O porţie de matildină şi una de matildeală

Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, mă gândii să vă-nvăţ cum să vă pregătiţi, rapid, o porţie de… matildină, adică un desert nu tocmai aspectuos, dar delicios, o dovadă în plus că nu contează forma, ci fondul, că nu haina îi face pe om şi  că nu le minţim pe bietele fete urâte când le spunem că de bază e frumuseţea sufletului, nu a trupului.

Dar mai bine să nu mai luăm idealuri în deşert, ci să trecem la promisul desert.

Deci, dragilor, ca să puteţi trece la prepararea matildinei, treceţi mai întâi pe la un magazin alimentar, cu bani şi/sau tichete. (Tabla înmulţirii cu 9,57 nu e nevoie s-o învăţaţi, casele de marcat sunt bine şcolite, sau au alături vreun tabel.)

De cumpărat, cumpătaţi, după cum se vede, de la stânga la dreapta, zahăr, ness (pe alese), biscuiţi (după plac) şi îngheţata preferată.

Borcanul pe care scrie „Mocca” e recipient moca pentru zahăr.

Joacă de Anul Nou – partea a doua

Pentru că sunt ţăcănită, am mai găsit ceva cu care să-mi pierd vremea, pornind tot de la jocul Vienelei şi de la o poezie veche, cu o duzină de cuvinte inventate:

 

Joacă de Anul Nou

Aceasta e o participare întrucâtva nonconformistă la jocul Vienelei – imaginea a reuşit să-mi aducă aminte de o poezie de demult.

Aceeaşi imagine m-a purtat cu gândul şi la o altă poezie, de dată mult mai recentă:

Şi tot imaginea asta mi s-a părut potrivită şi pentru o urare:

 

Dorinţele fierbinţi se-ndeplinesc cu galbeni şi arginţi

Îndeplineşte-ţi
toate visele fierbinţi
cu galbeni şi-arginţi!

Nu e singurul haiku scris de Poetul Nebun, dar e singurul care-i place Colecţionarului, adică omului care colecţionează orice. Chiar şi sigle, celebre şi insignifiante deopotrivă. Printre care, la loc de cinste o ţine, uite, pe asta:

Dar ştiţi de ce?

Simplu. Pentru că el colecţionează orice, iar ORICE se cumpără cu BANI! 😛

Şi cum face rost de bani un colecţionar înrăit?

Simplu. Deschide Google şi tastează credit nevoi personale, fiindcă, dintre nevoile lui personale, cea mai importantă se cheamă A COLECŢIONA!

Şi cine-l ajută să şi-o satisfacă?

— Oferte sunt din belşug, i se destăinuie el doamnei Lili. Dar am ales AVBS credit.

— De ce? întreabă ea, îngustându-şi ochii, brusc interesată, căci are, ca tot omul, o slăbiciune (nu întotdeauna mărturisită) pentru ochiul dracului.

— Greu de spus, motivele sunt multe, răspunde el, trecând pe îndelete în revistă colecţia nurilor ei. Dar cred că m-a influenţat calculator credit.

Ea înalţă întrebător din sprâncene.

— Ei, surâde el, mângâind din priviri picioarele ei lungi, generos etalate, e, pur şi simplu, o aplicaţie. Disponibilă numai pentru smartphone-urile Android sau iOS – care nu-mi lipsesc din colecţie! Am instalat-o, şi nu-mi mai rămâne decât să-mi calculez creditul şi să-l solicit, direct de pe telefonul mobil. Apropo, rânjeşte apoi, uneori mă-ntreb dacă-n ţara asta chiar nu mai ştie nimeni că „apply for” înseamnă „a solicita”!

Dar pe doamna Lili subtilităţile lingvistice o lasă rece.

— E chiar atât de simplu? se miră ea. M-aş descurca şi eu?

— Bineînţeles! râde el. Descarci aplicația GRATUIT, introduci codul unic 1234, îți calculezi creditul necesar și îl soliciţi. Asta e toată procedura pe care trebuie s-o aplici! Şi poţi primi chiar şi 88.000 de lei. O sumă frumoasă, potrivită pentru o faptă bună – sau pentru o plăcere vinovată.

— Eh, oftează ea, ce sunt faptele bune? Mai ales în zilele noastre, când recunoştinţa e o floare din ce în ce mai rară? Pe când o plăcere vinovată…

Şi zâmbeşte, lingându-se alene pe buzele rujate din belşug. Şi e rândul Colecţionarului să o privească întrebător.

— Păi, ştiu şi eu? se alintă ea. Poate că… aş pleca într-o vacanţă… într-o vacanţă de vis. Alături de un om… drag mie, tandru şi totodată pasional…

Colecţionarul îi sărută, tandru şi totodată pasional, mâna întinsă către el.

— Draga mea, poate că asta o fi fiind plăcere vinovată, dar e şi faptă bună în acelaşi timp!

