… cu întârziere, pentru miercurea fără cuvinte
(vă văz că merge şi la case mai mari – cu oarece cuvinte în poze, nu cu întârziere 😀 )

Am preluat cuvintele – şi nu numai – de aici.
… cu întârziere, pentru miercurea fără cuvinte
(vă văz că merge şi la case mai mari – cu oarece cuvinte în poze, nu cu întârziere 😀 )
Am preluat cuvintele – şi nu numai – de aici.
Iubiţi sau aţi iubit vreodată o pisică sau un câine ca pe copilul vostru? Multora li se întâmplă, au chiar mai mulţi copii blănoşi pe care îi îngrijesc – după posibilităţi.
Numai că uneori posibilităţile se restrâng – se-ntâmplă să se-mbolnăvească părintele copiilor cu blană şi mustăţi, sau se-ntâmplă să i se împuţineze banii, sau şi una, şi alta, ca în cazul de mai jos.
Citiţi până la capăt şi, dacă şi vreţi şi puteţi, trimiteţi măcar un flacon sau două cu medicamente. Sau distribuiţi, că poate ajutorul o să vină până la urmă de undeva.
– pentru miercurea fără cuvinte
… pentru miercurea fără cuvinte
statui din oraşul meu imaginar (Palatul Vrăjitoarei, ep. 19)
statui de pe bibliotecă
pentru miercurea fără cuvinte
vedere de ansamblu
(pentru jocul cuvintelor)
În umbră a rămas motanul.
Femeia tocmai a plecat,
Că n-avea cine face poza
Dacă ea-n umbră ar fi stat. 😛
Instantaneu dintr-o lume imaginară, inspirat de cuvintele jocului de-a duzina şi de o imagine. (Şi de Vienela, care mi-a făcut poftă de scris, aşa că mi-am furat din timpul rezervat pentru altceva!)
Undeva, mai sus de lunca legată de râu prin jurământ imun la rugina vremii, vântul în trecere fără răgaz printre crengi călăuzeşte umbra unei flori de catalpa în dans lasciv peste un pisoi albicios, saşiu fiindcă-şi face privirea tunel către izul de must al muscoiului beţiv, negru ca un tăciune cruţat de văpaie, poposit pe vârful nasului său tocmai acum, când e dărâmat de oboseală după ce-a fugărit, fără cine ştie ce succes, tot ce mişună prin iarbă.