Oglinda

… Înfrigurat, viteazul Negriss şi-a pus în teacă paloşul cu care scurtase de cap şapte vrăjmaşi şi-a înfipt privirea în oglinda pe care o ştersese de sânge în pripă, cu mâneca lui largă. Şi un zâmbet i-a întinerit chipul. Pentru că odaia pe care o privea nu mai era cea din care privea!

– În sfârşit! s-a bucurat. E timpul, nu-i aşa?

– Aşa e! i-a răspuns, gâfâind, bărbatul din oglindă, care ar fi fost, leit, Negriss– dacă n-ar fi avut straie de negustor, nu de războinic, şi dacă nu i-ar fi lipsit petecul cu margini zdrenţuite de pe ochiul stâng.

~ * ~

În clipa aceea, Anghel Lungescu, poreclit Colecţionarul, a sărit literalmente în sus, trezit brusc din somn de două miorlăituri gemene, parcă unite într-un urlet prelung. Şi, o fracţiune de secundă mai târziu, s-a auzit pocnetul oglinzii.

Al oglinzii din vis? Visul din care nu-şi mai amintea decât un crâmpei de la sfârşit?

Ei, cine ştie, poate că se spărsese şi aceea, în clipa regăsirii celor două chipuri identice. Poate că se spărsese – fenomen parcă mai explicabil decât desprinderea din ramă a oglinzii grele de cristal de deasupra capului său, o valoroasă piesă de colecţie.  Căzuse de pe perete şi se făcuse bucăţi izbindu-se de căpătâiul înalt al patului, iar un ciob lunguieţ şi ascuţit, ca un pumnal călăuzit de un blestem, i se înfipsese în pernă.

Oare ce-ar spune Criminalistul dacă i-aş istorisi povestea asta? se întreabă Anghel, doi ani mai târziu, răsucindu-şi mustaţa cu gândul la noua lui cunoştinţă – un om care i-ar putea deveni prieten. Şi oare ce-aş fi păţit dacă nu m-ar fi trezit brusc Negriss cel Chior şi Griss, făcându-mă să-mi salt capul? meditează apoi, cu ochii la poza bătrânilor motani gemeni, dar nu identici (tot piese de colecţie), aflată la loc de cinste pe frumoasa lui ştampilă – cea cu care adaugă un impunător „COLECŢIONARUL ANGHEL”, deasupra propriei semnături de pe scrisorile neoficiale.

De fapt, mulţumită posibilităţii de personalizare oferite de ImageCard Designer, softul pus la dispoziţie de Colop, o firmă pe care e încântat c-a descoperit-o, Anghel îmbină utilul cu plăcutul înfrumuseţându-şi colecţia de ştampile necesare muncii de director de marketing cu fotografiile unor animale dragi inimii sale largi – însă nu mai dragi decât cele două feline dolofane care poate că nu i-au salvat chiar viaţa, dar, graţie unui presentiment mai presus de fire, l-au ajutat să evite un accident dureros de neplăcut.


  • Text scris pentru SuperBlog 2014.
  • Fotografia celor două pisici îmi aparţine.

__________________________________
__________________________________

Nota primită: 81 de puncte
__________________________________
__________________________________

Textul a fost modificat; iniţial, povestea din visul neterminat era cea de aici.

Dorinţele fierbinţi se-ndeplinesc cu galbeni şi arginţi

Îndeplineşte-ţi
toate visele fierbinţi
cu galbeni şi-arginţi!

Nu e singurul haiku scris de Poetul Nebun, dar e singurul care-i place Colecţionarului, adică omului care colecţionează orice. Chiar şi sigle, celebre şi insignifiante deopotrivă. Printre care, la loc de cinste o ţine, uite, pe asta:

Dar ştiţi de ce?

Simplu. Pentru că el colecţionează orice, iar ORICE se cumpără cu BANI! 😛

Şi cum face rost de bani un colecţionar înrăit?

