Dragă cititorule,
Imaginează-ţi că eşti un student (o studentă) relativ sărac(ă). Tatăl ţi-a plecat de câţiva ani în altă lume, mama e bolnavă, doi fraţi mai mici, la care ţii foarte mult, sunt încă elevi şi au nevoie de ajutorul tău. Pe lângă facultate, ai şi un job; e destul de bine plătit, dar şi cheltuielile sunt multe şi mari.
Şi vine Crăciunul. Au mai rămas două zile. Ai toate facturile achitate, frigiderul plin cu provizii care ajung, cu chibzuială, până după sărbători, abonament pentru toate mijloacele de transport în comun. Dar ai dat ultimii bani pe daruri de Crăciun pentru cei doi fraţi şi, mai ales, pe medicamentele neapărat necesare mamei tale. Abia dacă ţi-a mai rămas ceva mărunţiş pentru pâine.
Şi, pe deasupra, eşti îndrăgostit(ă) lulea. Şi ai aflat, de la prietenii comuni, că iubita (iubitul) tău ţi-a pregătit un cadou superb. Şi trebuie să-i oferi ceva, să-i cumperi ceva deosebit. Neapărat. Dar cu ce bani?
Şi stai, cu laptopul în braţe, laptopul tău luat la mâna a doua, şi cutreieri Intenetul sperând într-un soi de minune, într-o idee salvatoare. Şi dai, din întâmplare, peste un videoclip al firmei LuxuryGifts. Un videoclip cu cadouri de Crăciun.
Şi-ţi aduci aminte, brusc, de două lucruri:
- iubita ta (iubitul tău) ţi-a vorbit la un moment dat despre renumitele lor bijuterii cu cristale, spunându-ţi cât de mult îi plac;
- locuieşti pe aceeaşi stradă cu patronul firmei. Nu ştie cum te cheamă, dar aţi discutat de mai multe ori despre una, despre alta – lucruri fără mare însemnătate, cum fac vecinii sociabili, când se simpatizează reciproc.
Ce-ar fi să te duci la el? Să-l rogi să-ţi vândă pe datorie? Ceva nu exagerat de scump, dar frumos, de bun gust. Ştii că au aşa ceva.
E drept că toată lumea spune că nu face nimănui astfel de favoruri. Şi totuşi… Dacă ai reuşi să-l convingi? Pare un om sensibil, cu simţul umorului…
Pentru a participa la concurs, redă, într-un comentariu al acestui articol, ceea ce i-ai spune patronului, cât mai pe scurt şi cât mai elocvent, ca să-l convingi să-ţi vândă pe datorie obiectul ales.
- Comentariile se pot posta până pe 19 noiembrie, la ora 23:59.
- Până la ora 8:00 a zilei următoare, eu le voi aduna, pe toate, într-o completare de la sfârşitul articolului, numerotându-le; după care eşti invitat să revii, pentru jurizare.
Ce presupune asta?
Te rog să dai, într-un nou comentariu, note între 1 şi 5 tuturor răspunsurilor celorlalţi concurenţi (sub forma R1 – 4; R2 – 5… etc, unde R înseamnă răspuns şi cifra care-l urmează e numărul său de ordine; iar maximul de 5 puncte i(li) se acordă, evident, răspunsului sau răspunsurilor care ţi-a(u) plăcut cel mai mult.
- Jurizarea se va încheia pe data de 21 noiembrie, ora 23:59.
- Pe perioada jurizării comentariile vor fi moderate, astfel încât evaluările să nu fie vizibile decât la sfârşit.
- Răspunsul care va avea cel mai mare număr de puncte va fi declarat câştigător.
- În cazul când două sau mai multe răspunsuri vor avea acelaşi punctaj, îl voi alege, dintre acestea, pe cel care-o să-mi placă mie cel mai mult.
- Cei care nu revin pentru jurizare şi nu notează toate răspunsurile celorlalţi vor fi excluşi din concurs.
