Pentru că SuperBlogu’ îmi umple blogu’ şi mintea de prea multă dulcegăreală, aş zice că e nevoie să scot de la naftalină şi de câte ceva de la antipozi 🙂
… inspirată de Mitza şi Carmen
– variaţiune pe aceeaşi temă –
Iubirea mea, femeie, pentru tine
N-a însemnat nimic, nicicând, o ştiu.
Dar trupul ce-l primim poartă, în sine,
O poftă ce erupe-ntr-un târziu.
.
Piroanele-şi înfige, crunte gheare,
Şi truda mi-e zadarnică, nu pot,
Oricât îmi spun că oamenii nu-s fiare,
Din carnea-mi chinuită să le scot.
.
Relaţii n-am la sfinţi, ca să-i gonească
Pe demonii ce la pământ te pun
Cu mâna mea, ce poate să lovească
Ce nu i-ai dat s-alinte pân-acum.
.
Iar furia mea-şi permite să sugrume
Ca să îţi stingă ţipetele toate,
Şi dacă aur aş primi, anume,
Tu tot mi-ai fi datoare cu o moarte.
.
Pe urmă plâng, cu fruntea asudată,
Când îţi aprind la cap o lumânare…
Dar nu, nu pentru viaţa-ţi sfărâmată,
Ci fiindcă mă şi văd la închisoare…
.
16 mai…
Vezi articolul original 19 cuvinte mai mult