Concurs jurizat de concurenţi (puteţi participa în perioada 12-19 noiembrie a.c.)

Dragă cititorule,

Imaginează-ţi că eşti un student (o studentă) relativ sărac(ă). Tatăl ţi-a plecat de câţiva ani în altă lume, mama e bolnavă, doi fraţi mai mici, la care ţii foarte mult, sunt încă elevi şi au nevoie de ajutorul tău. Pe lângă facultate, ai şi un job; e destul de bine plătit, dar şi cheltuielile sunt multe şi mari.

Şi vine Crăciunul. Au mai rămas două zile. Ai toate facturile achitate, frigiderul plin cu provizii care ajung, cu chibzuială, până după sărbători, abonament pentru toate mijloacele de transport în comun. Dar ai dat ultimii bani pe daruri de Crăciun pentru cei doi fraţi şi, mai ales, pe medicamentele neapărat necesare mamei tale. Abia dacă ţi-a mai rămas ceva mărunţiş pentru pâine.

Şi, pe deasupra, eşti îndrăgostit(ă) lulea. Şi ai aflat, de la prietenii comuni, că iubita (iubitul) tău ţi-a pregătit un cadou superb. Şi trebuie să-i oferi ceva, să-i cumperi ceva deosebit. Neapărat. Dar cu ce bani?

Şi  stai, cu laptopul în braţe, laptopul tău luat la mâna a doua, şi cutreieri Intenetul sperând într-un soi de minune, într-o idee salvatoare. Şi dai, din întâmplare, peste un videoclip al firmei LuxuryGifts. Un videoclip cu cadouri de Crăciun.

Şi-ţi aduci aminte, brusc, de două lucruri:

  1.  iubita ta (iubitul tău) ţi-a vorbit la un moment dat despre renumitele lor bijuterii cu cristale, spunându-ţi cât de mult îi plac;
  2. locuieşti pe aceeaşi stradă cu patronul firmei. Nu ştie cum te cheamă, dar aţi discutat de mai multe ori despre una, despre alta – lucruri fără mare însemnătate, cum fac vecinii sociabili, când se simpatizează reciproc.

Ce-ar fi să te duci la el? Să-l rogi să-ţi vândă pe datorie? Ceva nu exagerat de scump, dar frumos, de bun gust. Ştii că au aşa ceva.

E drept că toată lumea spune că nu face nimănui astfel de favoruri. Şi totuşi… Dacă ai reuşi să-l convingi? Pare un om sensibil, cu simţul umorului…


Pentru a participa la concurs, redă, într-un comentariu al acestui articol, ceea ce i-ai spune patronului, cât mai pe scurt şi cât mai elocvent, ca să-l convingi să-ţi vândă pe datorie obiectul ales.

  • Comentariile se pot posta până pe 19 noiembrie, la ora 23:59.
  • Până la ora 8:00 a zilei următoare, eu le voi aduna, pe toate, într-o completare de la sfârşitul articolului, numerotându-le; după care eşti invitat să revii, pentru jurizare.
    Ce presupune asta?
    Te rog să dai, într-un nou comentariu, note între 1 şi 5 tuturor răspunsurilor celorlalţi concurenţi (sub forma  R1 – 4; R2 – 5… etc, unde R înseamnă răspuns şi cifra care-l urmează e numărul său de ordine; iar maximul de 5 puncte i(li) se acordă, evident, răspunsului sau răspunsurilor care ţi-a(u) plăcut cel mai mult.
  • Jurizarea se va încheia pe data de 21 noiembrie, ora 23:59.
  • Pe perioada jurizării comentariile vor fi moderate, astfel încât evaluările să nu fie vizibile decât la sfârşit.
  • Răspunsul care va avea cel mai mare număr de puncte va fi declarat câştigător.
  • În cazul când două sau mai multe răspunsuri vor avea acelaşi punctaj, îl voi alege, dintre acestea, pe cel care-o să-mi placă mie cel mai mult.
  • Cei care nu revin pentru jurizare şi nu notează toate răspunsurile celorlalţi vor fi excluşi din concurs.
  • Premiul, oferit de LuxuryGifts.ro (sponsorul probei 21 din concursul SuperBlog 2013, la care participă acest articol), este un voucher de reducere de 50% pentru un produs din gama butoni si bijuterii de fantezie (bijuterii-de-fantezie-coliere/1; bijuterii-de-fantezie-cercei/1; bijuterii-de-fantezie-accesorii-si-brose/1; bijuterii-de-fantezie-bratari/1). Voucherul va fi disponibil începând de pe 29 noiembrie a.c., când îl voi trimite câştigătorului său.


COMPLETARE (20.11.2013)

Iată toate răspunsurile primite (adunate din comentariile acestui articol):