Simplu. Deschide Google şi tastează credit nevoi personale, fiindcă, dintre nevoile lui personale, cea mai importantă se cheamă A COLECŢIONA!

Şi cine-l ajută să şi-o satisfacă?

— Oferte sunt din belşug, i se destăinuie el doamnei Lili. Dar am ales AVBS credit.

— De ce? întreabă ea, îngustându-şi ochii, brusc interesată, căci are, ca tot omul, o slăbiciune (nu întotdeauna mărturisită) pentru ochiul dracului.

— Greu de spus, motivele sunt multe, răspunde el, trecând pe îndelete în revistă colecţia nurilor ei. Dar cred că m-a influenţat calculator credit.

Ea înalţă întrebător din sprâncene.

— Ei, surâde el, mângâind din priviri picioarele ei lungi, generos etalate, e, pur şi simplu, o aplicaţie. Disponibilă numai pentru smartphone-urile Android sau iOS – care nu-mi lipsesc din colecţie! Am instalat-o, şi nu-mi mai rămâne decât să-mi calculez creditul şi să-l solicit, direct de pe telefonul mobil. Apropo, rânjeşte apoi, uneori mă-ntreb dacă-n ţara asta chiar nu mai ştie nimeni că „apply for” înseamnă „a solicita”!

Dar pe doamna Lili subtilităţile lingvistice o lasă rece.

— E chiar atât de simplu? se miră ea. M-aş descurca şi eu?

— Bineînţeles! râde el. Descarci aplicația GRATUIT, introduci codul unic 1234, îți calculezi creditul necesar și îl soliciţi. Asta e toată procedura pe care trebuie s-o aplici! Şi poţi primi chiar şi 88.000 de lei. O sumă frumoasă, potrivită pentru o faptă bună – sau pentru o plăcere vinovată.

— Eh, oftează ea, ce sunt faptele bune? Mai ales în zilele noastre, când recunoştinţa e o floare din ce în ce mai rară? Pe când o plăcere vinovată…

Şi zâmbeşte, lingându-se alene pe buzele rujate din belşug. Şi e rândul Colecţionarului să o privească întrebător.

— Păi, ştiu şi eu? se alintă ea. Poate că… aş pleca într-o vacanţă… într-o vacanţă de vis. Alături de un om… drag mie, tandru şi totodată pasional…

Colecţionarul îi sărută, tandru şi totodată pasional, mâna întinsă către el.

— Draga mea, poate că asta o fi fiind plăcere vinovată, dar e şi faptă bună în acelaşi timp!

— ?

— Păi nu-ţi dai seama că ai ferici un bărbat oferindu-i… o colecţie de nopţi fierbinţi?

Ea râde scurt, gutural, fluturându-şi alene genele lungi.

— Dar tu? îl întreabă apoi. Ce ai alege, fapta bună, sau plăcerea vinovată?

— A, răspunde el, fără să stea pe gânduri, şi la mine ar fi şi una şi alta. Ca plăcere vinovată, mi-aş mări colecţiile. Iar ca faptă bună, aş avea în vedere, mai ales şi mai ales, două dintre ele. Pe cea de câini şi pe cea de pisici. Aş putea găzdui mai mulţi maidanezi blănoşi în cele două case de la ţară, le-aş putea oferi condiţii mai bune… Înţelegi?

— Da, zâmbeşte doamna Lili, uşor dezamăgită fiindcă nici plăcerea lui vinovată, nici fapta bună n-au nicio legătură cu ea.

Dar, ce să-i faci? Astea sunt slăbiciunile lui: colecţiile şi alinarea sufletelor de pripas. Şi banii, fără de care n-ar fi decât un linge-vis…


Şi am încălecat pe-o şa şi, vorbindu-vă, aşa, despre cel de al treilea personaj alături de care veţi călători pe cărările superblogărite ale acestui blog, am participat şi la concursul AVBS CREDIT, organizat de Alina.