Calmy – convergenţă în rugăciune

Episodul 12 pe firul epic 1,  în continuarea episodului scris de anacondele:

„De ce tocmai cu mine? repetă Calmy în gând, ridicând ochii spre cer. „De ce mi se întâmplă tocmai mie toate astea? Cu ce ţi-am greşit, Doamne? Cu ce v-am greşit, Sfinţi din ceruri? Cu ce v-am greşit, Demoni din iad? Ce păcate trebuie să ispăşesc? Pe ale mele? Pe ale părinţilor? Pe ale unui neam întreg?

Nu, nu aştept să-mi răspundeţi… Dar ajutaţi-mă, vă implor! Scoateţi-mă din mizeria asta! Fie-vă milă de tinereţea mea! Cruţaţi-mi speranţele şi visurile! Scăpaţi-mă de arătările astea de coşmar! Plecaţi-vă urechea spre mine, Sfinţi! Ridicaţi-vă urechea spre mine, demoni! Am un suflet de vânzare! Să fie al celor care-mi vor întinde primii o mână salvatoare!”


Episodul 6 pe firul epic 3,  în continuarea episodului scris de Vienela:

… se uită nedumerit la ea, apoi îşi roti privirea prin încăpere, înainte de a şi-o înălţa spre cer.

„Oare de ce? De ce trebuie să răspund la o întrebare fără noimă?” se întrebă „De ce mi se întâmplă tocmai mie toate astea? Cu ce ţi-am greşit, Doamne? Cu ce v-am greşit, Sfinţi din ceruri? Cu ce v-am greşit, Demoni din iad? Ce păcate trebuie să ispăşesc? Pe ale mele? Pe ale părinţilor? Pe ale unui neam întreg?

Nu, nu aştept să-mi răspundeţi… Dar ajutaţi-mă, vă implor! Scoateţi-mă din mizeria asta! Fie-vă milă de tinereţea mea! Cruţaţi-mi speranţele şi visurile! Şi redaţi-mi testiculele! Plecaţi-vă urechea spre mine, Sfinţi! Ridicaţi-vă urechea spre mine, demoni! Am un suflet de vânzare! Să fie al celor care-mi vor întinde primii o mână salvatoare!”


Episodul 9 pe firul epic 6,  în continuarea episodului scris de Vienela:

„Oare de ce? De ce?” se întreabă motanul Gustav, încercând să stea cu ochii spre cer în timp ce cade rostogolindu-se, cu mâna lui Calmy încleştată de coada lui. „De ce mi se întâmplă tocmai mie toate astea? Cu ce ţi-am greşit, Doamne? Cu ce v-am greşit, Sfinţi din ceruri? Cu ce v-am greşit, Demoni din iad? Ce păcate trebuie să ispăşesc? Pe ale mele? Pe ale părinţilor? Pe ale unui neam întreg? Pe ale nemernicei bipede Carmina?

Nu, nu aştept să-mi răspundeţi… Dar ajutaţi-mă, vă implor! Scoateţi-mă din mizeria asta! Fie-vă milă de cele nouă vieţi ale mele! Cruţaţi-mi speranţele şi visurile! Nu-mi lăsaţi zecile de pui fără tată! Plecaţi-vă urechea spre mine, Sfinţi! Ridicaţi-vă urechea spre mine, demoni! Am un suflet de vânzare! Să fie al celor care-mi vor întinde primii o mână salvatoare!”


Episodul 10 pe firul epic 7,  în continuarea episodului scris de Suzana:

„Oare de ce? De ce?” se întrebă fata, ridicând ochii spre cer. „De ce mi se întâmplă tocmai mie toate astea? Cu ce ţi-am greşit, Doamne? Cu ce v-am greşit, Sfinţi din ceruri? Cu ce v-am greşit, Demoni din iad? Ce păcate trebuie să ispăşesc? Pe ale mele? Pe ale părinţilor? Pe ale unui neam întreg?

Nu, nu aştept să-mi răspundeţi… Dar ajutaţi-mă, vă implor! Scoateţi-mă din mizeria asta! Fie-vă milă de tinereţea mea! Cruţaţi-mi speranţele şi visurile! Plecaţi-vă urechea spre mine, Sfinţi! Ridicaţi-vă urechea spre mine, demoni! Am un suflet de vânzare! Să fie al celor care-mi vor întinde primii o mână salvatoare!”



Înnodând o parte dintre firele plasei lui Calmy prin convergenţă în rugăciune, răspund atât invitaţiei lansate pe blogul de joacă cât şi provocării lansate de jocul cuvintelor.