R1 Domnule, va amintiti de zilele in care va tremurau fluturii in stomac si v-ati fi dorit sa ii oferiti iubitei luna de pe cer? Ei bine, eu nu va cer sa ma ajutati sa iau luna pentru a o oferi persoanei iubite, ci va rog doar sa imi dati astazi, cu plata maine, bijuteria pe care vreau sa o fac cadou persoanei pe care o iubesc.
R2 Ştiţi ce cumplit e când îţi doreşti nebuneşte un obiect pe care-l poţi atinge cu vârful degetelor, dar ţi-e imposibil să-l prinzi în pumn? Stă în puterea dumneavoastră să mă salvaţi de un astfel de chin. Puneţi în mâna mea întinsă micuţa bijuterie delicată pe care visez să i-o dăruiesc iubitulei mele şi vă jur că, peste două săptămâni, nici măcar nu va fi nevoie să-ntindeţi mâna ca să primiţi, cu dobândă, bancnotele care-i compensează valoarea, dar nu şi frumuseţea – frumuseţea ei şi a gestului dumneavoastră, pentru care vă voi fi recunoscător până la adânci bătrâneţe!
R3 Stimate domn, m-aţi încurajat întotdeauna şi mi-aţi spus să cred în visul meu. Mi-aţi dat exemplul dumneavoastră şi mi-aţi povestit cum aţi plecat de la nimic. şi cum şansa v-a scos în cale oameni care v-au întins o mână atunci când aţi avut nevoie. Aţi putea face acelaşi lucru pentru mine? Ştiu, un cadou pentru iubitul meu nu este lucrul de care să depindă viaţa mea, dar cred că merită. Şi că merităm amândoi şansa de a porni la drum în doi.
R4 I-as spune: “Domnule, sunt un om credincios, Dumnezeu ma asculta atunci cand ma rog pentru sanatatea cuiva!” Apoi i-as pune intrebarea…
R5 Draga vecine, desi, dupa cum stii, am muncit serios si sunt un om chibzuit, iubirea si tineretea sunt mereu surprinzatoare. asa se face ca, in preajma Craciunului, am ramas fara resurse pentru a oferi un cadou binemeritat fetei pe care eu o simt ca fiind sufletul meu pereche. Indraznesc sa va fac o rugaminte: m-ati putea ajuta sa ii ofer o bijuterie minunata din magazinul pe care cu pricepere il conduceti? Dincolo de valoarea sentimentala pe care acel cadou o va avea, el va avea si o valoare comerciala. Pentru ca, iubita mea, ca orice femeie, se va lauda cu minunatia primita si o vor admira toate colegele. Care, cu siguranta, vor veni sa cumpere si ele bijuterii din magazin. Asadar veti castiga nu doar consideratia mea ci si un nou val de cliente incantate si dornice de cumparaturi. Ca un om de afacere priceput ce sunteti, sunt convins ca realizati deja avantajele acestui gest. De aceea va multumesc de pe acum si va raman profund recunoscator.
R6 Buna ziua! Nu ma cunoasteti, dar eu stiu ce om important sunteti dumneavoastra. Am venit cu inima stransa, cu rusine si cu o teama in voce usor de recunoscut. Stiu ca nu aveti nicio obligatie fata de mine, stiu ca suna a cersit, dar am o problema si vreau sa ma ajutati. Nu am o situatie materiala prea buna, sunt studenta, am probleme acasa si am cheltuit toti banii pe mancare si pastile. Dar nu mi-au mai ajuns si pentru un cadou potrivit iubirii ce i-o port prietenului meu. Si merita, domnule, merit cel mai frumos cadou pentru ca este un barbat extraordinar care imi este alaturi de aproape 4 ani. Asa ca va rog din suflet, sa-mi vindeti pe datorie rama foto de lux pe care am vazut-o pe site-ul dumneavoastra. Ar fi un cadou magnific pentru El. Ce ziceti?
R7 Tarziu,tarziu mi-am dat seama ca sunt la scoala si ca de branza are grija cineva,in visul meu.As vrea sa pot readuce iubitei de acasa zambetul de altadata.
R8 M-as duce plina de incredere la el si i-as spune: Un om ca dumneavoastra, care creaza asemenea piese superbe, sigur are si un suflet bun. Stiu ca iubiti frumosul si dragostea, de aceea, in numele unei iubiri sincere va rog din suflet sa imi oferiti un Pix cu cristale swarovski pe datorie, pentru iubitul meu. Il iubesc si ma iubeste, nu este o iubire trecatoare, merita orice efort si datorie din partea mea, de aceea va rog sa imi faceti acest bine. Va promit ca dupa Anul Nou va aduc banii negresit. 🙂
R9 eu i-aş spune, iată că am chibzuit cum am promis, cam aşa:

iubirea e un fluture alb în batistă,
iubirea e un curcubeu tivit pe genunchi,
iubirea e un inel prea rotund
în catifeaua de roşu închisă.
iubirea e o tresărire de gene,
e un obraz roşu, sărutat de vânt
iubirea e o poezie de argint
care nu face schimb.…

şi, desigur, reacţia omului ar fi aceea că s-ar revedea pe sine la anii aceia tineri, ai primului fior şi ar decide să graveze poezia drept motto, la intrarea în raionul bijuteriilor cu cristale, oferind în schimbul cristalului prelucrat în cuvânt, posibilitatea ca tânărul să aleagă ceva pentru iubita sa, urmând să plătească acest dar nu mai departe de ianuarie. (pentru că în februarie este dragobetele şi atunci va trebui să revină ca şi client).
astfel, tânărul nu va fi cerut un favor ci ar fi “muncit” o poezie.

R10 Vecine, dacă-mi dai pe datorie,
îţi fac un avertorial-tichie!
Şi lumea nici că o să ştie,
de e reclamă or e poezie!
R11 I-as spune: Vreau sa-i daruiesc iubitei aceast inel de logodna. La cat e de frumos, nu-i va rezista si imi va accepta cererea. Imediat dupa nunta, iti voi inapoia datoria. Batem palma? A…si o sa fii invitat de onoare la nunta, evident.
R12 Eu i-as spune: “stiu ca sunteti singur, nu ati avea nevoie de cineva care sa va ajute la curatenia de Craciun. Eu o fac bucuroasa daca in schimb ma ajutati sa fac iubitului eu un cadou!. Nu va cer nici macar sa ma platiti. Ci numai sa imi vindeti azi pe datorie!”.
R13 Mi-am imaginat totul aşa cum ai povestit. “Pledoaria” mea cuprinde tot ce mi-am imaginat. Mă bucur că n-ai limitat numărul de cuvinte şi sper ca juriul să aibă răbdare să o citească pe toată.

Atâtea griji îmi ţin avântul între zăbrele-nchis!
Le-aş sfâşia de aş şti cum. Pe coama unui vis
m-aş arunca în zbor în viaţa albastră şi senină
şi din tristeţe m-aş desprinde pe raze de lumină.

Iar mâine seară mi-aş dori mai mult ca niciodată
ca bucuria să inunde în valuri lumea toată.
Am pregătit pentru cei dragi bucatele alese,
iar bradul mândru şi înalt, cu ramurile dese

aşteaptă să se învelească-n podoabe şi beteală.
Mirosul lui de codri vechi se-mprăştie cu fală
prin camerele mici, curate, cu iz de sărbătoare.
Pe geamuri, din decor de gheaţă, mi-a răsărit o floare.

