Arhive pe etichete: SF

16+20+19=55

de

Vero-Versiuni

Am trei cărţi publicate pe hârtie. Trei volume de autor cu povestiri SF (unde SF e speculative fiction – ficţiune speculativă). Trei cărţi cu Vero Versiuni ale lumii. Sau cu Vero-Viziuni Virtuale.

.

Contin 16+20+19 povestiri. Adică, în total, 55. 55 deVVV-uri, de Vero-Viziuni Virtuale, sau de VVV-uri, de Vero-Versiuni ale lumii.

Ieri mi-am numărat şi adunat povestirile, adică VVV-urile. Ieri am descoperit  că sunt 55. Şi-mi place că sunt 55. Îmi place numărul. Numerologia îmi e aproape cu desăvârşire străină, dar am propriile mele criterii.

  • Numărul 55 e alcătuit din 2 cifre identice. De 2 ori 5. O pereche. E unul dintre numerele pereche – al cincilea. 🙂
  • 5×2=10 Sau 5+5=10 E tot aia, şi vreau să spun că 10 îmi place. E de nota zece. 🙂 E pilonul bazei de numărare zece, cea în care ne facem calculele de zi cu zi.
  • 5 e număr…

Vezi articolul original 180 de cuvinte mai mult

Poveste cu pisică

de

O poveste veche, scoasă de la naftalină odată cu amintirile despre pisici care nu mai sunt:

Mustăţi lungi, gheare lungi

La cererea unuia dintre cititorii mei preferaţi, drăgălaşa Missouri Kitty, am scos (înainte de a-mi relua hibernarea :)) dintre hârţoage şi o poveste în care apare o pisică.

E povestea cu care a debutat Vero, cu mulţi ani în urmă, în Jurnalul SF (nr. 12 din 1993) şi care l-a avut drept model pe motanul Iţic.  Iţic a murit de multă vreme, dar e încă viu în amintirea bipezilor mei. Şi-a trăit scurta viaţă la ţară – era hoţoman şi uşarnic, se bătea cu alţi motani şi mai lua câte o bătaie şi de la vecinii care îl prindeau la furat (deşi eu zic că, dacă eşti biped stai la ţară, tu eşti de vină dacă îţi laşi proviziile  în locuri unde poate ajunge cu uşurinţă orice pisică :P). De la bătăile astea i s-a tras moartea. Dar altminteri era blând şi drăgăstos, îi lua pe bipezi cu lăbuţele…

Vezi articolul original 1.506 cuvinte mai mult

Elucubraţii – Tolaie

de

VERO-VIZIUNI VIRTUALE

Oraşul e Dincolo. De partea ailaltă a ploii de foc. „Ploaie” îi zicem noi. Mama îi spune „barieră energetică”. Da’ tata râde:

– Ce ştie mă-ta!

Mama nu ştie. Ea n-a fost în Oraş. Nu cunoaşte „breşele” – ca tata.

Mama e femeie-de-mlaştină. Cât e ziua colindă smârcurile – şi se-ntoarce vopsită până sub bărbie cu mâzgă puturoasă, cu bulbuci. Da’ ne-aduce tolaie. Aduce pe puţin opt. Va să zică, una pentru fiecare!

– Ca să nu vă bateţi, fiarelor! spune, hlizindu-se. Şi ne mângâie. Da’ noi ne ferim. Pentru că mama pute.

Şi tolaiele put. Ne ţinem de nas când luăm prima muşcătură. Pe urmă, aroma miezului înfrânge izu’ cojii – şi molfăim fericiţi fructele zemoase.

– Asta da dulceaţă! se bucură totdeauna Zorama, soră-mea a mare. Pentru că e singura care-şi aminteşte să fi mâncat v’odată altceva. Noi, ăilalţi, am fost înţărcaţi cu tolaie!

– Cu otrava asta!…

Vezi articolul original 804 cuvinte mai mult

Pui de vis (gânduri divergente)

de

– 1 –

Dintr-un coşmar şi-un vis erotic
s-a zămislit un pui de vis.
De ce-o să fie el în stare
e, pe moment, greu de descris.

 

– 2 –

Ce-aţi spune dacă doamna Lili şi bărbaţii din viaţa ei ar avea, într-un fel sau altul, o legătură, fie şi onirică, cu o astfel de lume stranie?

 

– 3 –

Şi un gând mai vechi, măcar tangenţial potrivit:

„În centrul Insulei, pe Platoul înalt, se află Nava. Imensă, strălucitoare – și de neclintit.”

După care ne îndepărtăm de imagine, dar puteţi citi continuarea aici.