Magia unei zâne

Cu magia din dotare, zâna pisică a făcut mai multe vrăji. Dar n-a rezistat decât una.


Găsiţi alte zâne, cu magia lor alături, în tabelul lui Eddie.

Anunțuri

Cine-a pus pisica-n drum a ştiut foarte bine ce face!!!

Când pui poze cu pisici – pe facebook, pe-un blog etc, te iubeşte toată lumea, de parcă i-ai fi dat universului şpagă într-un plic cu blană şi mustăţi. Plouă cu like-uri, cu emoţicoane râzărăţe, nu sare nimeni cu comentarii oripilate de reacţiile tale, de lipsa ta de sprijin pentru colegii de breaslă sau pentru mai ştiu eu ce cauză a cărei nobleţe tu, o loază pe a cărei frunte creaţia n-a aşternut destulă transpiraţie, nu eşti în stare să o sesizezi, şi de-aia tai cu câte-un bisturiu al ironiei, toci alge de sarcasm în loc de aloe vera şi faci din ele mâzgă în loc de cremă. Şi nici măcar nu ţi-e ruşine obrazului fiindcă n-ai învăţat să-ţi ascunzi părerile sub un halat de protecţie în loc să ţi le trânteşti în chip de abţibild pe tricou.

Prin urmare, dacă nu te mulţumeşti să faci parte numai şi numai din breasla matildelor cu şnur la ochelari, prea ocupate să şi-i caute prin casă (după ce uită că-i poartă agăţaţi de gât) ca să mai aibă timp să-şi dea cu părerea despre ceea ce li se întâmplă, e cazul să iei lecţii de la mâţa din dotare. Căci cine-a pus pisica-n drum a ştiut foarte bine ce face!!! Pisica, doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, vă ţine calea ca să vă ofere, gratuit, cursuri de tăcere creativă. Ei, sigur, torsul e uneori permis. Nu te scoate din lumea celor care nu cuvântă. Nu degeaba puneau odinioară bancurile replica „Gurili, că vă tai pulili!” în gura cârmaciului trecutei „epoci de aur”. Căci şi tăcerea e de aur, nu?

Aşa că… Mucles! Puteţi da clic pe linkurile din tabelele lui Eddie în tăcere.

Aşa începe povestea Pălămidei

PălămidaŞtiindu-se cilibii, cele două fete mai mari ale ţiganului s-au aburcat în căruţa fără coviltir, ca să se scalde-n privirile pofticioase aruncate de droaia de megieşi ieşiţi pe la porţi cu câte-un hârb de ulcică plină cu vin şi cu câte-un hartan teios de carne – deh, ca-n zi de sărbătoare. Însă Pălămida, mezina, a adăstat oleacă, s-a uitat la norii negri învălătuciţi pe cer, s-a gândit cum o să-i ude ploaia leoarcă surorile spanciulite şi s-a aciuiat sub coviltirul celeilalte căruţe, alături balabusta a bătrână, mama maică-sii, şi de micul mâţ pripăşit de la o vreme pe lângă babă.

De ce-au plecat şi încotro?

Ei, o să vă povestesc, poate, altădată. Însă sunt sigură că alţii au pus cele 12 cuvinte îngroşate în poveşti cu cap şi coadă; căutaţi-i aici, într-un tabel.

Aşadar şi prin urmare…

SuperBlogul m-a cam albit.

Nu, n-a fost din cauza articolelor, sunt obişnuită să scriu, sunt obişnuită să mă duc la culcare la ore târzii. Şi pe unele le-am scris chiar cu mare plăcere, deşi plăcerea cu care le-am scris a fost adesea invers proporţională cu nota primită 😛  Deh…, de gustibus…

Dar să revenim la oile noastre – adică la perii mei albi. Care continuă să-mi iasă, nu din cauza aşteptării notelor, ca în perioada concursului, ci fiindcă acum aştept lista premiilor, mă uit după ea de… ştiu eu? Să tot fie de vreo zece ori pe zi… 😆 Pentru că vreau să ştiu exact ce-o să-mi aducă Moş Crăciun 🙂