- Premiul, oferit de LuxuryGifts.ro (sponsorul probei 21 din concursul SuperBlog 2013, la care participă acest articol), este un voucher de reducere de 50% pentru un produs din gama butoni si bijuterii de fantezie (bijuterii-de-fantezie-coliere/1; bijuterii-de-fantezie-cercei/1; bijuterii-de-fantezie-accesorii-si-brose/1; bijuterii-de-fantezie-bratari/1). Voucherul va fi disponibil începând de pe 29 noiembrie a.c., când îl voi trimite câştigătorului său.
COMPLETARE (20.11.2013)
Iată toate răspunsurile primite (adunate din comentariile acestui articol):
| R1 |
Domnule, va amintiti de zilele in care va tremurau fluturii in stomac si v-ati fi dorit sa ii oferiti iubitei luna de pe cer? Ei bine, eu nu va cer sa ma ajutati sa iau luna pentru a o oferi persoanei iubite, ci va rog doar sa imi dati astazi, cu plata maine, bijuteria pe care vreau sa o fac cadou persoanei pe care o iubesc. |
| R2 |
Ştiţi ce cumplit e când îţi doreşti nebuneşte un obiect pe care-l poţi atinge cu vârful degetelor, dar ţi-e imposibil să-l prinzi în pumn? Stă în puterea dumneavoastră să mă salvaţi de un astfel de chin. Puneţi în mâna mea întinsă micuţa bijuterie delicată pe care visez să i-o dăruiesc iubitulei mele şi vă jur că, peste două săptămâni, nici măcar nu va fi nevoie să-ntindeţi mâna ca să primiţi, cu dobândă, bancnotele care-i compensează valoarea, dar nu şi frumuseţea – frumuseţea ei şi a gestului dumneavoastră, pentru care vă voi fi recunoscător până la adânci bătrâneţe! |
| R3 |
Stimate domn, m-aţi încurajat întotdeauna şi mi-aţi spus să cred în visul meu. Mi-aţi dat exemplul dumneavoastră şi mi-aţi povestit cum aţi plecat de la nimic. şi cum şansa v-a scos în cale oameni care v-au întins o mână atunci când aţi avut nevoie. Aţi putea face acelaşi lucru pentru mine? Ştiu, un cadou pentru iubitul meu nu este lucrul de care să depindă viaţa mea, dar cred că merită. Şi că merităm amândoi şansa de a porni la drum în doi. |
| R4 |
I-as spune: “Domnule, sunt un om credincios, Dumnezeu ma asculta atunci cand ma rog pentru sanatatea cuiva!” Apoi i-as pune intrebarea… |
| R5 |
Draga vecine, desi, dupa cum stii, am muncit serios si sunt un om chibzuit, iubirea si tineretea sunt mereu surprinzatoare. asa se face ca, in preajma Craciunului, am ramas fara resurse pentru a oferi un cadou binemeritat fetei pe care eu o simt ca fiind sufletul meu pereche. Indraznesc sa va fac o rugaminte: m-ati putea ajuta sa ii ofer o bijuterie minunata din magazinul pe care cu pricepere il conduceti? Dincolo de valoarea sentimentala pe care acel cadou o va avea, el va avea si o valoare comerciala. Pentru ca, iubita mea, ca orice femeie, se va lauda cu minunatia primita si o vor admira toate colegele. Care, cu siguranta, vor veni sa cumpere si ele bijuterii din magazin. Asadar veti castiga nu doar consideratia mea ci si un nou val de cliente incantate si dornice de cumparaturi. Ca un om de afacere priceput ce sunteti, sunt convins ca realizati deja avantajele acestui gest. De aceea va multumesc de pe acum si va raman profund recunoscator. |
| R6 |
Buna ziua! Nu ma cunoasteti, dar eu stiu ce om important sunteti dumneavoastra. Am venit cu inima stransa, cu rusine si cu o teama in voce usor de recunoscut. Stiu ca nu aveti nicio obligatie fata de mine, stiu ca suna a cersit, dar am o problema si vreau sa ma ajutati. Nu am o situatie materiala prea buna, sunt studenta, am probleme acasa si am cheltuit toti banii pe mancare si pastile. Dar nu mi-au mai ajuns si pentru un cadou potrivit iubirii ce i-o port prietenului meu. Si merita, domnule, merit cel mai frumos cadou pentru ca este un barbat extraordinar care imi este alaturi de aproape 4 ani. Asa ca va rog din suflet, sa-mi vindeti pe datorie rama foto de lux pe care am vazut-o pe site-ul dumneavoastra. Ar fi un cadou magnific pentru El. Ce ziceti? |