Ştiţi, frăţiorii mei mai mici au lăsat-au pe pervaz
câte-o scrisoare pentru Moş. Acum stau c-un obraz
lipit de sticla rece-a nopţii şi-aşteaptă să zărească
zburând pe cer, cu reni în faţă, caleaşca-mpărătească

ce îl aduce-n zbor pe cel ce împlineşte vise,
dorinţe-aprinse şi răspunde la cererile scrise.
Am strâns scrisorile târziu, când oboseala dulce
i-a legănat în braţe moi şi i-a pus să se culce.

Le-am desfăcut ca un spion şi le-am citit pe rând.
Le-am cumpărat copiilor, cu dragoste în gând,
tot ce-au dorit, ca mâine seară să fie fericiţi,
că dragi îmi sunt, copii frumoşi şi-atâta de cuminţi!

Mămica mea şi-ar fi dorit un strop de sănătate…
Oricât aş vrea să-i dăruiesc, nu cred că se mai poate.
Dar va avea şi ea sub brad un pacheţel cu fundă
şi sper s-o văd zâmbind puţin, uitând durerea surdă.

Când am sfârşit de pregătit acestea pentru mâine
în portofel nu mai aveam decât bănuţi de pâine…
Şi-ar fi destul, m-aş descurca, şi nu aş fi nici tristă,
nici lacrimi nu mi le-aş ascunde tăcută în batistă,

dar nu de mult l-am cunoscut pe el, băiat frumos,
blând şi atent, cu suflet bun şi-atât de drăgăstos!
Cred că-l iubesc fiindcă gândul îmi zboară către el
şi când muncesc, şi când învăţ… Aşa un gând rebel!

Iar când îl văd inima mea aleargă ca năucă
şi pentr-o clipă şi cuvintele în minte mi se-ncurcă…
Obrajii mi se-aprind bujori. El spune că îi plac,
îi prinde-n palme şi-i sărută, dar nu e niciun leac

fiindcă eu mă fâstâcesc şi uit şi cum mă cheamă.
Dar bucuria mea de mâine umbrită e de teamă
Lui nu i-am cumpărat nimic… N-am mai avut cu ce
şi nici n-aş vrea să-l văd mâhnit, ori să mă judece…

Nu, nu m-ar judeca deloc, doar eu nu pot să-mi iert
că nu mi-am socotit destul bugetul şi mă cert.
Aşa că-l rog pe Moş Crăciun să mă ajute-un pic
şi mie să nu îmi aducă în acest an nimic,

dar să îmi lase sub brăduţ dar pentru dragul meu,
iar eu promit să socotesc la anul leu cu leu,
să nu rămân nicicând cuiva cu vreun bănuţ datoare
şi să nu-i fiu nici inimii… decât o visătoare.

R14 Nu i-aș spune nimic, vecinului! Am văzut că nu este prea darnic…și nici nu-l impresionează perlele de suflet. În fond el face o afacere, nu este de condamnat. În afaceri ca și în război, calci pe suflete și sentimente. Nu voi cere nimic în numele iubirii. Cea[cel] care mă iubește îmi știe zbaterea, îmi cunoaște neputințele. Aș lăsa sub brad un inel de iarbă și-un bilețel cu-o poezie:
”Iubirea mea
E vreme de colind, de stea vestitoare
E timp de magie si ceas de sarbatoare
Nu am cum să-ti las sub brad vreo agată
Nici inele de aur, nici perle, nici diamante
Iti las doar sufletul meu si-o iubire curată
Dar de om sărac, dar care face cât toate.”
R15 Eu m-aş gândi la toate lucrurile triste care mi s-au întâmplat de când exist – asta până m-aş umfla de plâns. Apoi l-aş pândi pe vecin la ora când ştiu că se întoarce de obicei acasă şi i-aş ieşi în cale ca din întâmplare. Iar el, amabil şi galant cum este, mi-ar spune că e păcat ca o fată frumoasă ca mine să-şi strice ochii plângând şi m-ar întreba ce-am păţit. Şi atunci i-aş răspunde:
“Vai, domnule, tocmai de la frumuseţe mi se trage supărarea! Ştiţi, prietenul meu, pe care-l iubesc ca pe ochii ăştia cu care plâng, mi-a povestit despre un profesor de-al lui, care zice că, la femei, produsul frumuseţe inteligenţă e constant. Şi cum, când o să vadă că n-am fost în stare nici măcar să-mi gospodăresc banii de sărbători astfel încât să-i pot lua şi lui un cadou cât de neînsemnat, prietenul meu o să se gândească, pe bună dreptate, că profesorul ăla ştie el ce ştie şi că frumuseţea mea e compensată de o mare doză de prostie… (Aici voi asezona cu câteva suspine.) Dar, dacă aş reuşi să cumpăr de undeva ceva pe datorie, ceva deosebit, cum sunt, de exemplu, butonii zodia taur – zodia în care s-a născut el… O, ar fi prea frumos ca să fie adevărat…”
Şi cred că vecinul n-o să-şi încalce principiile, n-o să-mi vândă pe datorie, dar o să-mi dea butonii ca dar de Crăciun! Pentru un om ca el, 89 de lei nu-nseamnă cu adevărat o pierdere, mai ales când pot să şteagă lacrimile din ochii unei fete frumoase 😀

Nu uitaţi, numai cine jurizează poate câştiga! 🙂 Daţi, vă rog, note între 1 şi 5 tuturor răspunsurilor, în afară de al vostru (oricum nu voi lua în considerare nota pe care vi-o acordaţi singuri). Vă aştept pe toţi (Vienela, Joker, Sonia, Spunsieu, vavaly, Nicoleta, cristian neagu, litere stacojii, psi, alma naheteodea, Dana Lalici, Carmen Pricop, maya-maria, anacondele) la jurizare, până mâine, 21 noiembrie, la ora 23:59.

Nu ezitaţi să daţi şi nota 1. Ierarhizaţi pur şi simplu răspunsurile, plasându-le pe un podium cu 5 trepte, unde 5 este cea din vârf. Bineînţeles că veţi fi nevoiţi să puneţi mai multe răspunsuri pe fiecare treaptă, dar încercaţi să aşezaţi câte ceva pe toate treptele!

Începând din acest moment, comentariile sunt moderate.  Cele cu note vor fi vizibile pe blog abia după încheierea jurizării, ca să nu vă înfluenţati unii pe alţii 🙂

Veţi afla câştigătorul pe 22 noiembrie, când voi trece  în tabelul de mai jos notele date de voi.