Aşadar şi prin urmare, fiindcă apariţia listei mai sus pomenite n-o pot grăbi, iar pe a perilor albi n-o pot opri, am făcut ceea ce n-am mai făcut în viaţa mea: mi-am vopsit „podoaba capilară” 🙂 Şi iată-mă-s, cu şi fără ochelari – şi cu pete puse de lumina insuficientă (nu se poate zice că-s un fotograf priceput 😛 )

 

Oare m-am schimbat mult? 😆

     

Şi parcă tot motanul e, oricum, cel mai frumos 😀

Dragă Moşule Crăciun

Dragă Moşule Crăciun,
cu păr nins şi suflet bun,
eu ţi-am mai scris de multe ori
(vreo cincizeci şi… de scrisori).
An de an le-am expediat,
printre fulgi le-am înălţat,
printre fulgi pufoşi de nea,
care vin din lumea ta.
Nu ştiu dacă le-ai primit…
Unele sigur s-au rătăcit!
Căci, din dorinţele-mi, o parte
s-au împlinit ca la carte,
pe când altele, plăpânde,
zac sub munţi ’nalţi de secunde,
îngropate pe vecie
de a timpului urgie.

Şi acuma îţi scriu iară.
Nu spun pentru-a câte oară!

Nu te-ntreb cum îţi mai merge,
fiindcă vremea care trece
nu te-atinge. Tu trăieşti
– ca un rege huzureşti –
în legende şi-n tradiţii.
(Poate şi prin superstiţii!)
Ai reni tineri cu duiumul
şi îţi petreci Crăciunul
în cele mai frumoase povestiri,
în cele mai suave amăgiri,
în cele mai dragi amintiri.

Aşa că îţi aduc doar mulţumiri
pentru cele mai frumoase
cadouri generoase
pe care le ţin minte
de când eram copil cuminte
şi pentru unul primit mai târziu,
când ai venit – ce fistichiu! –
din seninul dinspre seară,
într-o zi caldă, de vară,
ca să-mi aduci un ghem de blană vie,
ce ştie să miaune şi să zgârie.

Şi sper să vii din nou în decembrie,
având în sac câte ceva din ce-mi trebuie,
adică acele cărţi pe care îmi doresc
cel mai mult şi mai mult să le citesc,

 

spor din belşug la oricare traducere,
o droaie de muze cu minţi agere,
zămislitoare de rime sprintene,
şi, nu numai ca fapt divers,
talent cât al lui Charles Dickens
şi Oscar Wilde la un loc!
Plus sănătate şi noroc.
(Plus note mari la SuperBlog,
pentru care scriu, acum,
tot ce am de gând să-ţi spun.
Pe astea ţi le cer în avans,
fiindcă în toamnă m-am prins în dans.)

Şi, ştii, Moşule, aş mai vrea
şi-o pensie, mai mare, aşaaa,
când o fi vremea să trăiesc din ea…
Şi pe moşneagul meu cu musteţe
mereu alături, să mă răsfeţe
până la adânci bătrâneţe.
Iar fiindc-ai uitat să ne dai
(deşi nu mă-ndoiesc că aveai)
şi nouă copii şi nepoţi
(cum ai lăsat şi laşi pe la toţi),
ţine minte măcar c-avem un motan
şi oferă-i un chiolhan
la sfârşitul de an!

Şi cu asta, Moş Crăciun,
scrisoarea în plic mi-o pun,
o lipesc cu întâia ninsoare
şi o timbrez cu dor de sărbătoare!

Tributar T-ului

– pentru duzina de cuvinte

Am trecut, trecem, vom trece,

trecători temerari

pe treptele toamnei,

tren tunător, trepidaţii în treacăt

Tremurul tâmplelor în tandem,

tic-tac tacticos, tainică treabă,

trudă-n tăceri, tălăzuire-n tabieturi,

trei în trepied, trei în triunghi,

trei în trening,

trudă-n trapez,

talgere teanc în trapeză…

Talgere, tamburine, tobe,

tromboane…

taraf…

talangă…

tărăboi, tămbălău, tumefiere,

triumfuri, tangenţe…

tipare, temeri, tactici…

tinereţe…

Toate-au trecut, le trecem, vor trece…

Tâmpeniile tândălesc,

totuşi,

temeinic,

tembelism tributar timpului.