Le-am cules tot din blogosferă, via Vienela. Iată-le:
- Cu cât ai contribuit procentual la cursul vieţii tale de până acum?
N-aş putea să spun, fiindcă mă tem adesea că liberul arbitru nu e decât o iluzie. Una necesară, avem nevoie de ea ca de aer; altminteri viaţa n-ar fi suportabilă.
- De ce crezi că lucrurile care te fac pe tine fericit nu îi fac pe toţi ceilalţi la fel de fericiţi?
Fiindcă fericirea înseamnă altceva pentru fiecare dintre noi. Fiecare şi-o zugrăveşte dându-i altă formă şi altă culoare.
- Există, în jurul tău, vreun lucru inutil pe care e cazul să-l arunci ?
Există prea multe ca să le înşir aici. Numărul lor e direct proporţional cu vârsta posesorului, la bătrâneţe le uiţi dacă nu le-ai trecut în nicio agendă.
- Ce este mai rău, să plece un prieten de langă tine, sau să pierzi prietenia cuiva care trăieste aproape de tine?
Găsirea răspunsului e un proces încă în plină desfăşurare. - Ţi s-a împlinit deja până acum cea mai mare spaimă?
Nu. - Când a fost ultima oară când ai mers în întuneric, călăuzit doar de lumina blânda a unei idei în care credeai cu adevărat?
Nu mi s-a întâmplat niciodată, pentru simplul fapt că lumina unei idei în care cred cu adevărat nu e „blândă”. E un fir de un roşu aprins, de care nu-mi pot desprinde ochii îndureraţi. - Oare peste 5 ani îti vei aminti ce făceai azi? Dar ieri? Dar alaltăieri?
Îmi notez – trebuie să fac peste 5 ani o verificare. 😛
Deocamdată pot spune c-o să-mi amintesc tot ce e foarte ieşit din comun. De exemplu, încă îmi mai amintesc ce-am făcut pe 4 martie 1977, după ora 21:20. Nimic nu poate eclipsa astfel de amintiri – cu excepţia nebuniei. - Ceva ce n-ai să înţelegi niciodată…
De ce nu m-am născut prinţesă… - Ceva ce te deprimă.
Prostia şi răutatea gratuită. - Ceva ce te-ar putea face extrem de fericit(ă).
Un sprijin – când am mare nevoie de el. - Ceva ce te tulbură.
Gândul că aş putea fi/deveni un terminal, un dispozitiv anexă, manipulat de o voinţă străină. - Ceva cu care-ţi place să te joci.
Echipa cuvintelor din dicţionar. - Ceva ce te-a durut odată.
Degetul mare de la am uitat care mână. Nu mai ştiu câţi ani aveam, dar eram încă în liceu. Plecasem, singură, în vizită la mătuşile mele şi, când m-am urcat în liftul din blocul meu, am reuşit, habar n-am cum, să-mi trântesc uşa peste unghie. Cred că drumul a durat cel puţin o jumătate de oră, dar abia când am ajuns la ele am început să plâng de durere. Pesemne că ştiam, instinctiv, că lacrimile pe care nu ţi le şterge nimeni nu pot aduce alinare. - Ceva ce-ai schimba la caracterul tău.
Înverşunarea. - Ceva ce-ai schimba la partenerul tău.
L-aş face nabab. - Ceva ce porți chiar acum.
O promisiune pe care mi-o tot fac mie însămi. Cred că nu mi-o îndeplinesc fiindcă n-am obişnuit s-o port în gând. - Ceva ce te înspăimântă.
Tot ce nu pot controla: calamităţile naturale, terorismul etc.
Am inclus în răspunsuri cuvintele din duzină (printesa, fir, promisiune, verificare, aer, terminal, agenda, culoare, sprijin, proces, echipa, eclipsa). Mergeţi la Eddie ca să vedeţi cum le-au folosit alţii.