DESEMNAREA CÂŞTIGĂTORULUI (22.11.2013)

Iată notele juriului:

Concursul a fost câştigat de psi, cu 59 de puncte. Felicitări!!!

Cristian Neagu, autorul răspunsului nr. 7, care oricum se afla pe ultimul loc,  a fost exclus din competiţie ca urmare a absentării de la jurizare.

Vă mulţumesc tuturor pentru participarea la primul meu concurs de pe acest blog!


P.S.

COMENTARII PE MARGINEA JURIZĂRII

Spre surprinderea mea, răspunsul 14 a primit de 8 ori punctajul maxim. De ce sunt surprinsă? Pentru că, deşi e poetic, romantic, idealist etc., are un mare defect: nu respectă cea mai importantă „cerinţă tehnică”! În loc să-ncerce să-l convingă pe vecin să vândă pe datorie, oferă o soluţie alternativă. Nu-mi dă ceea ce am solicitat, ci îmi pune altă gâscă în altă traistă 😉

Însă adevărul e că nu ştiu ce aş fi făcut dacă, în loc să organizez acest concurs, m-aş fi numărat printre concurenţi/membrii juriului. Oare m-aş fi lăsat şi eu furată de versuri şi aş fi uitat de principala cerinţă tehnică? 👿

Oricum ar fi, Maya-Maria, autoarea răspunsului mai sus menţionat,  ar fi meritat un premiu special pentru c-a reuşit să-mbete mai mult de jumătate din juriu c-o mână de cuvinte. Din păcate, va trebui să se mulţumească doar cu felicitările mele  sincere, de om sărac! 🙂

Însă pentru jurizare îi dau Mayei-Maria cea mai neagră bilă! Chiar aşa, toate răspunsurile, cu excepţia unui sigur ghinionist, merită să se suie pe cea mai înaltă treaptă a podiumului?! 😛

Pe de altă parte, poate ar trebui trasă şi concluzia că nu e cazul să mai dăm cu piatra în juriile de la SuperBlog. Nici noi nu suntem fără păcat! 😀

Anunțuri

158 de gânduri despre „Concurs jurizat de concurenţi (puteţi participa în perioada 12-19 noiembrie a.c.)

  1. Domnule, va amintiti de zilele in care va tremurau fluturii in stomac si v-ati fi dorit sa ii oferiti iubitei luna de pe cer? Ei bine, eu nu va cer sa ma ajutati sa iau luna pentru a o oferi persoanei iubite, ci va rog doar sa imi dati astazi, cu plata maine, bijuteria pe care vreau sa o fac cadou persoanei pe care o iubesc.
    Crezi ca l-as convinge? 🙂

    Apreciază

  2. Pingback: Turism in Praga 5. MANASTIREA STRAHOV - Zinnaida

  3. Ştiţi ce cumplit e când îţi doreşti nebuneşte un obiect pe care-l poţi atinge cu vârful degetelor, dar ţi-e imposibil să-l prinzi în pumn? Stă în puterea dumneavoastră să mă salvaţi de un astfel de chin. Puneţi în mâna mea întinsă micuţa bijuterie delicată pe care visez să i-o dăruiesc iubitulei mele şi vă jur că, peste două săptămâni, nici măcar nu va fi nevoie să-ntindeţi mâna ca să primiţi, cu dobândă, bancnotele care-i compensează valoarea, dar nu şi frumuseţea – frumuseţea ei şi a gestului dumneavoastră, pentru care vă voi fi recunoscător până la adânci bătrâneţe!

    Apreciază

  4. Pingback: Pa, SuperBlog… (adio, dar mă-ntorc la tine) | ropot de secunde...

    • Eu te înscriu în concurs şi aşa, dar mi-ar fi plăcut mai mult să scrii exact ce i-ai spune 🙂
      Oricum, te rog să mai treci o dată pe aici, pentru jurizare, începând din 20 noiembrie, ora 8:01, până cel mai târziu a doua zi (21 noiembrie) la ora 23:59.

      Apreciază

  5. Atunci revin… 🙂 „Stimate domn, m-ați încurajat întotdeauna și mi-ați spus să cred în visul meu. Mi-ați dat exemplul dumneavoastră și mi-ați povestit cum ați plecat de la nimic. Și cum șansa v-a scos în cale oameni care v-au întins o mână atunci când ați avut nevoie. Ați putea face același lucru pentru mine? Știu, un cadou pentru iubitul meu nu este lucrul de care să depindă viața mea, dar cred că merită. Și că merităm amândoi șansa de a porni la drum în doi.”

    Apreciază

  6. ” Draga vecine, desi, dupa cum stii, am muncit serios si sunt un om chibzuit, iubirea si tineretea sunt mereu surprinzatoare. asa se face ca, in preajma Craciunului, am ramas fara resurse pentru a oferi un cadou binemeritat fetei pe care eu o simt ca fiind sufletul meu pereche. Indraznesc sa va fac o rugaminte: m-ati putea ajuta sa ii ofer o bijuterie minunata din magazinul pe care cu pricepere il conduceti? Dincolo de valoarea sentimentala pe care acel cadou o va avea, el va avea si o valoare comerciala. Pentru ca, iubita mea, ca orice femeie, se va lauda cu minunatia primita si o vor admira toate colegele. Care, cu siguranta, vor veni sa cumpere si ele bijuterii din magazin. Asadar veti castiga nu doar consideratia mea ci si un nou val de cliente incantate si dornice de cumparaturi. Ca un om de afacere priceput ce sunteti, sunt convins ca realizati deja avantajele acestui gest. De aceea va multumesc de pe acum si va raman profund recunoscator. „

    Apreciază

  7. ,, Buna ziua! Nu ma cunoasteti, dar eu stiu ce om important sunteti dumneavoastra. Am venit cu inima stransa, cu rusine si cu o teama in voce usor de recunoscut. Stiu ca nu aveti nicio obligatie fata de mine, stiu ca suna a cersit, dar am o problema si vreau sa ma ajutati. Nu am o situatie materiala prea buna, sunt studenta, am probleme acasa si am cheltuit toti banii pe mancare si pastile. Dar nu mi-au mai ajuns si pentru un cadou potrivit iubirii ce i-o port prietenului meu. Si merita, domnule, merit cel mai frumos cadou pentru ca este un barbat extraordinar care imi este alaturi de aproape 4 ani. Asa ca va rog din suflet, sa-mi vindeti pe datorie rama foto de lux pe care am vazut-o pe site-ul dumneavoastra. Ar fi un cadou magnific pentru El. Ce ziceti?”

