Balada şoferului entuziast

Trec pe ecran ofertele-n goană,
Să mă îmbie se-ntrec.
Rămâi sănătoasă, cucoană,
Căci Yaris mă cheamă – şi plec!

Ştiu bine locul în care
M-aşteaptă maşina acum:
Toyota expusă o are
Aici în oraş, la showroom.

Simt că-mi întâlnesc şansa vieţii,
Visul de şofer amator!
În orele dimineţii,
Voi face schimbări de decor,
Spre-a scoate o poză mai bună
Decât tot ce vezi tu, madam,
Când stai şi te uiţi, de nebună,
După maşini de la geam!
Model o să-mi fie Toyota Yaris.
Întreg oraşul o cheamă
S-aducă-o splendoare de vis
În vechea lui panoramă…

Of! Te holbezi ca o mâţă,
Cucoană, în calendar!
Dar, recunosc, coană Miţă,
M-am exprimat cam neclar.
Ca să nu-nşir mult prea multe,
Deşi am timp, nu mă vait,
Lăsa-vom ochii tăi să exulte
Intrând la Toyota pe site.
Acolo,-n virtuala ei casă,
Se-anunţă, cucoană,-un concurs
Cu o răsplată frumoasă.
Citeşte, să vezi, pe parcurs
Ce mai rămâne să fac
Ca să-nclin bine balanţa
Şi să câştig, meritat,
excursie-n Franţa.

Genial în oraş, fericit oriunde!
Acesta-i sloganul, îţi place?
Strigă-l atunci, nu-l ascunde!
Să-i scoatem pe toţi din găoace!

Să vină, să vină în goană!
Sunt dornic cu toţi să mă-ntrec.
Te iau şi pe tine, cucoană!
Dar mult nu te-aştept, acuş plec!


Am scris pentru SuperBlog, cu speranţa că George Topârceanu nu se răsuceşte-n mormânt fiindcă m-am încumetat să parodiez „Balada chiriaşului grăbit”. Însă îmi imaginez c-o să mă ierte, oricum; nu mă-ndoiesc  că ar  fi  putut să-nţeleagă cu ce tentaţii ne confruntăm noi, contemporanii lui Yaris! 🙂

__________________________________
__________________________________

Nota primită: 95 de puncte

Anunțuri

SuperBlog toamna 2013 – premii pentru locul 5

Iată-le, extrase din lista oficială publicată de organizatorii concursului:

5

Ropot de secunde…

  • 600 lei cash
  • ştampilă personalizată şi produse papetarie StampileOnline.ro
  • parfum şi bijuterie Killer Queen – COTY
  • apa AQUA Carpatica livrată la domiciliu, pentru 3 luni
  • voucher Nemira 80 lei
  • premiu “Fan Brânză surpriză”

Plus, zice-se, o surpriză de la „Moş Toyota” (agende, calendare – din câte a răsuflat 🙂 )

Două dintre premii au sosit deja, după cum se vede mai jos:

premiul de la Aqua Carpatica

premiul de ŞtampileOnline.ro



Completare (18.12.2013):

premiul de la Nemira ( voucher de 80 de lei, plus  19 lei ai mei, dintre care 14 pentru transport)

cadou de la Toyota



Completare (20.12.2013):

Iată şi premiul de la COTY  –  n-am desfăcut cutia, eu nu mă dau în vânt după parfumuri. dar ştiu cui să i-l fac cadou de Crăciun 🙂

A sosit însoţit de diplomă (pe care mi-ar fi plăcut mai mult să scrie Matilda şi să fie trecut şi locul din clasament).

 



Completare (23.12.2013):

Şi, în sfârşit, iată şi premiul „Fan Brânză Surpriză”, care mi-a făcut o surpriză: s-a rătăcit pe traseu şi a ajuns abia azi, în loc să fi sosit vineri, pe 20, cum fusesem anunţată printr-un sms. ( Fapt pentru care adresez „mulţumiri” firmei Fan Courier 😛 )

Copiii noştri plini de vise

Japonia, Japonia, Japonia…
Aţi auzit, micuţilor, de ea?
E-o ţară de-a dreptul încântătoare,
O insulă de la soare-răsare.
E dincolo de marea cea mare
Pe care-o numim cu toţii ocean;
De-aici n-o vedem nici măcar prin ochean.

Iar voi, cei mai mari deja,
Aţi aflat multe despre ea!
Ştiţi ce e shogunul, ce e samuraiul,
Ce sunt caratele şi ştiţi că ceaiul
Se bea acolo c-o artă şi cu un stil
Pe care le-nveţi mai mulţi ani, de copil.

Ei, dacă ştiţi şi să desenaţi,
S-ar putea să vă îndreptaţi
Spre tărâmul ei, ce este
Pentru voi, azi, doar poveste.

