De la naftalină

Scriu şi iar scriu (adică bat câmpii) pe n-şpe bloguri, şi las praful virtual (mai sus, în titlu, l-am numit naftalină) să se aştearnă peste cuvintele mele tropotite pe taste, şi aproape că le dau uitării, şi uneori le regăsesc (mai mult sau mai puţin din întâmplare) şi îmi plac – evident că îmi plac, căci sunt ale mele şi se zice că până şi cioara spune că puiul ei e frumos! 😛 😆

Şi, dacă îmi plac, le iau de pe un blog (de aici şi de aici), le desprăfuiesc şi le aduc pe altul (adică mai jos), preschimbându-le din text în imaginea textului pe pergament – ca să nu zic că n-am schimbat nimic! 😛

Povestea poveştilor mele cu parfum de loldilal – 3 (cu includerea duzinii de cuvinte)

VERONICISME

Ei, mă apropii de fundul sacului… 🙂 Din cărticica mea au mai rămas patru poveşti despre care nu v-am vorbit încă – şi o s-o fac acum:

13. Scrisoarea lui Zwiat

V-aţi întrebat vreodată cum ar fi lumea dacă am fi telepaţi cu toţii?  Cum v-aţi simţi dacă gândurile celorlalţi v-ar înconjura ca nişte cascade? Dacă la baza comunicării n-ar mai sta cuvântul rostit, ci cuvântul gândit? Dacă v-aţi bucura, savurând o asemenea existenţă ca pe o căpşună şi considerând că astfel chipul vieţii e mai bogat în culori, sau dacă v-aţi transforma într-un căutător al intimităţii pierdute, dacă propriile gânduri expuse nu v-ar face cumva să vă simţiţi ca o căprioară hăituită, dacă nu v-aţi dori să vi le puteţi ascunde sub ceva negru şi opac, ca praful de cărbune, sau să aveţi un cal fermecat, care să vă poarte într-o lume mai calmă, unde…

Vezi articol original 373 de cuvinte mai mult

Povestea poveştilor mele cu parfum de loldilal – 2 – Ploaia… de concursuri

Aproape că uitasem cum am continuat. 😀 Aşa cum nu-mi mai amintesc nici ce-am scris în a 3-a parte, pe care o s-o reboghez mâine.

VERONICISME

Aşa cum povesteşte Liviu Radu în fragmentul din prefaţă redat mai sus, după prima ediţie a concursului organizat de Nemira au urmat vreo patru sau chiar cinci ani în care concursurile s-au ţinut lanţ – şi acesta e contextul în care am scris povestirile despre care am de gând să vorbesc în continuare.

6. Sfinte Dumnezeule!

Am început să scriu povestea asta într-o seară în care eram singură acasă – şi ştiam că urma să fiu singură toată noaptea. Şi nu mi-a plăcut niciodată să stau noaptea singură; în copilărie mi-era grozav de frică de întuneric, iar acum încă mai am coşmaruri în care apăs zadarnic pe toate întrerupătoarele din apartament, pentru că niciun bec nu vrea să se-aprindă. Aşa că m-am apucat să scriu – fiindcă atunci când scriu timpul trece întotdeauna atât de repede.

Vezi articol original 1.187 de cuvinte mai mult

Povestea poveştilor mele cu parfum de loldilal – 1 (cu includerea duzinii de cuvinte)

Nu-mi fac iluzii, adică nu-mi imaginez că interesează pe cineva cele de mai jos, dar n-am nici timp, nici chef să scriu altceva şi vreau să las seria asta de articolaşe şi aici înainte de a-i da blogului o pauză, sau chiar de a-l pune pe chituci.
Înţelept din partea mea ar fi să-mi pun mai multe bloguri pe chituci, dacă nu chiar pe toate, încurc cam degeaba locul prin blogosferă – noroc că e destul, măcar nu stau în calea altora. :mrgreen:

VERONICISME

clic pe poză ca să găsiţi cartea pe site-ul editurii

Loldilalul nu e o băutură pe care aţi putea s-o găsiţi prin cine ştie ce baruri extravagante; nu e nici numele vreunui soi de biscuiţi pentru câini; nici vreo ţesătură de calitate superioară, vreun gen de brocart mai mătăsos şi mai strălucitor decât de obicei; şi nici o loţiune pentru curăţarea hainelor de blană; e o floare, dar nu seamănă nici a crin, nici a lalea, nici a trandafir, nici a begonie, nici a crizantemă… E o floare pe care n-aţi văzut-o niciodată şi pe care n-o s-o vedeţi nicicând împodobind vreun pervaz de fereastră, vreun balcon, vreo grădină, vreun parc, vreo pajişte…  Pentru că e o floare dintr-o lume care nu există decât în imaginaţia mea – motiv pentru care a devenit titlul primului meu volum de povestiri SF publicat pe hârtie. Iar eu m-am…

Vezi articol original 944 de cuvinte mai mult

Duzina de cuvinte – Încă o leapşă

VERONICISME

1. Crezi în supranatural ? Ce fel de supranatural ? Fantome, bântuiri, poltergeist, posesii demonice, blesteme, ocultism, vrăjitorie, clarviziune, medium-uri, miracole, minuni ?

Cred că lumea înconjurătoare înseamnă cu adevărat mult mai mult decât putem percepe cu ineficientele noastre simţuri. Iar supranaturalul ţine de realitatea care nu ne este de obicei accesibilă, dar pe care o putem întrezări, mai mult sau mai puţin, printre ziduri de o natură necunoscută, în condiţii pe care încă nu suntem în stare să le definim – şi nici măcar să le numim, pentru a le putea enumera.

2. Crezi că omul când se naşte este ca o pânză de pictat goală, pe care totul se imprimă mai târziu, sau că suntem născuţi cu predispoziţie – sau predestinaţi – spre bine sau rău? Cu alte cuvinte, ne naştem fiecare cu o natură dată sau o dobândim prin educaţie şi autoeducaţie ?

Îmi place să-mi imaginez…

Vezi articol original 776 de cuvinte mai mult