    Apreciază

  8. M-as duce plina de incredere la el si i-as spune: Un om ca dumneavoastra, care creaza asemenea piese superbe, sigur are si un suflet bun. Stiu ca iubiti frumosul si dragostea, de aceea, in numele unei iubiri sincere va rog din suflet sa imi oferiti un Pix cu cristale swarovski pe datorie, pentru iubitul meu. Il iubesc si ma iubeste, nu este o iubire trecatoare, merita orice efort si datorie din partea mea, de aceea va rog sa imi faceti acest bine. Va promit ca dupa Anul Nou va aduc banii negresit. 🙂

    Apreciază

  9. eu i-aş spune, iată că am chibzuit cum am promis, cam aşa:
    iubirea e un fluture alb în batistă,
    iubirea e un curcubeu tivit pe genunchi,
    iubirea e un inel prea rotund
    în catifeaua de roşu închisă.
    iubirea e o tresărire de gene,
    e un obraz roşu, sărutat de vânt
    iubirea e o poezie de argint
    care nu face schimb.
    … şi, desigur, reacţia omului ar fi aceea că s-ar revedea pe sine la anii aceia tineri, ai primului fior şi ar decide să graveze poezia drept motto, la intrarea în raionul bijuteriilor cu cristale, oferind în schimbul cristalului prelucrat în cuvânt, posibilitatea ca tânărul să aleagă ceva pentru iubita sa, urmând să plătească acest dar nu mai departe de ianuarie. (pentru că în februarie este dragobetele şi atunci va trebui să revină ca şi client).
    astfel, tânărul nu va fi cerut un favor ci ar fi „muncit” o poezie.

    Apreciază

  10. Pingback: psi-words – din ciclul comentarii pe la alţii

  11. Eu i-aş spune „Bună dimineaţa/ziua/seara, vecine!” şi-aş trece mai departe. Fiindcă iubirea care depinde de aspectul/valoarea/reciprocitatea cadourilor nu e cu nimic mai presus de o tinichea aurită care arată frumos la început şi nici nu-ţi dai seama cînd s-a transformat într-o hidoşenie. Iar dacă celălalt nu mă acceptă aşa cum sînt, cu (im)posibilităţile mele, de ce mi-aş prelungi agonia milogindu-mă la unul sau altul, umilindu-mă, pentru ca într-un final să mi se adauge şi acesta la lista de reproşuri? Hai Crăciun Fericit, La Mulţi Ani şi s-auzim de bine!

    Şi-am încălecat pe-un cal de cizmărie şi m-am dus în lumea largă… 🙂

    Apreciază

    • De acord cu tine („iubirea care depinde de aspectul/valoarea/reciprocitatea cadourilor nu e cu nimic mai presus de o tinichea aurită care arată frumos la început şi nici nu-ţi dai seama cînd s-a transformat într-o hidoşenie”). Dar să nu uităm că ăsta e un advertorial, scris pentru un concurs organizat într-o lume mercantilă, lumea în care trăim, o lume în care trebuie să ai mare noroc ca să-ţi găseşti un partener pe măsura propriilor idealuri imaculate.
      Şi, în plus… „n-am găsit altă rimă” 😆

      Sărbători fericte şi drum bun prin larga lume… 🙂

      Apreciază

          • Ehehe, pe atunci era vorbă adevărată! Acum, e totuna – că-i ieftin, că-i scump, tot de doi lei e. Aşa că măcar să ne protejăm sărăcia. 🙂
            Of, unde-s vremurile de altădată… adică oamenii vremurilor de altădată…

            Apreciază

          • Aşadar… vii cu mine să schimbăm lumea? Să facem oamenii la fel cum ar fi fost dacă n-ar fi aşa cum sînt? Să ne punem un preţ atît de ridicol de mare pe propriile suflete încît nimeni, niciodată, să nu mai îndrăznească măcar să viseze că le-ar putea cumpăra?

            Doar eu visez… şi nici măcar nu-s beat. Autoflagelare mentală. Sau…?

            Apreciază

          • Eu aş zice că nu-mi vând sufletul – doar pana mea e de vânzare, de când m-am apucat de tradus. Dar… s-ar putea să mă amăgesc singură…şi nici măcar nu obişnuiesc să mă-mbăt.

            Apreciază

          • Se zice că funcţionează şi cu apă rece; nu ştiu, n-am încercat niciodată, îmi rugineşte sistemul. 🙄

            Pana ta? Pana mea – aşa o fi, nu mă pun pro contra. Sîntem atîtea miliarde de suflete de vinzare şi la fel de dispensabile.

            Mi-aduc aminte, cînd eram adolescent, am stat vreo oră în piaţa unui sat din apropiere, privind un ţigan bătrîn aşezat turceşte în faţa unui mic scăunel de lemn, cum prelucra o monedă de argint din acelea de pe vremuri. A topit-o, a turnat-o, a încovoiat-o, a modelat-o şi a încrustat-o cu uneltele sale primitive. Totul manual, totul în faţa lumii şi cu o pasiune în ochi ce rar am mai văzut de atunci. La final a ieşit un inel minunat – minunat nu atît pentru modelul sofisticat sau piatra preţioasă pe care nici n-o avea, ci pentru că în el, în acel material maleabil, a turnat o parte din sufletul său. Acela ar fi un cadou nepreţuit pentru persoana iubită. Dacă ar mai exista oamenii de atunci şi pasiunea lor…

            Apreciază

          • Mda, cu apă rece mă îmbăt uneori 😀

            Poate că mai există pe undeva oameni ca ţiganul acela, dar… nu-i întâlnim noi.