| R7 |
Tarziu,tarziu mi-am dat seama ca sunt la scoala si ca de branza are grija cineva,in visul meu.As vrea sa pot readuce iubitei de acasa zambetul de altadata. |
| R8 |
M-as duce plina de incredere la el si i-as spune: Un om ca dumneavoastra, care creaza asemenea piese superbe, sigur are si un suflet bun. Stiu ca iubiti frumosul si dragostea, de aceea, in numele unei iubiri sincere va rog din suflet sa imi oferiti un Pix cu cristale swarovski pe datorie, pentru iubitul meu. Il iubesc si ma iubeste, nu este o iubire trecatoare, merita orice efort si datorie din partea mea, de aceea va rog sa imi faceti acest bine. Va promit ca dupa Anul Nou va aduc banii negresit. 🙂 |
| R9 |
eu i-aş spune, iată că am chibzuit cum am promis, cam aşa:
iubirea e un fluture alb în batistă,
iubirea e un curcubeu tivit pe genunchi,
iubirea e un inel prea rotund
în catifeaua de roşu închisă.
iubirea e o tresărire de gene,
e un obraz roşu, sărutat de vânt
iubirea e o poezie de argint
care nu face schimb.…
şi, desigur, reacţia omului ar fi aceea că s-ar revedea pe sine la anii aceia tineri, ai primului fior şi ar decide să graveze poezia drept motto, la intrarea în raionul bijuteriilor cu cristale, oferind în schimbul cristalului prelucrat în cuvânt, posibilitatea ca tânărul să aleagă ceva pentru iubita sa, urmând să plătească acest dar nu mai departe de ianuarie. (pentru că în februarie este dragobetele şi atunci va trebui să revină ca şi client).
astfel, tânărul nu va fi cerut un favor ci ar fi “muncit” o poezie. |
| R10 |
Vecine, dacă-mi dai pe datorie,
îţi fac un avertorial-tichie!
Şi lumea nici că o să ştie,
de e reclamă or e poezie! |
| R11 |
I-as spune: Vreau sa-i daruiesc iubitei aceast inel de logodna. La cat e de frumos, nu-i va rezista si imi va accepta cererea. Imediat dupa nunta, iti voi inapoia datoria. Batem palma? A…si o sa fii invitat de onoare la nunta, evident. |
| R12 |
Eu i-as spune: “stiu ca sunteti singur, nu ati avea nevoie de cineva care sa va ajute la curatenia de Craciun. Eu o fac bucuroasa daca in schimb ma ajutati sa fac iubitului eu un cadou!. Nu va cer nici macar sa ma platiti. Ci numai sa imi vindeti azi pe datorie!”. |
| R13 |
Mi-am imaginat totul aşa cum ai povestit. “Pledoaria” mea cuprinde tot ce mi-am imaginat. Mă bucur că n-ai limitat numărul de cuvinte şi sper ca juriul să aibă răbdare să o citească pe toată.
Atâtea griji îmi ţin avântul între zăbrele-nchis!
Le-aş sfâşia de aş şti cum. Pe coama unui vis
m-aş arunca în zbor în viaţa albastră şi senină
şi din tristeţe m-aş desprinde pe raze de lumină.
Iar mâine seară mi-aş dori mai mult ca niciodată
ca bucuria să inunde în valuri lumea toată.
Am pregătit pentru cei dragi bucatele alese,
iar bradul mândru şi înalt, cu ramurile dese
aşteaptă să se învelească-n podoabe şi beteală.
Mirosul lui de codri vechi se-mprăştie cu fală
prin camerele mici, curate, cu iz de sărbătoare.
Pe geamuri, din decor de gheaţă, mi-a răsărit o floare.
Ştiţi, frăţiorii mei mai mici au lăsat-au pe pervaz
câte-o scrisoare pentru Moş. Acum stau c-un obraz
lipit de sticla rece-a nopţii şi-aşteaptă să zărească
zburând pe cer, cu reni în faţă, caleaşca-mpărătească
ce îl aduce-n zbor pe cel ce împlineşte vise,
dorinţe-aprinse şi răspunde la cererile scrise.
Am strâns scrisorile târziu, când oboseala dulce
i-a legănat în braţe moi şi i-a pus să se culce.
Le-am desfăcut ca un spion şi le-am citit pe rând.
Le-am cumpărat copiilor, cu dragoste în gând,
tot ce-au dorit, ca mâine seară să fie fericiţi,
că dragi îmi sunt, copii frumoşi şi-atâta de cuminţi!
Mămica mea şi-ar fi dorit un strop de sănătate…
Oricât aş vrea să-i dăruiesc, nu cred că se mai poate.
Dar va avea şi ea sub brad un pacheţel cu fundă
şi sper s-o văd zâmbind puţin, uitând durerea surdă.
Când am sfârşit de pregătit acestea pentru mâine
în portofel nu mai aveam decât bănuţi de pâine…
Şi-ar fi destul, m-aş descurca, şi nu aş fi nici tristă,
nici lacrimi nu mi le-aş ascunde tăcută în batistă,
dar nu de mult l-am cunoscut pe el, băiat frumos,
blând şi atent, cu suflet bun şi-atât de drăgăstos!
Cred că-l iubesc fiindcă gândul îmi zboară către el
şi când muncesc, şi când învăţ… Aşa un gând rebel!
Iar când îl văd inima mea aleargă ca năucă
şi pentr-o clipă şi cuvintele în minte mi se-ncurcă…
Obrajii mi se-aprind bujori. El spune că îi plac,
îi prinde-n palme şi-i sărută, dar nu e niciun leac
fiindcă eu mă fâstâcesc şi uit şi cum mă cheamă.
Dar bucuria mea de mâine umbrită e de teamă
Lui nu i-am cumpărat nimic… N-am mai avut cu ce
şi nici n-aş vrea să-l văd mâhnit, ori să mă judece…
Nu, nu m-ar judeca deloc, doar eu nu pot să-mi iert
că nu mi-am socotit destul bugetul şi mă cert.
Aşa că-l rog pe Moş Crăciun să mă ajute-un pic
şi mie să nu îmi aducă în acest an nimic,
dar să îmi lase sub brăduţ dar pentru dragul meu,
iar eu promit să socotesc la anul leu cu leu,
să nu rămân nicicând cuiva cu vreun bănuţ datoare
şi să nu-i fiu nici inimii… decât o visătoare. |
| R14 |
Nu i-aș spune nimic, vecinului! Am văzut că nu este prea darnic…și nici nu-l impresionează perlele de suflet. În fond el face o afacere, nu este de condamnat. În afaceri ca și în război, calci pe suflete și sentimente. Nu voi cere nimic în numele iubirii. Cea[cel] care mă iubește îmi știe zbaterea, îmi cunoaște neputințele. Aș lăsa sub brad un inel de iarbă și-un bilețel cu-o poezie:
”Iubirea mea
E vreme de colind, de stea vestitoare
E timp de magie si ceas de sarbatoare
Nu am cum să-ti las sub brad vreo agată
Nici inele de aur, nici perle, nici diamante
Iti las doar sufletul meu si-o iubire curată
Dar de om sărac, dar care face cât toate.” |
| R15 |
Eu m-aş gândi la toate lucrurile triste care mi s-au întâmplat de când exist – asta până m-aş umfla de plâns. Apoi l-aş pândi pe vecin la ora când ştiu că se întoarce de obicei acasă şi i-aş ieşi în cale ca din întâmplare. Iar el, amabil şi galant cum este, mi-ar spune că e păcat ca o fată frumoasă ca mine să-şi strice ochii plângând şi m-ar întreba ce-am păţit. Şi atunci i-aş răspunde:
“Vai, domnule, tocmai de la frumuseţe mi se trage supărarea! Ştiţi, prietenul meu, pe care-l iubesc ca pe ochii ăştia cu care plâng, mi-a povestit despre un profesor de-al lui, care zice că, la femei, produsul frumuseţe inteligenţă e constant. Şi cum, când o să vadă că n-am fost în stare nici măcar să-mi gospodăresc banii de sărbători astfel încât să-i pot lua şi lui un cadou cât de neînsemnat, prietenul meu o să se gândească, pe bună dreptate, că profesorul ăla ştie el ce ştie şi că frumuseţea mea e compensată de o mare doză de prostie… (Aici voi asezona cu câteva suspine.) Dar, dacă aş reuşi să cumpăr de undeva ceva pe datorie, ceva deosebit, cum sunt, de exemplu, butonii zodia taur – zodia în care s-a născut el… O, ar fi prea frumos ca să fie adevărat…”
