De la motanul Grişka cetire – preluare din pagina lui de Facebook

Pentru comentarii intraţi pe blogul de baştină al articolului.

Mustăţi lungi, gheare lungi

– adică de aici.

Zgămâie, cea mai firavå pisicuță din haită

Iat-o pe Labe-albe, acum fix patru ani, în ziua când ne-am cunoscut.

Pe-atunci nu i se spunea Chiţurina. Nu i se mai spunea nici Zgămâie, fiindcă bipedul, care o ştie de când a făcut ea ochi, se prinsese între timp că e pisică, nu motan, cum crezuse el, judecând după firea ei zvăpăiată şi aventuroasă – a fost prima care, odată plecată în explorarea întregului domeniu, a sărit din pod direct în curte; iar bipedului i-a sărit inima din piept când a văzut micul ghemotoc de blană lansându-se în gol.

Numele zgâtiei fusese aşadar deja feminizat, i se spunea Zgămâiţa – prea lung, a decretat bipeda. Şi a extras ceva litere, reducând ID-ul jivinuţei la mult mai scurtul Ziţa.

După o foarte scurtă vreme, aceeaşi bipedă a constatat că noua ei febleţe miaună de parcă ar chiţăi, aşa…

Vezi articolul original 536 de cuvinte mai mult

Jurnal de pandemie – statistici oficiale – 17.04.2020, ora 23:00

Clic pe imagini pentru mărire



Rumegaţi pe îndelete şi trageţi concluzii – dar nu aici. Eu am vrut doar să pun cap la cap un tablou al întregii stări de fapt (cu date preluate din surse oficiale), nu să deschid un forum de discuţii.

Aromele toamnei

Parfumul merelor fiind o aromă a toamnei, articolul de mai jos, preluat de pe blogul Micile Mizerii, merge şi în al doilea tabel al Jocului Cuvintelor cu numărul 226.

Micile Mizerii

Letiţia(triumfătoare, uitându-se pe ecranul laptopului Matildei peste umărul ei): Ana are mere!

Daniela(tresărind şi lăsându-şi jos mobilul pe care scria ceva rânjind): Poftim?!

Letiţia(râzând): Noi nu poftim, dar, dacă pofteşti tu, pune-ţi pofta-n cui! Mama n-are mere!

Matilda(sec): A avut. Doi sâni ca două mere…

Baba Gaga(către tanti Tina, strâmbând din nas şi făcându-şi cruce în acelaşi timp): Tino, când se-mbătară astea?

Matilda şi Letiţia(într-un glas): Noi?!

Tanti Tina (nedumerită, lăsându-şi cartea jos): Ce? Ce e?

Letiţia (arătând spre laptopul Matildei): Ana are mere!

Tanti Tina(către Matilda): Ce scrii acolo, sor-meo?

Matilda: Nu scriu, citez! Ce, nu recunoşti propoziţia care-a făcut abecedarul celebru?

Letiţia: Sau pe care-a făcut-o abecedarul celebră!

Matilda(fluturându-şi mâna a nepăsare): Totuna! (Rânjind): Mai ales că merge şi cu Sarmalele Reci! Tocmai am dat de combinaţie, da’…

Vezi articolul original 725 de cuvinte mai mult

Trăim sperând…

Trăim sperând că o să fie soare
Deşi sub nori sunt prizonieri azi zorii.
Trăim sperând că vom primi o floare
Reală, printre vise iluzorii.

Trăim sperând că o să fie pace
Pe un tărâm de-nverşunate-orgolii.
Trăim sperând să urce, din băltoace,
În aer, suav, parfumul de magnolii…

…   …   …

Aş putea continua astfel noapte de noapte, dar mi s-a dezacordat chitara viselor. Cândva, pe fiecare strună îşi avea casa câte o perlă. Acum mai păstrează doar câte un par, suspendat spre a se legăna bezmetic, aruncând peste pământ arc după arc de umbră nefolositoare. Aşa că nu mai are voce decât pentru a le aduce mulţumire amatorilor de jocuri ale cuvintelor care trec pe aici şi pentru a-i invita să călătorească şi pe celelalte căi pornite din tabelul lui Eddie.