            Eu nu-i fac cadouri soţului (pe care zic eu că-l iubesc). Pe vremuri îi făceam câte-o poezie de ziua lui, îi împleteam pulovere (nu neapărat de ziua lui) – mă gândeam că am lucrat puloverul ochi cu ochi, că în fiecare din ochiurile alea sunt eu, că îl îmbrac ca un soi de iederă… Acum nu mai am timp să-mpletesc; cât despre poezii… mi se pare că, după atâţia ani, nu mai e nevoie să-mi dovedesc sentimentele prin cuvinte. Şi el îmi făcea poezii… Acum îmi spală vasele (în fiecare zi). Cât despre tradiţionalele flori, i-am spus de la bun început să nu-mi ia niciodată. Poate că sunt nebună, dar nu suport să pun mâna pe flori tăiate (mai ales când trebuie să le schimb apa, când au cozile umede), pentru mine nu-s decât nişte mortăciuni.

            Apreciază

          • Or mai fi Oameni… dar stau ascunşi, aşa cum mai scriam pe undeva… de teamă să nu se contamineze cu răutatea şi lăcomia lumii.

            Pulovere şi poezii… e nevoie şi de ele. Din cînd în cînd, depinzînd şi de felul nostru de-a fi, mai cerem cîte-o reasigurare. Au fost vremuri cînd o relaţie s-a putut închega, a avut şansa să devină solidă, mai puternică decît forţele viitoare care vor fi încercat s-o destrame. Mai greu acum pentru cei „noi”…

            Nici mie nu-mi place să ucid flori. dar cine să înţeleagă asta…? Cei ca noi se ascund… ca să nu fie contaminaţi…

            Apreciază

  12. I-as spune: Vreau sa-i daruiesc iubitei aceast inel de logodna. La cat e de frumos, nu-i va rezista si imi va accepta cererea. Imediat dupa nunta, iti voi inapoia datoria. Batem palma? A…si o sa fii invitat de onoare la nunta, evident.

    Apreciază

  13. Eu i-as spune: „stiu ca sunteti singur, nu ati avea nevoie de cineva care sa va ajute la curatenia de Craciun. Eu o fac bucuroasa daca in schimb ma ajutati sa fac iubitului eu un cadou!. Nu va cer nici macar sa ma platiti. Ci numai sa imi vindeti azi pe datorie!”.
    Stiu, da am sa revin pentru jurizare. 🙂 Noapte buna!

    Apreciază

  14. Mi-am imaginat totul aşa cum ai povestit. „Pledoaria” mea cuprinde tot ce mi-am imaginat. Mă bucur că n-ai limitat numărul de cuvinte şi sper ca juriul să aibă răbdare să o citească pe toată.

    Atâtea griji îmi ţin avântul între zăbrele-nchis!
    Le-aş sfâşia de aş şti cum. Pe coama unui vis
    m-aş arunca în zbor în viaţa albastră şi senină
    şi din tristeţe m-aş desprinde pe raze de lumină.

    Iar mâine seară mi-aş dori mai mult ca niciodată
    ca bucuria să inunde în valuri lumea toată.
    Am pregătit pentru cei dragi bucatele alese,
    iar bradul mândru şi înalt, cu ramurile dese

    aşteaptă să se învelească-n podoabe şi beteală.
    Mirosul lui de codri vechi se-mprăştie cu fală
    prin camerele mici, curate, cu iz de sărbătoare.
    Pe geamuri, din decor de gheaţă, mi-a răsărit o floare.

    Ştiţi, frăţiorii mei mai mici au lăsat-au pe pervaz
    câte-o scrisoare pentru Moş. Acum stau c-un obraz
    lipit de sticla rece-a nopţii şi-aşteaptă să zărească
    zburând pe cer, cu reni în faţă, caleaşca-mpărătească

    ce îl aduce-n zbor pe cel ce împlineşte vise,
    dorinţe-aprinse şi răspunde la cererile scrise.
    Am strâns scrisorile târziu, când oboseala dulce
    i-a legănat în braţe moi şi i-a pus să se culce.

    Le-am desfăcut ca un spion şi le-am citit pe rând.
    Le-am cumpărat copiilor, cu dragoste în gând,
    tot ce-au dorit, ca mâine seară să fie fericiţi,
    că dragi îmi sunt, copii frumoşi şi-atâta de cuminţi!

    Mămica mea şi-ar fi dorit un strop de sănătate…
    Oricât aş vrea să-i dăruiesc, nu cred că se mai poate.
    Dar va avea şi ea sub brad un pacheţel cu fundă
    şi sper s-o văd zâmbind puţin, uitând durerea surdă.

    Când am sfârşit de pregătit acestea pentru mâine
    în portofel nu mai aveam decât bănuţi de pâine…
    Şi-ar fi destul, m-aş descurca, şi nu aş fi nici tristă,
    nici lacrimi nu mi le-aş ascunde tăcută în batistă,

    dar nu de mult l-am cunoscut pe el, băiat frumos,
    blând şi atent, cu suflet bun şi-atât de drăgăstos!
    Cred că-l iubesc fiindcă gândul îmi zboară către el
    şi când muncesc, şi când învăţ… Aşa un gând rebel!

    Iar când îl văd inima mea aleargă ca năucă
    şi pentr-o clipă şi cuvintele în minte mi se-ncurcă…
    Obrajii mi se-aprind bujori. El spune că îi plac,
    îi prinde-n palme şi-i sărută, dar nu e niciun leac

    fiindcă eu mă fâstâcesc şi uit şi cum mă cheamă.
    Dar bucuria mea de mâine umbrită e de teamă
    Lui nu i-am cumpărat nimic… N-am mai avut cu ce
    şi nici n-aş vrea să-l văd mâhnit, ori să mă judece…

    Nu, nu m-ar judeca deloc, doar eu nu pot să-mi iert
    că nu mi-am socotit destul bugetul şi mă cert.
    Aşa că-l rog pe Moş Crăciun să mă ajute-un pic
    şi mie să nu îmi aducă în acest an nimic,

    dar să îmi lase sub brăduţ dar pentru dragul meu,
    iar eu promit să socotesc la anul leu cu leu,
    să nu rămân nicicând cuiva cu vreun bănuţ datoare
    şi să nu-i fiu nici inimii… decât o visătoare.

