Magistrala Versurilor Chinuite

Imprimantă!

Suprapus peste doza mea de lene, acest cuvânt impus, cules direct de la sursă, a făcut ravagii în modestul meu laborator de creaţie. Adică mi-a tras, de-a latul inspiraţiei, dungi şi iar dungi, ducând la decapitarea ei, inevitabilă când una i-a trecut – hârşti! – peste gât. Mireasma de vanilie şi ultima atingere de catifea a sufletului ei, pierit ca o nălucă, mi-au smuls un hohot de plâns copios. Nu era doar cea mai tare din parcare, ci şi singura din cartier! M-am pomenit brusc la o răscruce, am avut de ales între Calea Abandonului şi Magistrala Versurilor Chinuite – pe care vi se vor plimba ochii dacă veţi citi (pe riscul dumneavoastră!) cele ce urmează.

Din imprimantă-mi iese-un articol
Despre-un experiment ridicol
Eşuat în laborator. Serios
Vă spun c-a eşuat copios
Scăpând, spectaculos, pe uşa din dos,
O nălucă-n caftan de catifea
Real caftanul, ireală ea.

De-atunci, năluca noaptea se duce
Din cartier în cartier, spre-o răscruce
Care musteşte de dungi de lene.
Nu, nu le vede, le-adulmecă, nene!
A vanilie miroase, cică, lenea,
Vanilie răsuflată, din vremea
Când decapitarea se practica
Pentru cuvintele fără perdea.
Spuneau pe-atunci, cică: ut, ăcat,
Ictir, izdă, indic, ur, işat
Năluca jură că-i adevărat,
Că ştie ea, din sursă ocultă.
Căci ireală-i, dar nu şi incultă!

Acesta-i un ciot de poveste.
Mai urmează, mult mai este.
Dar forma sa versificată
Nu poate fi, zău, continuată,
Fiindcă din raţia mea de rime
(Trase de păr şi-oricum puţine),
Doar una mi-a rămas în mapă –
Pesemne pentru că e şchioapă.

Excentricităţi în alb-roşu

Falanga sacră atacă muntele, un soi de buboi gigantic, inflamat, din care se scurge, roşu cu alb, puroiul arzător, pesemne infiltrat în adâncurile planetei de o molimă blasfematoare. În fruntea luptătorilor-lecuitori, cu armuri ignifuge şi săbii magice, e un personaj turbat, general şi mag într-un singur haidamac bizar, magnific în uniforma albă cu roşu şi în imprudenţa lui, numită nesăbuinţă de înţelepţii care nu dau importanţă unor erupţii minore, din pustietate, pentru că înţeleg adevăratul mers al lumii, filmul în care se ştiu incluşi de o inteligenţă astrală. Sunt bătrâni cu bărbi albe, robe roşii şi ocheane puternice. Privesc prin ele, minunându-se şi schimbând între ei cuvinte, mai întâi despre decăderea lumii într-un misticism excentric, apoi despre vrute şi nevrute, pur şi simplu pentru că le place aroma cuvintelor rostite şi parfumul literelor roşii scrise pe albul hârtiei. Da, roşii, căci sunt sângele sufletului şi au parfumul vieţii, al sentimentelor distilate în alambicul creaţiei.

De aceea am scris şi eu, aici, cu o roşie cariocă virtuală, nevrând să scap ocazia de a îmbiba câteva excentricităţi în alb-roşu cu câţiva stropi din parfumul literelor adunate într-o duzină de cuvinte. 😛

Citate favorite (3)

„Există întotdeauna o poveste despre o planetă de origine şi despre un ev de aur. Într-o societate complexă şi vicioasă, aproape toată lumea tânjeşte după un presupus trecut simplu şi virtuos. Într-un fel sau altul, e valabil în orice societate, fiindcă, oricât de simplă ar fi cea în care trăieşte, oricărei fiinţe omeneşti i se pare complexă şi vicioasă.”

Isaac Asimov – Preludiul Fundaţiei

Găsiţi linkuri către alte citate în tabelul Zinei, iniţiatoarea acestui joc.

Clepsidra strâmbă

Durerea îmi displace, prin urmare m-am străduit să-mi făuresc nisipul clepsidrei  mătrăşind tot ce mi-a fost vreodată atins de suferinţă. Am păstrat doar clipele mele răsfăţate, îmbibate de dulcele farmec al vieţii.

momentul

am scris pentru „jocul cuvintelor

Negrot, motanul pe care îl ador, mi-a mirosit curios lucrarea, părând nedumerit de splendoarea ei, iar stăpână-sa – maestra, tartoriţa, vrăjitoarea a bătrână – a strâmbat imediat din nas.

— Draga mea, chiar n-ai înţeles că misterul MAGIEI e împletitura de alb şi negru, de argintiu şi cenuşiu, de extaz şi agonie? Nu vezi că, dintre toate clepsidrele, a ta e singura care s-a înclinat, lepădându-se de echilibru? Cu o asemenea unealtă n-o să faci treabă bună niciodată! E imposibil! Arunc-o în mare, până nu înfurie sfinţii şi demonii deopotrivă. Şi făureşte-ţi alta, străduindu-te să înţelegi CITATUL, sau, dacă nu eşti în stare, pleacă dintre noi!

Duzină de cuvinte inventate: Scorburatino

Săptămâna asta n-avem „duzină de cuvinte” Aşa că rebloghez una veche. 🙂

VERONICISME

(Amintiri din alt univers, influenţate de ultimul roman tradus)

Ieri m-am întors din capitală. Am terminat cura de dezintoxicare în betealambic. Am ieşit de-acolo simţindu-mă alt om, aşa că n-am făcut drumul pe vitezostradă, ci pe Coloanagrama. E un traseu secretacic, mai lung, dar foarte pitoresc. De sub pavajul sorbituminat răsar, ici şi colo, anoduli. Superbi, dar extrem de prudenţi, aşa că n-ai prea mult timp să-i admiri. Te văd de departe şi fie că se retrag dedesubt, în perenglote, fie se pregătesc cât ai clipi de elevatuire şi îţi planează apoi, graţioşi, deasupra capului. Asta numai până la prima turnataţie. Pe urmă, flora stradală lipseşte aproape cu desăvârşire. Vezi numai rareori câte un salicedru sau câte un portocalandru. Salicedrii cresc pe margine, sunt uşor de ocolit, şi ramurile lor chiar te ajută s-o faci, te ghidează, sunt în stare să-i dea comenzi…

Vezi articol original 156 de cuvinte mai mult

Dacă…

Dacă aş fi în stare să scriu o idee mai bine şi, mai ales, dacă aş avea o idee mai mult timp liber, poate că aş pune de-un  atelier de scriere creativă (SF & Fantasy şi nu numai) la care aş invita oameni care scriu cu talent pe blogurile lor şi care vor să învăţăm – gratis şi reciproc – unii de la alţii. Fiindcă sunt destui de la care aş avea ce învăţa. Nu dau nume şi nu pun linkuri ca să nu poată zice nimeni „iote şi la toanta asta, X-ulescu îi place şi io nu”. :mrgreen: