Saltimbăutură

Zis-am, mai ieri-alaltăieri, cu lacrimatur în vorbele-mi amaride, că timpul nu-mi permite să fantasmason o oarece saltimbăutură cu douăsprezece cuvinte inventate plasate printre dramaticuri sau comicării, sau ce-o fi să fie.

Dar am un crengirofar, şi ăsta mi-a dat de ştire, fluturând din flamurături, că numiţii psi, Mihaela şi Vladen n-au stat s-aştepte vreun iarnavigator, cum aveam eu de gând, ci au amestecat deja cuvintele cu pricina printre suratele lor normale. Aşa că, într-un ceas amiazadarnic al nopţii, am compus textul naivoriu pe care [sper că] tocmai îl citirăţi.

Promit injectactil să repet tentativa peste vreo douăsprezece zile, când o să strecor cele douăsprezece cuvinte îngroşate aici în ceva mai puţin dejalnic.

Reclame

Plăsmuirile mele – pachet cu 20 de bucăţi (diferite)

VERONICISME

clic mai sus ca s-ajungeţi pe site-ul editurii

Lansarea va avea loc la Focşani. Într-o sâmbătă, probabil pe 10 noiembrie. Încă nu ştiu unde. Am aflat doar că la bibliotecă nu se poate; sâmbăta e închisă.

Nu se lansează doar cartea mea. Mai sunt încă trei: asta, şi asta, şi asta. (Pentru a treia încă n-am link. Îl adaug imediat ce va apărea pe site-ul Pavcon. Dacă vă interesează, mai treceţi pe-aici. 🙂 )

Vezi articolul original

Boşorogul berbant

Azi, dulce-a vieţii mele căprioară,
Am început să cred că amândoi
Lăsăm în fiecare ceas să moară
Câte-un sărut ce-ajunge la gunoi.

Ni-e puşculiţa plină de ratări,
Călcăm sub cizme strune de chitară,
Avem un rucsac plin cu întrebări
Şi logica începe să ne doară.

Pentru că, uite, facem din ţânţar
Nu armăsar, ci chiar un elefant!
Stingem vatra pasiunii în zadar,
Certându-ne pentru un moş berbant.

Încă necunoscutul poet căruia îi place să-şi spună Arald Dlara ridică stiloul, îi priveşte lung peniţa, îl închide. Netezeşte cu palma hârtia parfumată, găsită în sertarul biroului doamnei Lili. Par-fu-ma-tă. Ca BB, Boşorogul Berbant. S-au întâlnit în faţa porţii şi moşul mirosea ca o drogherie şi mergea ţanţoş, ca şi cum ar fi fost într-adevăr plin de farmec. Oare chiar nu-şi dădea seama că, fără maşina aia supercalifragilistică şi fără conturile din bănci, n-ar fi avut niciun haz? Caraghiosul! Matusalemicul vânător de fuste! E drept că se ţine bine. După cum arată, nu-i dai optzeci şi doi de ani. Nu-i dai nici măcar şaptezeci. E cel mai frumos babalâc pe care l-a văzut Arald vreodată, dar… În viaţa lui Lili sunt deja prea mulţi bărbaţi şi fără el!

Desigur, o femeie cu mai mulţi bărbaţi – care se împarte între mai mulţi bărbaţi fără să-i aparţină niciunuia – e, pentru Arald, partenera ideală. O femeie care nu jinduieşte după un soţ cu acte-n regulă nici măcar în cel mai ascuns cotlon al sufletului său. Aranjamentul e comod, fără nicio obligaţie, şi totuşi… totuşi ar prefera să se afle pe primul loc în ierarhia preferinţelor ei, să fie masculul dominat, masculul alfa. Continuă lectura