    Apreciază

  15. Nu i-aș spune nimic, vecinului! Am văzut că nu este prea darnic…și nici nu-l impresionează perlele de suflet. În fond el face o afacere, nu este de condamnat. În afaceri ca și în război, calci pe suflete și sentimente. Nu voi cere nimic în numele iubirii. Cea[cel] care mă iubește îmi știe zbaterea, îmi cunoaște neputințele. Aș lăsa sub brad un inel de iarbă și-un bilețel cu-o poezie:
    ” Iubirea mea
    E vreme de colind, de stea vestitoare
    E timp de magie si ceas de sarbatoare
    Nu am cum să-ti las sub brad vreo agată
    Nici inele de aur, nici perle, nici diamante
    Iti las doar sufletul meu si-o iubire curată
    Dar de om sărac, dar care face cât toate.”

    Apreciază

  16. Eu m-aş gândi la toate lucrurile triste care mi s-au întâmplat de când exist – asta până m-aş umfla de plâns. Apoi l-aş pândi pe vecin la ora când ştiu că se întoarce de obicei acasă şi i-aş ieşi în cale ca din întâmplare. Iar el, amabil şi galant cum este, mi-ar spune că e păcat ca o fată frumoasă ca mine să-şi strice ochii plângând şi m-ar întreba ce-am păţit. Şi atunci i-aş răspunde:
    „Vai, domnule, tocmai de la frumuseţe mi se trage supărarea! Ştiţi, prietenul meu, pe care-l iubesc ca pe ochii ăştia cu care plâng, mi-a povestit despre un profesor de-al lui, care zice că, la femei, produsul frumuseţe inteligenţă e constant. Şi cum, când o să vadă că n-am fost în stare nici măcar să-mi gospodăresc banii de sărbători astfel încât să-i pot lua şi lui un cadou cât de neînsemnat, prietenul meu o să se gândească, pe bună dreptate, că profesorul ăla ştie el ce ştie şi că frumuseţea mea e compensată de o mare doză de prostie… (Aici voi asezona cu câteva suspine.) Dar, dacă aş reuşi să cumpăr de undeva ceva pe datorie, ceva deosebit, cum sunt, de exemplu, butonii zodia taur – zodia în care s-a născut el… O, ar fi prea frumos ca să fie adevărat…”
    Şi cred că vecinul n-o să-şi încalce principiile, n-o să-mi vândă pe datorie, dar o să-mi dea butonii ca dar de Crăciun! Pentru un om ca el, 89 de lei nu-nseamnă cu adevărat o pierdere, mai ales când pot să şteagă lacrimile din ochii unei fete frumoase 😀

    Apreciază

  17. Unu: ma grabesc sa raspund pentru ca maine numai am timp sa intru la calculator deloc.
    Doi: asa cum am spus si altor organizatori de concursuri in campania asta, de voi castiga la vreuna din ele, voucherul il voi lasa celui care a organizat concursul pentru ca din start mi s a parut nedrept ce au facut sponsorii.
    Acum votul:
    R1 – 5
    R2 – 5
    R3- 4
    R4- 1
    R6 – 3
    R7 -1
    R8 – 2
    R 9-3
    R10 – 5
    R 11 – 1
    R12 – 2
    R 13 – 3
    R14 – 5
    R15 – 4

    Apreciază

  18. aoleoo… da greu! chiar la toate? 😀
    bine, fie. iată votul meu:
    R1 1 punct, R2 2 puncte, R3 1 punct, R4 1 punct, R5 2 puncte, R6 1 punct, R7 3 puncte, R8 2 puncte, R10 5 puncte, R11 1 punct, R12 1 punct, R13 5 puncte, R14 4 puncte, R15 4 puncte.

    Apreciază

  19. Eu una nu m-am uitat la nume… am votat asa cum am simtit din prima. asa ca voturile mele sunt:
    R1 – 2 puncte
    R2 – 5 puncte
    R3 – 2 puncte
    R4 – 1 punct
    R5 – 4 puncte
    R6 – 4 puncte
    R7 – 1 punct
    R8 – sunt eu deci nu votez
    R9 – 5 puncte
    R10 – 4 puncte
    R11 – 1 punct
    R12 – 3 puncte
    R13 – 5 puncte
    R14 – 5 puncte
    R15 – 5 puncte.
    Am votat din prisma patronului de bijuterii, cum m-ar fi impresionat pe mine. Sper sa nu se supere fetele pe mine.
    Va pup si multumesc ca mi-ai amintit 🙂

    Apreciază

    • Într-un comentariu la acest articol (care va fi vizibil pentru toată lumea abia după ce se încheie jurizarea), sub forma:
      R1 – x puncte
      R2 – y puncte
      R3 – …
      şi aşa mai departe.
      Cuvântul „puncte” poate lipsi, o să ştiu că despre ele e vorba 🙂

      Apreciază

  20. Uite, cum mi-am inceput eu ziua cu un zambet. Multumesc, Matilda!Multumesc juratilor si …injuratilor!Nu, nu am injurat pe nimeni, era doar o gluma. Raspunsul meu, atipic, vine din convingeri personale, tratand toata povestea ca un fapt real.Da, toti au raspuns unui concurs, respectand cerinta. Am fost tentata sa o fac si eu.Nu am putut, nici macar in joaca, sa o fac. Ceilalti au participat la un joc, dar in sufletul lor au gandit ca mine. Cat despre nota mare data la toti, sa stiti ca este ca semn de apreciere pentru munca voastra. Este foarte greu sa scrii cu sufletul.Felicitari, psi!

