Comoara din tablou

Motanul e comoara mea (sau, în fine, una dintre cele mai preţioase comori ale mele) de aproape zece ani, dar nu i-am făcut niciun tablou. L-am pus doar pe suportul de carte.

Unde nu se mai vede când pun cartea, însă comoara „în viu” suplineşte de obicei lipsa. 🙂

Şi e tapet pe bloguri, pe pereţi de pagini feisbuchite şamd.

Şi, dacă aş vrea să fie şi tablou, poate aş înrăma poza asta:

Şi m-am grăbit să scriu pentru jocul cuvintelor fiindcă, deh, v-am spus că am superstiţiile mele, drept pentru care n-am vrut să-mi stea prea mult deasupra teancului de articole de-aici unul despre SuperBlog – concursul căruia, cel puţin din perspectiva mea, i se potriveşte porecla SpulberBlog. Pentru că mi-a spulberat mai multe speranţe. De exemplu, cu notele relativ mici (în contextul gamei de la probele respective) pentru poezioara asta şi pentru astălaltă. Dar în cazul ultimei recunosc că greşeala a fost a mea. Cum am putut să-mi închipui că vânzătorii de roţi de caşcaval ştiu ce e pasul roţilor dinţate?! :mrgreen:

Promit că o să fac tabele pentru o cauză mai bună

E bine când ai ocazia să întrezăreşti câte ceva din secretele zeilor! Aşa am aflat că, prin anumite locuri a căror titulatură începe cu SUPER, nu s-a schimbat nimic în bine. 😦

În consecinţă, promit că de acum înainte o să mă destind făcând tabele pentru o cauză mai bună! 🙂