Şi cred că vecinul n-o să-şi încalce principiile, n-o să-mi vândă pe datorie, dar o să-mi dea butonii ca dar de Crăciun! Pentru un om ca el, 89 de lei nu-nseamnă cu adevărat o pierdere, mai ales când pot să şteagă lacrimile din ochii unei fete frumoase 😀 |
Nu uitaţi, numai cine jurizează poate câştiga! 🙂 Daţi, vă rog, note între 1 şi 5 tuturor răspunsurilor, în afară de al vostru (oricum nu voi lua în considerare nota pe care vi-o acordaţi singuri). Vă aştept pe toţi (Vienela, Joker, Sonia, Spunsieu, vavaly, Nicoleta, cristian neagu, litere stacojii, psi, alma nahe, teodea, Dana Lalici, Carmen Pricop, maya-maria, anacondele) la jurizare, până mâine, 21 noiembrie, la ora 23:59.
Nu ezitaţi să daţi şi nota 1. Ierarhizaţi pur şi simplu răspunsurile, plasându-le pe un podium cu 5 trepte, unde 5 este cea din vârf. Bineînţeles că veţi fi nevoiţi să puneţi mai multe răspunsuri pe fiecare treaptă, dar încercaţi să aşezaţi câte ceva pe toate treptele!
Începând din acest moment, comentariile sunt moderate. Cele cu note vor fi vizibile pe blog abia după încheierea jurizării, ca să nu vă înfluenţati unii pe alţii 🙂
Veţi afla câştigătorul pe 22 noiembrie, când voi trece în tabelul de mai jos notele date de voi.
DESEMNAREA CÂŞTIGĂTORULUI (22.11.2013)
Iată notele juriului:
Concursul a fost câştigat de psi, cu 59 de puncte. Felicitări!!!
Cristian Neagu, autorul răspunsului nr. 7, care oricum se afla pe ultimul loc, a fost exclus din competiţie ca urmare a absentării de la jurizare.
Vă mulţumesc tuturor pentru participarea la primul meu concurs de pe acest blog!
P.S.
COMENTARII PE MARGINEA JURIZĂRII
Spre surprinderea mea, răspunsul 14 a primit de 8 ori punctajul maxim. De ce sunt surprinsă? Pentru că, deşi e poetic, romantic, idealist etc., are un mare defect: nu respectă cea mai importantă „cerinţă tehnică”! În loc să-ncerce să-l convingă pe vecin să vândă pe datorie, oferă o soluţie alternativă. Nu-mi dă ceea ce am solicitat, ci îmi pune altă gâscă în altă traistă 😉
Însă adevărul e că nu ştiu ce aş fi făcut dacă, în loc să organizez acest concurs, m-aş fi numărat printre concurenţi/membrii juriului. Oare m-aş fi lăsat şi eu furată de versuri şi aş fi uitat de principala cerinţă tehnică? 👿
Oricum ar fi, Maya-Maria, autoarea răspunsului mai sus menţionat, ar fi meritat un premiu special pentru c-a reuşit să-mbete mai mult de jumătate din juriu c-o mână de cuvinte. Din păcate, va trebui să se mulţumească doar cu felicitările mele sincere, de om sărac! 🙂
Însă pentru jurizare îi dau Mayei-Maria cea mai neagră bilă! Chiar aşa, toate răspunsurile, cu excepţia unui sigur ghinionist, merită să se suie pe cea mai înaltă treaptă a podiumului?! 😛
Pe de altă parte, poate ar trebui trasă şi concluzia că nu e cazul să mai dăm cu piatra în juriile de la SuperBlog. Nici noi nu suntem fără păcat! 😀
ropot de secunde... 