— ?

— Păi nu-ţi dai seama că ai ferici un bărbat oferindu-i… o colecţie de nopţi fierbinţi?

Ea râde scurt, gutural, fluturându-şi alene genele lungi.

— Dar tu? îl întreabă apoi. Ce ai alege, fapta bună, sau plăcerea vinovată?

— A, răspunde el, fără să stea pe gânduri, şi la mine ar fi şi una şi alta. Ca plăcere vinovată, mi-aş mări colecţiile. Iar ca faptă bună, aş avea în vedere, mai ales şi mai ales, două dintre ele. Pe cea de câini şi pe cea de pisici. Aş putea găzdui mai mulţi maidanezi blănoşi în cele două case de la ţară, le-aş putea oferi condiţii mai bune… Înţelegi?

— Da, zâmbeşte doamna Lili, uşor dezamăgită fiindcă nici plăcerea lui vinovată, nici fapta bună n-au nicio legătură cu ea.

Dar, ce să-i faci? Astea sunt slăbiciunile lui: colecţiile şi alinarea sufletelor de pripas. Şi banii, fără de care n-ar fi decât un linge-vis…

---

Şi am încălecat pe-o şa şi, vorbindu-vă, aşa, despre cel de al treilea personaj alături de care veţi călători pe cărările superblogărite ale acestui blog, am participat şi la concursul AVBS CREDIT, organizat de Alina.

Despre scris – în viziunea mea

După părerea mea, toată lumea ar trebui să-şi dea silinţa să scrie corect – în ceea ce priveşte gramatica şi ortografia. E o chestie care se poate învăţa – şi e uşor de învăţat. Şi e o dovadă de respect la adresa limbii noastre materne, ba chiar şi o dovadă de patriotism. Degeaba umpli feisbuku’ de urări de 1 Decembrie, dacă nu eşti în stare să scrii corect în limba ţării tale! 😛

În rest, scrisul e o artă şi scriitorul e un artist. Prin urmare, a scrie bine, frumos sau cum vrem să-i spunem înseamnă a scrie cu talent. Cu un talent pe care îl ai sau nu. Dacă îl ai, îl poţi cizela. Dacă nu-l ai, te poţi strădui să fii un… zugrav bun, chiar foarte bun – şi poţi reuşi. Dar n-o să fii niciodată pictor, oricât te-ai strădui şi oricâte lecţii ai lua, de la profesori oricât de pricepuţi. Însă un zugrav foarte bun se poate bucura de un succes vremelnic – dacă e în stare să-şi dea seama ce vor contemporanii lui să pună pe pereţi. Şi zugravul ăsta e cel care are nevoie să-şi definească treptele, etapele (pomenite în discuţia de pe facebook de la care am pornit). Pictorul le simte, le are în sânge.

Deh, nu le poţi avea pe toate, 1+1 GRATIS, respectiv Chemare + Talent… 😦

În privinţa drumului prin blogosferă, al meu se vrea exact ca al Vienelei: “haotic, fără să respect reguli, fără program, fără planuri, fără să îmi pese cum trăiesc alţi bloggeri”. (Cum trăiesc nu-mi pasă, dar uneori nu mi-a plăcut ce şi cum au scris unii, şi am spus-o. Însă promit să nu mai fac ! 😛  )
Blogăritul e distracţie, destindere – dar nu-i cu supărare dacă-mi poate aduce din când în când câte un câştig material, fără să mă strofoc prea tare pentru asta 🙂 . De exemplu, tocmai mi-a căzut fisa că îmi pot oferi o şansă chiar şi aici, invitându-vă să nu pierdeţi din vedere Campania Summer Black Week şi sfătuindu-vă să vă înscrieţi, ca mine, la un concurs care vă premiază, pentru acest simplu fapt, cu un voucher de 50 de lei 🙂

Recidivă

– Când ziua dispare-n tenebre şi taină,
Când luna azvârle a soarelui haină,
Când stelele-adună luciri de poveste,
Când mantia nopţii astupă ferestre,
Când somnul soseşte cu pasu-i de umbră,
Când visul vrea-n ochiul închis să se-ascundă,
Când geme culcuşul sub trupuri prea grele,
Când joacă în tremur şi umbre, şi iele…

citeşte mai departe

Răspunsul lui Grişka

Motanul a vrut să scrie, evident, „titlul articolului”. Scuze pentru greşeala asta şi pentru altele, dac-or mai fi. Excesul de viteză e de vină. Suntem în criză de timp, ca de obicei. Şi, aşa stând lucrurile, nu închidem comentariile, dar vă rugăm să nu comentaţi decât dacă aveţi într-adevăr ceva important de spus. Pentru o simplă exprimare a faptului că sunteţi de aceeaşi părere, un „like” e arhisuficient.