Arhive pe etichete: bloguri

De la naftalină (15) – Duzina de cuvinte – Bloguri şi comentarii

de

VERONICISME

Blogurile sunt case.

Case cu acoperişuri simbolice, din nuiele ce se împletesc lăsând goluri largi, prin care se vede, în întotdeauna seninele nopţi virtuale, un cer plin de stele. Iar lumina zilei virtuale oferă un spectacol cu nori prinşi în dansul vântului, după muzica pe care le-o cântăm în fiecare vis.

Case cu grinzi solide, din cuvinte. Case [de obicei] fără porţi şi fără uşi, pentru ca oaspeţii să intre după bunul plac, privind cu ochi dornici de culoare nouă nu doar petecele de cer strecurate prin bagdadie, ci şi interiorul care se schimbă cu fiecare articol (nu prea-mi place să-i zic „post” sau „postare”, mă duce cu gândul la zilele de post 😛 ).

Unii îşi fac griji fiindcă li se înscriu  prea puţine comentarii în cartea oaspeţilor. Nici la mine nu-s prea multe. Dar ce contează? Scriu, în primul şi în primul rând, pentru propria mea…

Vezi articolul original 44 de cuvinte mai mult

Nu e cum se pregăteşte, e cum se nimereşte

de

De fapt, am făcut noul blog cu o cu totul altă intenţie, dar m-am răzgândit. O să mă joc cu el, aşa cum e, la toamnă – cel mai devreme. Deocamdată are doar un articol şi o pagină – ca să nu stea gol (e un blog pudic! 😛 )

Început şi pauză

de

Mintea mea face ţurţuri şi la plus douăzeci de grade! Atunci gândurile îmi alunecă de parc-ar fi castane poleite de ger şi împinse de vânt pe polei, în jurul cercului polar, până când dau de vreun morman de zăpadă. Acolo, orbite de prea mult alb, poposesc şi pun de mămăligă, ori fac ceai, opărind câte-o idee care li se pare faină…

Acum au tăbărât pe asta: un nou blog care începe ca să mai intre ceva în pauză pe termen nedefinit, ca şi participarea mea la Jocul cuvintelor. 😛

Blogosferă versus zmeură

de

Dragi oameni şi vecini de net
Prinşi de bloguri cu magnet,
Blogosfera e un sat
Unde poţi mânca_căcat.
Toată lumea trăncăneşte,
Verzi şi-uscate povesteşte,
Unii versu-l inventează,
Schiop sau alb, dar cu emfază,
Alţi critică şi-njură,
Alţii pule ţin în gură,
Le linchesc cu patru taste
Şi se cred păsări măiastre,
Alţii ştiu ce-i bun şi drept,
P-ăi mai proşti îi iau de piept
Sau le trag şuturi virtuale
Cu vorbe din mahalale.
Vin apoi comentatori,
Laudă de şapte ori
Tot ce e mai idiot,
Un „sublim!” scoţând din bot,
Sau înjură detaşat
Tot ce nu le intră-n cap,
Fiindc-au neuronu’ prost
Şi-au ţinut la şcoală post,
Iar acum manele-n înghit,
Că fac cură de slăbit
Minţile şi gustul bun.
Când le ai eşti căpcăun,
Şi frustrat, fir-ar să fii,
’Tu-ţi gramatica mă-tii!

Haideţi deci, copii, să mergem
Zmeură azi să culegem,
S-umblăm după ea prin munţi,
Lăsând câmpii nebătuţi!

Popas facem în tabel
Să vedem dacă-s în el
Linkuri către zmeurari,
Unii cafle, alţii zidari
De cuvinte şi de fraze
În multiple ipostaze.

PA şi DA

de

Ce face omul când are prea mult de lucru?

Bântuie de nebun prin blogosferă, găseşte undeva două jucării noi (PA = page authority și DA = domain authority) şi-şi evaluează căruţa de bloguri.

     

Şi rezultatele par mai bune decât se aştepta, dar…

La ce bun? Că oricum n-are timp de scris advertoriale! :mrgreen:

 

Despre blogosferă

de

Ceea ce am reblogat e scris cu oarece timp în urmă. Acum mă întreb de ce, dacă tot ne erijăm în arbitri ai blogosferei, ne e mai uşor să criticăm, cu link către persoana criticată/spurcată cu toate mizeriile pe care ni le putem stoarce din pana genială, de „mârlan elitist” (nu pun linkuri, ca să nu cad şi eu, o dată mai mult, în greşeala despre care vorbesc), decât să lăudăm, cu link către persoana lăudată? De ce le facem trafic blogurilor care nu ne plac, în loc să le facem trafic celor care ne plac? E mai uşor s-aruncăm cu noroi decât să scoatem la lumină nestematele ascunse? Sau, într-un ungher de creier pe care ne e teamă să ni-l explorăm, există spaima că strălucirea acestora din urmă ne-ar putea eclipsa?

Idei Înghesuite

„Blogosfera? Un sat fără câini, în care unii, crezându-se mai deştepţi decât ceilalţi, îşi auto-asumă rolul câinilor, fiind recunoscuţi de mai mulţi sau mai puţini adepţi/prozeliţi. Dar, oricât de mult ar lătra ei, ursul îşi vede liniştit de drum…”

Matilda

Vezi articolul original