Dragă Moşule Crăciun

Dragă Moşule Crăciun,
cu păr nins şi suflet bun,
eu ţi-am mai scris de multe ori
(vreo cincizeci şi… de scrisori).
An de an le-am expediat,
printre fulgi le-am înălţat,
printre fulgi pufoşi de nea,
care vin din lumea ta.
Nu ştiu dacă le-ai primit…
Unele sigur s-au rătăcit!
Căci, din dorinţele-mi, o parte
s-au împlinit ca la carte,
pe când altele, plăpânde,
zac sub munţi ’nalţi de secunde,
îngropate pe vecie
de a timpului urgie.

Şi acuma îţi scriu iară.
Nu spun pentru-a câte oară!

Nu te-ntreb cum îţi mai merge,
fiindcă vremea care trece
nu te-atinge. Tu trăieşti
– ca un rege huzureşti –
în legende şi-n tradiţii.
(Poate şi prin superstiţii!)
Ai reni tineri cu duiumul
şi îţi petreci Crăciunul
în cele mai frumoase povestiri,
în cele mai suave amăgiri,
în cele mai dragi amintiri.

Aşa că îţi aduc doar mulţumiri
pentru cele mai frumoase
cadouri generoase
pe care le ţin minte
de când eram copil cuminte
şi pentru unul primit mai târziu,
când ai venit – ce fistichiu! –
din seninul dinspre seară,
într-o zi caldă, de vară,
ca să-mi aduci un ghem de blană vie,
ce ştie să miaune şi să zgârie.

Şi sper să vii din nou în decembrie,
având în sac câte ceva din ce-mi trebuie,
adică acele cărţi pe care îmi doresc
cel mai mult şi mai mult să le citesc,

 

spor din belşug la oricare traducere,
o droaie de muze cu minţi agere,
zămislitoare de rime sprintene,
şi, nu numai ca fapt divers,
talent cât al lui Charles Dickens
şi Oscar Wilde la un loc!
Plus sănătate şi noroc.
(Plus note mari la SuperBlog,
pentru care scriu, acum,
tot ce am de gând să-ţi spun.
Pe astea ţi le cer în avans,
fiindcă în toamnă m-am prins în dans.)

Şi, ştii, Moşule, aş mai vrea
şi-o pensie, mai mare, aşaaa,
când o fi vremea să trăiesc din ea…
Şi pe moşneagul meu cu musteţe
mereu alături, să mă răsfeţe
până la adânci bătrâneţe.
Iar fiindc-ai uitat să ne dai
(deşi nu mă-ndoiesc că aveai)
şi nouă copii şi nepoţi
(cum ai lăsat şi laşi pe la toţi),
ţine minte măcar c-avem un motan
şi oferă-i un chiolhan
la sfârşitul de an!

Şi cu asta, Moş Crăciun,
scrisoarea în plic mi-o pun,
o lipesc cu întâia ninsoare
şi o timbrez cu dor de sărbătoare!