    Apreciază

    • Îţi apreciez convingerile şi chiar ţi le împărtăşesc 🙂
      Dar ăsta era un joc, creat ca să se potrivească, după părerea mea, cât mai bine cu cerinţele sponsorului. Şi un joc se joacă respectându-i regulile.
      E drept că şi eu ar fi trebuit, poate, să-ţi spun de la bun început să cauţi alt răspuns. Dar am lăsat lucrurile aşa ca să văd reacţiile celorlalţi. Şi nu-mi pare rău că am făcut-o, pentru că aici zic eu că nu premiul era important şi interesant, ci modul de abordare al fiecăruia, pe de-o parte în calitate de concurent şi pe de alta în calitate de membru al juriului.
      Iar eu nu ţi-aş fi dat doar 1 punct pentru răspunsul ăsta. Merita jumătate din punctaj, fiindcă e foarte frumos 🙂 Deci ar fi fost 2 sau 3, că 2,5 nu se putea 😆

      Apreciază

        • Alma, am spus că n-am avut intenţia să jignesc pe nimeni şi mi-am cerut scuze dacă am făcut-o fără să vreau.
          Nu mai pot să şterg comentariile alea pe care le-am pus la sfârşit, pentru că ştiu că juriul le-a văzut (am primit un mail cu voucherul şi cu câteva aprecieri la adresa articolului.).
          O să le şterg după ce se va termina concursul, ca să nu rămână pentru posteritate (în cazul c-o mai răsfoi cineva blogul ăsta).
          În concluzie, îmi cer încă o dată scuze şi propun să încheiem discuţia.

          Apreciază

    • Cât despre notele tale mari, e drept că munca trebuie apreciată. Dar la un concurs se notează de obicei rezultatul muncii, care diferă – calitativ – de la un concurent la altul.
      Ce-ar fi ca la SB să luăm cu toţii numai note de 100? 😆

      Apreciază

  21. Matilda, concursul tău a avut aerul unui concurs serios. Eu una, recunosc că l-am tratat ca una care a participat la SB, dar care a considerat articolul tău ca nefiind unul participând la SB.
    I-am dat Mayei 5 puncte pentru că ai introdus-o în concurs, deşi n-a respectat cerinţa, 😉 Şi eu am notat-o tot aşa. 😛 Ca pentru un premiu special.

    Apreciază

      • Îmi pare rău, Alma, n-am vrut să pară pietricică. Dar, dacă pare, e vina mea, aşa că-mi cer scuze.
        Voiam doar să spun că oricărui juriu i se poate întâmpla să nemulţumească oarece concurenţi, care nu-i iartă nicio abatere de la regulă, sau de la ceea ce consideră ei regulă. Eu una, dacă aş fi concurat şi aş fi dat un răspuns „la obiect”, ca să zic aşa, aş fi fost nemulţumită că Maya a luat notă mai mare ca mine, sau chiar aceeaşi notă (maximă) ca mine. Şi, chiar dacă nu mi-aş fi exprimat nemulţumirea, aş fi rămas, undeva, în adânc, fie şi numai cu umbra unei dezamăgiri.

        Apreciază

    • Am introdus răspunsul în concurs pentru că, la un concurs serios, toate lucrările ajung pe masa juriului, nu? 😀
      Dacă citeşti toate comentariile, o să vezi că am vrut să introduc chiar şi răspunsul lui Drugwash, care evident nu era pentru concurs, dar el n-a fost de acord.
      Vezi şi răspunsul pe care i l-am dat Mayei-Maria.

      Apreciază

  22. În clubul psi am spus că jurizarea de la SB, făcută de o singură persoană, e subiectivă, că trebuie să ai noroc, ca la loterie, ca să scrii ceva care se potriveşte cu gusturile şi cu dispoziţia acelei unice persoane. Şi se subînţelege că nimănui nu i se poate reproşa subiectivitatea. Aici de vină sunt organizatorii, autorii regulamentului. Dar juriul e de vină, am spus eu în club, când dă nota maximă unui articol care nu îndeplineşte condiţiile tehnice, cum s-a întâmplat la Nemira şi nu mai ştiu unde.
    Aici am vrut să elimin pe cât posibil subiectivitatea, de aceea am optat pentru concursul jurizat de concurenţi.
    Iar pe Maya am introdus-o în concurs pentru că răspunsul ei era evident pentru concurs. Şi nu i-am cerut să-l schimbe din motivele expuse în comentariul de pe care i l-am adresat ei mai sus. Pe Drugwash, al cărui răspuns se vedea că nu e dat pentru concurs, l-am anunţat că vreau să i-l pun în tabel, fiindcă oricum am mai primit ceva similar. Dar n-a fost de acord şi i-am respectat dorinţa.
    Asta pe de-o parte. Pe de altă parte, cum am mai spus, într-un concurs, toate lucrările ajung pe masa juriului. Organizatorii ar face abuz de putere dacă ar exclude ceva, din indiferent ce motiv.
    Iar faptul că Maya a primit 8 note maxime, deşi eu am întrebat una şi ea a spus alta, m-a surprins într-adevăr, mai ales din partea unor oameni nemulţumiţi de practicile similare ale unor jurii din SB. Şi m-am gândit că poate a fost o scăpare; răspunsul a fost, în principiu, în asentimentul multora şi asta a abătut probabil atenţia de la nepotrivirea lui cu întrebarea. Şi am spus că poate aş fi făcut şi eu aceeaşi greşeală (până nu sunt în situaţia respectivă, nu pot să bag mâna-n foc pentru reacţiile mele).
    Dar am tras în plus concluzia (logică după părerea mea) că, aşa stând lucrurile, n-avem dreptul să le facem altora reproşuri în acest sens. Şi am vorbit la persoana I, nu la a II-a, tocmai fiindcă sunt conştientă că nici eu nu-s infailibilă, nu-s mai cu moţ decât alţii.
    Dar nu mi-a trecut prin cap – recunosc – că unii (sau poate toţi) au jurizat la mişto. Am şi eu, ca tot omul, limitele mele, îmi scapă multe lucruri – mai multe decât aş fi crezut şi decât aş fi vrut. Asta e, atâta mă duce capul, subtilităţile de genul ăsta îmi scapă.
    Cât despre Maya, ea a făcut, la mişto sau nu, o altă chestie pe care le-o reproşăm juriilor de la SB – a pus pe toată lumea în aceeaşi oală, cu aceeaşi notă.
    Şi cu asta chiar că am terminat. Am spus încă o dată ce-am avut de spus şi mai departe fiecare e liber să creadă ce vrea.

    Apreciază

  23. Pingback: La final de SuperBlog | ropot de secunde...

  24. Pingback: Turism in Praga 6. MANASTIREA STRAHOV | Zinnaida

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s