[Într-o] noapte de aprilie

Într-o noapte de aprilie, am dat întâmplător peste rezultatele concursului „fan fiction” (apropo, mi-ar plăcea să citesc şi povestea trimisă la concurs de Vienela) şi una dintre cele două povestiri premiate mi-a adus aminte de o elucubraţie de-a mea de anul trecut, pe care o rebloghez.

Menţionez şi că pe tema „noapte de aprilie” au mai scris, pe bune, nu ca mine, toţi cei pe care-i veţi găsi în tabelul lui Eddie.

ropot de secunde...

– La-nceput, pe când fiinţă nu era, nici nefiinţă,
Pe când totul era lipsă de viaţă şi voinţă,
Când nu s-ascundea nimica, deşi tot era ascuns…
Când pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns.
Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă?
Asta nu ştii tu, Jon Snow! Mintea ta n-o să priceapă,
Fiindcă nu te luminează, măi băiete, nici-o rază,
Eşti un puşti care nu ştie nici s-auză, nici să vază!

– O, tu nici visezi, bătrâne, câte lucruri am ghicit
Când m-am depărtat de Zid, şi-am iubit, şi am trăit!
Iar când m-am întors să apăr ăst hotar al lumii mici,
Zidul care înconjoară muşunoaie de furnici,
Microscopice popoare, regi, oşteni şi învăţaţi
Ce-şi ucid de generaţii prieteni, şi părinţi, şi fraţi,
Am ştiut că, pân’ m-oi pierde, ca o umbră-n întuneric,
Am să lupt pentru mai bine, chiar de e un vis himeric!
Nu pot…

Vezi articol original 66 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Balada şoferului entuziast

Trec pe ecran ofertele-n goană,
Să mă îmbie se-ntrec.
Rămâi sănătoasă, cucoană,
Căci Yaris mă cheamă – şi plec!

Ştiu bine locul în care
M-aşteaptă maşina acum:
Toyota expusă o are
Aici în oraş, la showroom.

Simt că-mi întâlnesc şansa vieţii,
Visul de şofer amator!
În orele dimineţii,
Voi face schimbări de decor,
Spre-a scoate o poză mai bună
Decât tot ce vezi tu, madam,
Când stai şi te uiţi, de nebună,
După maşini de la geam!
Model o să-mi fie Toyota Yaris.
Întreg oraşul o cheamă
S-aducă-o splendoare de vis
În vechea lui panoramă…

Of! Te holbezi ca o mâţă,
Cucoană, în calendar!
Dar, recunosc, coană Miţă,
M-am exprimat cam neclar.
Ca să nu-nşir mult prea multe,
Deşi am timp, nu mă vait,
Lăsa-vom ochii tăi să exulte
Intrând la Toyota pe site.
Acolo,-n virtuala ei casă,
Se-anunţă, cucoană,-un concurs
Cu o răsplată frumoasă.
Citeşte, să vezi, pe parcurs
Ce mai rămâne să fac
Ca să-nclin bine balanţa
Şi să câştig, meritat,
excursie-n Franţa.

Genial în oraş, fericit oriunde!
Acesta-i sloganul, îţi place?
Strigă-l atunci, nu-l ascunde!
Să-i scoatem pe toţi din găoace!

Să vină, să vină în goană!
Sunt dornic cu toţi să mă-ntrec.
Te iau şi pe tine, cucoană!
Dar mult nu te-aştept, acuş plec!


Am scris pentru SuperBlog, cu speranţa că George Topârceanu nu se răsuceşte-n mormânt fiindcă m-am încumetat să parodiez „Balada chiriaşului grăbit”. Însă îmi imaginez c-o să mă ierte, oricum; nu mă-ndoiesc  că ar  fi  putut să-nţeleagă cu ce tentaţii ne confruntăm noi, contemporanii lui Yaris! 🙂

__________________________________
__________________________________

Nota primită: 95 de puncte

Una în plus

„Doi în plus, doi în minus, o mâna de oameni, poate doar eu, degetul, cine poate garanta finalitatea?”

Abisurile

Eu sunt… Nu, n-aţi ghicit, nu Matilda 😛 Eu sunt una din doi (sau mai mulţi) în plus. Una cu ceva (goana după un loc de frunte) în minus şi cu ceva (asimilarea ideilor „creţe”) în plus.