Poveste fără sfârşit

În sala oglinzilor, toate poveştile  sunt fără sfârşit (clic pe poze pentru mărire).


Despre poveşti fără sfârşit au mai scris/vor mai scrie şi alţii. Vă puteţi alătura celor care o fac şi care se adună, cu toţii, aici, în al doilea tabel.

Iar eu înscriu acest articol şi în tabelul reflexiilor în oglindă.


Am luat oglinzile de aici. Cât despre imaginile oglindite, o parte îmi aparţin (unele fiind iniţial prelucrate cu ajutorul altor secţiuni ale site-ului cu oglinzile), câteva sunt primite prin e-mail, una e o felicitare veche, scanată, alte 5 sunt de aici, de aici, de aici, de aici şi de aici.

Calmy – pe alt fir de-al dumisale

Continui povestea lui Calmy de unde a lăsat-o Suzana. (Puteţi citi aici toate episoadele de pe acest fir.)

Fata simţi mişcarea şarpelui şi ştiu că era avertismentul lui Jose Maria Luis, care-şi oprise maşina roşie în prima parcare, la vreo două sute de metri distanţă, destul de aproape ca să poată manipula blestemăţia.

Ştiu şi că tânărului de pe bancă nu-i scăpase ciudăţenia.

„Noroc că există efectele speciale 3D. Poate crede că au apărut şi în tatuaje”, îşi spuse ea, dar, câteva secunde mai târziu, când mai mult simţi decât văzu ochii şarpelui înroşindu-se, o cuprinse o asemenea disperare încât remarcă abia în ultima clipă zâmbetul cumva complice al bărbatului de alături, care tocmai scotea cu mişcări stângace o brichetă.


Oricine poate continua, din orice punct al poveştii (de pe orice fir al ei) scriind pe blogul personal un nou episod (între 50 şi 150 de cuvinte).
Suzana a scris o continuare aici.

ramificatii

firele lui Calmy azi (20.09.2016) – clic pe poză ca să puteţi apoi accesa linkurile din dreptunghiuri

Calmy şi duzina de cuvinte

Folosind cuvintele din duzina de săptămâna asta, continui povestea lui Calmy de unde a lăsat-o Cudi. (Puteţi citi aici toate episoadele de pe acest fir.)

„Realităţi alternative”, medită Calmy, pe jumătate înfuriat şi pe jumătate cu jale, „dar oare am destule abilităţi ca să mă descurc în mai multe realităţi? M-aş putea trezi oricând c-o sabie în mână, în epoca medievală, sau într-un harem cu frumuseţi blonde, roşcate, brunete, sau în celula unei temniţe, sau într-o corabie eşuată pe pietriş…”

— Dă-mi voie să mă lămuresc în ce realitate mă aflu acum, îi spuse Carminei.

Zâmbind încurcat, se întoarse cu spatele şi, în mai multe etape delimitate de ezitări, îşi vârî mâna în pantaloni – un gest pe care-şi amintea, vag, că-l mai făcuse. Şi răsuflă uşurat când două argumente gemene, palpabile, de dimensiuni absolut normale, îi demonstrară că nu se afla pe aceeaşi felie de realitate în care o întâlnise pe Carmina prima oară.

— Minunat! exclamă, luminându-se la faţă. Du-mă spre orice destinaţiedacă şi numai dacă mă pot întoarce oricând aici, unde sunt bărbat nemutilat.


Povestea are o continuare aici.
Oricine poate scrie o alta (între 50 şi 150 de cuvinte) pe blogul său.

Joacă

„Nu ne oprim din joacă atunci când îmbătrânim, ci îmbătrânim când încetăm să ne mai jucăm.”

George Bernard Shaw

~

„Joaca trebuie să rămână viaţa ta. Munca nu trebuie să fie decât un mod de a te juca. Nu-ţi transforma viaţa într-o rutină a muncii, pentru că scopul ei e joaca.”

Osho

~

Blogul e un „loc de joacă pentru cuvânt. Serios!”

psi

~

Fiindcă pentru mine blogăritul e în primul rând joacă şi distracţie (nu mi-am făcut niciun blog cu gândul să-l folosesc ca sursă de venituri, e grav/trist când ajungi să-l priveşti astfel, în exclusivitate) şi fiindcă distracţia de ieri nu mi-a ajuns, am luat una dintre pozele faine găsite aici şi… restul e mai jos. 🙂

Această prezentare necesită JavaScript.