mână salvatoare!”


Episodul 9 pe firul epic 6,  în continuarea episodului scris de Vienela:

„Oare de ce? De ce?” se întreabă motanul Gustav, încercând să stea cu ochii spre cer în timp ce cade rostogolindu-se, cu mâna lui Calmy încleştată de coada lui. „De ce mi se întâmplă tocmai mie toate astea? Cu ce ţi-am greşit, Doamne? Cu ce v-am greşit, Sfinţi din ceruri? Cu ce v-am greşit, Demoni din iad? Ce păcate trebuie să ispăşesc? Pe ale mele? Pe ale părinţilor? Pe ale unui neam întreg? Pe ale nemernicei bipede Carmina?

Nu, nu aştept să-mi răspundeţi… Dar ajutaţi-mă, vă implor! Scoateţi-mă din mizeria asta! Fie-vă milă de cele nouă vieţi ale mele! Cruţaţi-mi speranţele şi visurile! Nu-mi lăsaţi zecile de pui fără tată! Plecaţi-vă urechea spre mine, Sfinţi! Ridicaţi-vă urechea spre mine, demoni! Am un suflet de vânzare! Să fie al celor care-mi vor întinde primii o mână salvatoare!”


Episodul 10 pe firul epic 7,  în continuarea episodului scris de Suzana:

„Oare de ce? De ce?” se întrebă fata, ridicând ochii spre cer. „De ce mi se întâmplă tocmai mie toate astea? Cu ce ţi-am greşit, Doamne? Cu ce v-am greşit, Sfinţi din ceruri? Cu ce v-am greşit, Demoni din iad? Ce păcate trebuie să ispăşesc? Pe ale mele? Pe ale părinţilor? Pe ale unui neam întreg?

Nu, nu aştept să-mi răspundeţi… Dar ajutaţi-mă, vă implor! Scoateţi-mă din mizeria asta! Fie-vă milă de tinereţea mea! Cruţaţi-mi speranţele şi visurile! Plecaţi-vă urechea spre mine, Sfinţi! Ridicaţi-vă urechea spre mine, demoni! Am un suflet de vânzare! Să fie al celor care-mi vor întinde primii o mână salvatoare!”



Înnodând o parte dintre firele plasei lui Calmy prin convergenţă în rugăciune, răspund atât invitaţiei lansate pe blogul de joacă cât şi provocării lansate de jocul cuvintelor.



Anunțuri

Calmy – pe alt fir de-al dumisale

Continui povestea lui Calmy de unde a lăsat-o Suzana. (Puteţi citi aici toate episoadele de pe acest fir.)

Fata simţi mişcarea şarpelui şi ştiu că era avertismentul lui Jose Maria Luis, care-şi oprise maşina roşie în prima parcare, la vreo două sute de metri distanţă, destul de aproape ca să poată manipula blestemăţia.

Ştiu şi că tânărului de pe bancă nu-i scăpase ciudăţenia.

„Noroc că există efectele speciale 3D. Poate crede că au apărut şi în tatuaje”, îşi spuse ea, dar, câteva secunde mai târziu, când mai mult simţi decât văzu ochii şarpelui înroşindu-se, o cuprinse o asemenea disperare încât remarcă abia în ultima clipă zâmbetul cumva complice al bărbatului de alături, care tocmai scotea cu mişcări stângace o brichetă.


Oricine poate continua, din orice punct al poveştii (de pe orice fir al ei) scriind pe blogul personal un nou episod (între 50 şi 150 de cuvinte).
Suzana a scris o continuare aici.

ramificatii

firele lui Calmy azi (20.09.2016) – clic pe poză ca să puteţi apoi accesa linkurile din dreptunghiuri

Calmy şi duzina de cuvinte

Folosind cuvintele din duzina de săptămâna asta, continui povestea lui Calmy de unde a lăsat-o Cudi. (Puteţi citi aici toate episoadele de pe acest fir.)

„Realităţi alternative”, medită Calmy, pe jumătate înfuriat şi pe jumătate cu jale, „dar oare am destule abilităţi ca să mă descurc în mai multe realităţi? M-aş putea trezi oricând c-o sabie în mână, în epoca medievală, sau într-un harem cu frumuseţi blonde, roşcate, brunete, sau în celula unei temniţe, sau într-o corabie eşuată pe pietriş…”

— Dă-mi voie să mă lămuresc în ce realitate mă aflu acum, îi spuse Carminei.

Zâmbind încurcat, se întoarse cu spatele şi, în mai multe etape delimitate de ezitări, îşi vârî mâna în pantaloni – un gest pe care-şi amintea, vag, că-l mai făcuse. Şi răsuflă uşurat când două argumente gemene, palpabile, de dimensiuni absolut normale, îi demonstrară că nu se afla pe aceeaşi felie de realitate în care o întâlnise pe Carmina prima oară.

— Minunat! exclamă, luminându-se la faţă. Du-mă spre orice destinaţiedacă şi numai dacă mă pot întoarce oricând aici, unde sunt bărbat nemutilat.


Povestea are o continuare aici.
Oricine poate scrie o alta (între 50 şi 150 de cuvinte) pe blogul său.

Din nou despre Calmy

Fiindcă acolo unde apare o pisică se strâng întotdeauna mai multe, continui şi eu povestea lui Calmy – de unde a lăsat-o Vienela. 🙂

… e atât de stranie, iar auzul Carminei e atât de fin…

— Motan prost! se încruntă ea, fulgerându-l pe Gustav cu privirea. Nu ţi-am spus că, dacă îi dai cuiva sfaturi, devii răspunzător de soarta lui? Acum trebuie să plece cineva cu tânărul Etui Calmar Eter! Hotărăşte cine pleacă, tu sau unul dintre fraţii tăi gemeni – cum aş prefera eu. I-l dăm pe puturosul de Ernest, sau pe hoţomanul de Frank? Şi, apropo, pe ăia micii, pe care i-a născut ieri Pufoasa, o să-i botezăm Etui, Calmar şi Eter.

— Dar eu… eu nu…, se bâlbâie Calmy, în timp ce Gustav miorlăie indignat – pesemne de ambele hotărâri luate de fioroasa lui stăpână.

— Tu, băiete, faci ce-ţi spun eu! se răsteşte Carmina. Dacă vrei să capeţi ce-ţi doreşti.


Povestea are o continuare aici. Oricine poate continua, sau în poate da poveştii o altă întorsătură, din orice alt punct doreşte, scriind un nou episod (între 50 şi 150 de cuvinte).