De ce? Pentru că din ultimul roman tradus în această lungă vară nicidecum fierbinte mi-a vârât în cap o altă idee: „Călătorie înainte de destinaţie”. Destinaţia va fi, fără doar şi poate, un loc (fie el şi cel din urmă) printre finaliştii SuperBlogului din toamna 2014.  Dar călătoria într-acolo… Călătoria va fi broderia mea pe urzeala sponsorilor, o broderie în primul rând pe placul meu (fără supărare dacă se va-ntâmpla cumva să le placă şi altora 😆 ); distracţie, fantezie, utopie, frâu liber pe suportul unor teme şi al unor termene impuse. Căci – s-ar putea să mă repet, poate că am mai spus-o -, ca să duc ceva până la capăt, trebuie să mi se impună altceva: o duzină de cuvinte, o temă într-o zi de luni, un termen pentru un concurs (am publicat un volum care conţine 16 povestiri, dintre care 15 scrise pentru concursuri 🙂 ).

Îmi rezerv aşadar un bilet pentru o călătorie cu traseu la alegere, pe căi a căror infrastructură se numeşte

Lenjeria mea de pat

Acesta este un advertorial, cu care motanul Grişka participă la un concurs.
Şi participă aflându-se în deplină cunoştinţă de cauză, căci într-ale somnului/trândăvitului e expert, după cum puteţi constata studiind următoarele exemplicări:

Dacă se-ntâmplă să vă placă, lăsaţi-i vă rog un comentariu pe blogul care găzduieşte articolul reblogat mai jos – adică ăsta, pentru cei dornici să meargă direct la sursă.
În acest mod îl puteţi ajuta pe Cotoşmănimea Sa să câştige un premiu taman pe 15 iulie, când se împlinesc 8 anişori de când nu mai e boschetar – 8 ani de când studiază arta somnului tihnit:

PeFotoliu-1

Mustăţi lungi, gheare lungi

După explicaţii îndelungi, date de bipezii mei într-o maunită stricată, cu mizerabil accent omenesc, am reuşit totuşi să pricep – numai şi numai fiindcă sunt un motan extrem de inteligent – ce-s alea lenjerii de pat.

Şi aşa am ajuns, mai întâi şi la-nceput, la concluzia că posed deja două, mai exact 1+1 GRATIS – a se citi unu plus una, gratis şi unu, şi una! – unde unu este ăsta:

Grişka cel blând

iar una este asta:

baiat_mare

Şi am dat să le explic, de data asta eu lor, că lenjeria unu e mult mai confortabilă decât lenjeria una, fiind, după cum se vede cu ochiul liber, mult mai… încăpătoare 🙂

Dar ei nu şi nu, cică n-am înţeles bine (păi cum să-nţeleg, dacă, în opt ani ani făr-o juma de lună, ei n-au fost în stare să-mi înveţe limba aşa cum se cuvine?), lenjeria este ceva cam…

Vezi articol original 185 de cuvinte mai mult

De ce vă legaţi la cap fără să vă doară? (2)

„Ce câştigi? 150 RON

Ce trebuie să faci? Să dezbaţi într-un articol tema prostituţiei online (intelectuală e mult spus, în majoritatea cazurilor), din perspectiva puzderiei de articole publicitare pe care le aflăm în feed de la cafeaua de dimineaţă până la extraveralul de seară.”

Citatul e dintr-un alt articol, peste care am dat abia acum şi care anunţă acelaşi concurs despre care-am vorbit aici.

„Prostituţie online?” Hai, mă, mai taie! –  cum zicea o rudă de-a mea care, din păcate, nu mai e printre noi. Păi, dac-o luăm aşa, oricine munceşte pentru altcineva contra cost, indiferent ce-ar face, se vinde, adică se prostituează, nu?

În plus, dacă participi la acestă aruncare cu pietre în nişte presupuse curve, contra 150 RON, nu te vinzi? Nu te prostituezi? E valabil numai pentru ăia din tabăra opusă? Advertoriale scriu curvele, iar împotriva advertorialelor se revoltă sfinţii – tot contra cost? 😛

Şi „intelectuală e mult spus”? Nu zău! Eu am citit multe advertoriale scrise cu inteligenţă şi talent. Şi lipsite de veninul celor care le insultă autorii.

Cât despre „puzderia de articole publicitare din feed” – păi cine vi le-a pus în feed-ul ăla, fraţilor? Nu mai urmăriţi blogurile în cauză, ştergeţi-i pe autorii lor din lista prietenilor voştri de pe FB, şi gata! Puteţi să citiţi orice altceva la cafeaua de dimineaţă şi să renunţaţi la extraveralul de seară. Şi la insultele debitate pe propriile bloguri – pe care-mi promit să nu vi le mai citesc în vecii vecilor! 😛

Şi-ncep să mă-ntreb tot cu mai multă seriozitate dacă e cazul să mai rămân sau nu în acelaşi club cu unii ca voi. (În fond, de-a duzina de cuvinte şi de-a psi-luneala mă pot juca şi de pe margine.)

Actualizare: Tocmai am observat că organizatoarea concursului în cauză s-a retras din clubul mai sus amintit.

De ce vă legaţi la cap fără să vă doară?

„Scrie un articol în care să-ţi verşi amarul vis-a-vis de anostele tsunami-uri de articole publicitare, povesteşte-ne experienţa ta nefastă (asta e ideea) din te miri ce campanie; zi-le, Loredana, despre Morgana social-media şi neverending-urile concursurilor din blogosferă. Cel mai bun articol primeşte bani de-o apă minerală şi-o măslină în Fratelli, respectiv 150 RON. Atâta doar, să-ţi închei pledoaria cu fraza „Articolul participă la concursul „Mai scrieţi şi gratis, mno!”, organizat de Cudi & Ketherius”, cu link spre fiecare dintre cele două bloguri.”

Am pus link către locul unde se organizează concursul pentru cazul că vrea cineva să participe. Pe mine personal nu mă interesează. Pentru simplul fapt că ridică o falsă problemă: „amarul vis-a-vis de anostele tsunami-uri de articole publicitare”.

Păi, dragi cititori de bloguri „amărâţi”, din cât de mare e blogosfera asta, cum de vă loviţi voi tocmai de articolele publicitare? Dacă nu vă plac, cine vă pune să le citiţi?! Sunteţi atinşi de vreun soi de masochism bloggeristic?!

Ignoraţi ce nu vă place, oameni buni! Sunt atâtea alte bloguri care nu fac reclame! Umpleţi-vă timpul de prisos cu ele. Intraţi pe site-urile unde se poate citi literatură online, sau de unde o puteţi descărca. Uitaţi-vă la filme! Ascultaţi muzică!

De ce trebuie să citiţi articole publicitare dacă nu vă plac? De ce vă legaţi la cap fără să vă doară? Faceţi ce vă place şi lăsaţi-i pe alţii să facă şi ei ce le place – sau ce sunt nevoiţi să facă pentru a-şi rotunji veniturile, că doar nu fură pentru asta! E uşor de spus „Mai scrieţi şi gratis, mno!”, când ai buzunarele pline! Dar v-a trecut prin cap că autorii advertorialelor probabil nu le au? V-aţi gândit că  scrierea advertorialelor e o muncă şi că ruşine e să furi şi să cerşeşti, nu să munceşti?

Eu una primesc felicitări când anunţ că am mai tradus ceva, deşi fac acelaşi lucru ca autorii advertorialelor. Scriu pentru bani. Traduc orice pentru bani.  Am tradus cărţi pe care altminteri nu le-aş fi citit nici în ruptul capului. Clientul nostru, stăpânul  nostru – zicala asta vă e cumva cunoscută? (Şi, apropo, am făcut un calcul şi am constatat  că traducerile literare sunt mai prost plătite decât cele mai prost plătite advertoriale. Numai că e greu să găseşti de scris 300o de pagini de advertoriale pe an! Altminteri m-aş reprofila. 😛 )

Revenind la subiectul propriu-zis, blogul e casa virtuală a fiecăruia şi fiecare scrie acolo ce vrea! Şi nu obligă pe nimeni să-i treacă pragul!!!Aşa că…

Ce vă pasă ce fac  alţii în casele lor? Vedeţi-vă fiecare de blogurile voastre, de preferinţele voastre! Şi, dacă vreţi să-i faceţi blogosferei româneşti un serviciu, construiţi, nu criticaţi! Creaţi, nu plângeţi pe umerii cititorilor voştri, care, de cele mai multe ori, nici măcar nu sunt acolo!

Cât despre nemulţumirile vizavi de concursurile şi campaniile din blogosferă… Ce, la astea vă obligă cineva să participaţi? Iar dac-aţi participat şi v-aţi ars într-un fel sau altul, de ce vă miraţi? Aţi uitat pe ce lume trăţi? Sau vă închipuiţi c-o puteţi schimba lamentându-vă?

 

Hei, Claudia!

BannerParticipSuperBlog2014Hei, Claudia!

Vreau să scriu şi eu pentru Spring SuperBlog ceva!

Te rog, trece-mă musai astăzi pe listă, fiindc-o să fiu, crede-mă! tristă dac-o să ratez vizita la un doctor vestit.
Ştii, am un apartament, şi vrea să fie-ngrijit!