Vă trebuie creion
(Şi acuarelele sunt de bonton)
Şi, bineînţeles, hârtie,
Plus o idee – fistichie –
Despre-o maşină minunată,
Chiar de voi, copii, visată.
Poate să fie de orice culoare,
Mică sau mare,
Umblătoare, plutitoare
Sau zburătoare – dar fermecătoare!

S-o desenaţi cu drag şi har
Şi s-o trimiteţi la Dream Car
Art Contest – un concurs renumit
Ce face pe-oricine fericit,
Căci, dacă veţi câştiga
Veţi merge în Japonia!
Japonia! Japonia!
Dar şi-alte premii vă vor aştepta:
Telefoane şi tablete,
Şi acuarele – pentru băieţi şi fete.

Ei, mame, taţi, fraţi şi bunici,
Hai, veniţi şi voi aici!
Daţi un clic pe linkul meu,
Şi n-o să vă fie greu
Să aflaţi ce-am omis eu.

Apoi, voi fiind documentaţi,
Iar copii inspiraţi,
Sârguincioşi  şi talentaţi,
Sigur o să câştigaţi!

Hei, Toyota!
Hei, Japonia!
Primiţi cu braţele deschise
Copiii noştri plini de vise!



Poezia a fost scrisă pentru SuperBlog 2013, etapa 24.

Dorinţa cotoşmanului

Draga mea Matilda, cred că ştii ce bine mă simt eu în maşină, nu-i aşa?

Suntem făcuţi unul pentru altul, adică… eu torc, ea toarce, nu? 🙂 Alcătuim un duet torcător! Suntem o pereche.

Dar… ştii şi cum e cu perechile astea! Până şi soţii se mai despart, deşi voi, bipezii, vă uniţi prin tot felul de legăminte, sau, mai exact, subscrieţi (da şi încă un da) la tot ce spune ofiţerul stării civile şi la tot ce cântă popeşte feţele bisericeşti!

Însă eu şi torcătoarea noastră bătrână (e mai bătrână ca mine şi toarce cam zgomotos, parcă ar sforăi!), nu suntem uniţi nici măcar prin centura de siguranţă, că, dacă nu mă-nşel, pentru pisici încă nu s-a inventat aşa ceva!

Prin urmare, sper că ai priceput ce vreau! O nouă parteneră de duet, o torcătoare mai silenţioasă! O torcătoare plutitoare!

Nu te uita chiorâş la mine, Matildo, că nu miaun prostii! Tu nu mai eşti la curent cu noutăţile! Pe ce facem pariu că n-ai auzit de hibridele Toyota?

Cum? Nu facem? Ca să nu pierd? Adică de acest soi de hibrid ai auzit până şi tu?! Deşi stai toată ziua cu nasu-n poveştile alea pe care le plimbi dintr-o limbă-ntr-alta?! Şi, apropo, n-ar fi mai bine dacă le-ai plimba cu maşina? Cu o Toyota?

Ce zici? Sunt un cotoşman zurliu?! Cred că Toyota e o maşină de scris?! Şi faci pariu că nu ştiu ce-i ăla hibrid?!

Mă jigneşti, draga mea! Numai motanii handicapaţi nu ştiu ce fel de maşină e Toyota! Eu ştiu totul despre modelele Yaris Hibrid, Auris Hibrid, Auris Hybrid Touring Sports şi Prius! Sunt nişte hibrizi clasa-ntâi! Şi-ţi dau şi definiţia hibridului, acuş!

Hibridul, draga mea Matilda, e un torcător cu două voci, care la el se numesc motoare: motor termic, motor electric. O pereche nedespărţită! Şi torc atât de-ncet, că nici nu le auzi! Nu mă vor eclipsa! Voi fi vedeta necontestată a cuplului torcător, adică glasul meu va fi cel mai sonor!

Şi un bolid-hibrid din ăsta v-ar face economii, Matildo – că ştiu că voi, bipezii, una-două, vă duceţi cu gândul la bani! V-ar rămâne mai mulţi în buzunare, fiindcă hibridul Toyota papă mai puţin lichid din ăla cu care se hrănesc maşinile! Şi e băiat simţit, nu umple văzduhul de CO2! Că nimeni n-a văzut Toyotă cu codoi! Că doar nu e pisoi!

Aşă că, Matildo, ce mai tura-vura-miaunătura? Ţineţi un sfat între voi, bipezii, şi luaţi măsuri urgente, fiindcă eu sunt un cotoşman care doreşte să-şi scoată caftanul boieresc (blană naturală sută la sută) la plimbare în interiorul spaţios al unui hibrid auto!

