Nimic mai dureros…

Nimic nu e mai dureros decât să vezi că unii, în nevindecabila lor prostie, îşi închipuie că poliloghia de mai sus poate ajuta cu ceva un bolnav de cancer!

Credeţi că vindecă pe cineva? Că face vreun medic sau vreo asistentă să îngrijească vreun bolnav cu mai mult zel, cu mai multă dăruire? Că aduce în contul vreunui bolnav sau al familiei lui mai mulţi bani pentru medicamente? Că poate consola pe cineva căruia cancerul i-a răpit o fiinţă dragă?

Ştiaţi că…?

Ştiaţi că, în epoca feisbuc, cancerul se vindecă repejor cu „like & share„? Sau, în fine, că, în cazurile în care nu se vindecă, pacientul vede că-l susţine toată suflarea activă pe FB şi moare de fericire înainte de a-l ucide boala?

Iar laicuitorul/şeăruitorul care a dovedit astfel că posedă una bucată inimă primeşte drept recompensă câte doză de sănatate personală pentru fiecare „like” şi „share”.

Trei bucăţi de săpun

-reblogare de AICI

Când te duci, dis-de-dimineaţă,
Vere, la mall şi poate la piaţă,
Să cumperi trei bucăţi de săpun;
Să nu te zgârceşti, să iei d-ăla bun!

Prima e pentru dârele de ipocrizie,
A doua sper să scoată pete – de ticăloşie…

Cât despre a mai mare, a treia,
Vreau să trasez, vere, cercuri cu ea.
Sau măcar unul – alb incandescent,
Săpun preschimbat în pârjol virulent,
Pară de foc pe întregul contur,
Rug pentru cei cu creierul ciur…

Nu, nu spun vorbe lipsite de sens,
Gugumănia e un pericol – imens.
Şi dau toţi cu piatra în alfabet,
Şi numesc cultura rahat desuet.
Se-alege praful şi pulberea
De viaţa aia care-mi plăcea;
Prinsoarea este pierdută, se ştie,
Captivă e lumea într-un ţarc de prostie!

30 iunie 2012