Felicitări (primite şi trimise) = ferestre deschise între oameni

– pentru miercurea fără cuvinte

 

Reclame

Leapşa cu Crăciun şi volum

preluată de la Vienela

1.Bradul. Verde tot timpul anului. O carte clasică nemuritoare care ți-a rămas în suflet.

Pe aripile vântului (Margaret Mitchell)

2. Steaua din vârful bradului. Un volum care încheie “la înălțime” o serie preferată. 

Seriile mele preferate fie încă nu s-au încheiat (sau încă n-am citit eu ultimul volum), fie au avut un sfârşit de tot rahatul (le păstrez printre preferinţe de dragul a tot ceea ce a precedat sfârşitul).

3. Beteala. Ce carte ați asocia cu beteala – strălucitoare, atractivă începând cu coperta și titlul?

Nu judec cărţile după copertă şi titlu. Coperta ajută la sortarea după culori, ca în poza de mai jos, preluată de aici.

4. Globurile. O carte îndrăgită cu tema Crăciunului. 

Pe tema asta n-am citit niciuna pe care s-o îndrăgesc. Mi-e mai drag motanul, inclusiv în pozele din zilele de Crăciun.

5. Instalația de lumini. O carte care te-a făcut să zâmbești. 

Există zâmbete şi zâmbete. Un zâmbet dulce-amărui mi-a adus pe buze Nono (Renata Carageani).

6. Cadourile de sub brad. O carte surprinzătoare, cu răsturnări de situație neașteptate. 

Au fost multe.  Nu ştiu pe care s-o consider mai cu moţ decât altele.

7. Bomboane de pom. O serie care dă dependență. 

Cântec de gheaţă şi foc (George R. R. Martin)

8. Felia de cozonac. O carte pe care ai citit-o pe nerăsuflate. 

Citesc pe nerăsuflate toate cărţile care îmi plac.

9. Vinul fiert. O carte “fierbinte”. 

Amantul doamnei Chatterley (D. H. Lawrence)

10. Colinde. O carte care te-a răscolit. 

Faraonul (Bolesław Prus)

11. Zăpada. O poveste petrecută într-un decor hibernal. 

Regina zăpezilor (Joan D. Vinge)

Omul de zăpadă – retrospectivă

Pentru tema de luni a Jocului Cuvintelor (deci căutaţi abia de luni încolo, în al doilea tabel de aici, linkuri către alte abordări) am trei texte (proză & versuri) gata scrise.

PRIMUL: E oarecum tangenţial, curioşii sunt invitaţi să dea un clic aici.

AL DOILEA:

 

AL TREILEA:

VeroVers

.

Cândva am fost un mag,
În mână cu toiag…

Dar am căzut din nori,
Plutind în fulgi uşori,
Şi am ajuns pe glie –
O albă năsălie,
De und’ m-au strâns grămadă
În omul de zăpadă.

Şi stau de-o săptămână,
C-o mătură în mână,
Crezându-mă tot mag,
În mână cu toiag…

.

9 ianuarie 2012

Vezi articolul original

Distopie de Crăciun

Vero Versiuni

Duzina mea, scrisă în avans (la sfârşit de săptămână în tabelul lui Eddie se vor aduna mai multe), a ajuns mai întâi aici:

O puteţi citi îi revistă, dând un clic pe poză, sau mai jos, cu cele 12 cuvinte inspiratoare îngroşate.

E grasă şi pufoasă, ca un cozonac. Mă gândesc că trebuie să fie o femeie cumsecade, foarte cumsecade. Ba chiar mi-aduce aminte de mama. Prin colţul ochiului drept mi se furişează o lacrimă, ca întotdeauna când mă gândesc – şi sper – că mă priveşte în fiecare noapte de sus, de pe o stea.

O clipă mai târziu, pufoasa se îndeasă între mine şi vânzătorul costumat în Moş Crăciun din faţa mea şi-şi pune gheara dolofană pe minunăţia verde din mâna lui – pe cel mai frumos brad pe care l-am văzut vreodată. Bradul pe care acum îmi permit să-l cumpăr, cu cel mai scump set de

Vezi articolul original 576 de cuvinte mai mult

Elucubraţii – Năpârstocii

FLOAREA DE LOLDILAL

– Îs făpturile Răului! s-a oţărât moş Gherasim, înverşunat, încropind o cruce din două crengi de mesteacăn legate cu sfoară.

– Ba ale Domnului! i-a ţinut piept baba Anica, nevastă-sa, străduindu-se să-şi înăsprească glasul firav şi să-şi sumeţească boiul încovoiat şi împuţinat de povara anilor, de năvala corvezilor şi de supunerea cu care, înainte de a fi fost blagoslovită cu înţelepciunea bătrâneţii, răbdase toanele bărbatului. A spus-o Părintele ieri, la îngropăciunea lui Mitu. Şi învăţătoru’ ăl tânăr, azi, în mijlocu’ satului…

– Învăţătoru’ s-a vândut dracului, s-a întărâtat moş Gherasim, stupind într-o parte. Ca şi popa! Năpârstocii îs neoameni! Ca pocitania de la televizor, de-au hărtănit-o doftorii din America. De-aia nu se cade să ne spurce pământul şi mâine, în ziua Naşterii Domnului! Şi geaba te-a îndemnat mintea ta a proastă să doseşti crucea a sfinţită! I-oi goni şi cu asta. Că e făcută de mână de om cu frica…

Vezi articolul original 543 de cuvinte mai mult