Miaaaau! Vrrrreau să fiu plimbat cu o Toyota hibrrrrid! Şi asta cât de currrând! Am zis!

Iar acum îţi miaulţumesc că m-ai ascultat şi te poftesc să-mi faci pe plac.

Şi nu uita să-mi înscrii spusele în a 13-a etapă a SuperBlogului, cea sponsorizată de Toyota România, ca să ştie toată lumea ce gusturi bune am în materie de maşini!

(fotomodel = motanul din dotare)

Urma de cerc

Cortul Judecăţii fusese întins în cel mai mare deşert de pe cealaltă lume. De fapt era un dom uriaş din pânză azurie, pe care un artist eclectic pictase, de-a valma, un peisaj idilic, un aliniament de buturugi scorburoase, un saltimbanc, un chip extatic de ascet spân, o pisică, un muşuroi de furnici, un hăţiş care nu părea explorabil şi o colecţie impresionată de automobile surprinse în momente palpitante – aceasta din urmă fiind studiată cu mare interes de toţi judecătorii, înainte de a intra să-şi ocupe locurile pe perne pufoase de catifea roşie, brodate cu fir de aur.

– Să vină primul doritor de trup! a strigat mai-marele lor, după care i-a şoptit bunului său prieten, instalat pe perna de alături: Din tot ce-a pictat zănaticul ăla, cel mai mult şi mai mult îmi place maşina argintie, surprinsă-n clipa când vira pe două roţi şi…

Şi a amuţit, fiindcă tocmai îşi făcuse apariţia primul suflet, sub înfăţişarea diafană unei femei de o frumuseţe pe care cuvintele nu pot s-o descrie şi care reuşea să taie până şi răsuflarea unui nemuritor ca el!

– Nu e nevoie să ne spui cine eşti, a zis, când şi-a recăpătat darul vorbirii. Te-am recunoscut, ştim că, în prima ta încarnare, ai avut cel mai milostiv suflet din lume. Şi, pentru aceasta, când te-ai încarnat a doua oară, ţi-am îndeplinit dorinţa de fi cea mai frumoasă făptură de pe Pământ. Şi ai trăit o a doua viaţă în care-i izbutit să ne fii pe plac, căci frumuseţea nu te-a împins pe căi necuvenite. De aceea te ascultăm iarăşi. Spune-ne, făr-a lăsa nimic ascuns, cum vrei să fii în cea de-a treia întrupare a ta!

Ea i-a privit cu sfială, dar cu un zâmbet mai strălucitor decât o mie de sori, şi a răspuns cu voce mai dulce ca nectarul din cupele zeilor:

– Mărinimoşi judecători, aş vrea să fiu şi de data asta frumoasă, să-mi păstrez trupul cu rotunjimi line, graţioase… Să fiu pe placul cât mai multor oameni, să-mi las întipărită pe retina lor imaginea imaculată, strălucitoare ca argintul. Şi frumuseţea mea interioară să nu fie mai prejos decât cea exterioară! Dar să fiu frumoasă cu un scop precis.

– Şi care ar fi scopul ăsta, draga mea? a întrebat-o, uşor amuzat, unul dintre judecători.

–  Să le fiu tuturor de mare ajutor. Să însemn, pentru toti oamenii care mă vor cunoaşte, siguranţă şi desfătare. Să surâdă când mă vor vedea trecând pe lângă ei ca vântul şi să se simtă într-al noulea cer când voi alerga, împreună cu ei, ca gândul. Ochii mei migdalaţi să le lumineze cărările chiar şi în miezul celei mai negre nopţi, chiar şi în toiul celei mai turbate viforniţe! Să cunosc lumea străbătând-o alături de prieteni, să-mi las, pe toate drumurile planetei, urma de cerc! Căci cercul este forma divină a soarelui şi-a lunii. Şi forma corollei de minuni a lumii, cântate de poeţi. Să devin un vis al omenirii, un vis realizabil pentru mulţi. Să mă pot împărţi între ei, un singur suflet în mii de trupuri gemene, pe care să nu le deosebească decât culoarea veşmintelor…

– Ei, a întrerupt-o o voce alarmată, opreşte-te! Deja ceri prea mult, ceri imposibilul!

– Ba nu, ba nu! a exclamat mai-marele judecătorilor. Eu am o idee! Aduceţi-l pe pictorul ăla, ăla care-a pictat maşinile! Ne trebuie ajutorul lui! Acum!

… Şi aşa a venit pe lume, din împreunarea unei năzuinţe ambiţioase cu o sclipire de geniu, o Toyota a viselor, Noua Corrola, care îşi lasă, de câte patru ori în fiecare clipă – cu cele patru roţi -, urma de cerc pe toate şoselele lumii.

toyota-Corolla

Textul participă la: