Arhive pe etichete: toamnă

Aromele toamnei

de

Parfumul merelor fiind o aromă a toamnei, articolul de mai jos, preluat de pe blogul Micile Mizerii, merge şi în al doilea tabel al Jocului Cuvintelor cu numărul 226.

Micile Mizerii

Letiţia(triumfătoare, uitându-se pe ecranul laptopului Matildei peste umărul ei): Ana are mere!

Daniela(tresărind şi lăsându-şi jos mobilul pe care scria ceva rânjind): Poftim?!

Letiţia(râzând): Noi nu poftim, dar, dacă pofteşti tu, pune-ţi pofta-n cui! Mama n-are mere!

Matilda(sec): A avut. Doi sâni ca două mere…

Baba Gaga(către tanti Tina, strâmbând din nas şi făcându-şi cruce în acelaşi timp): Tino, când se-mbătară astea?

Matilda şi Letiţia(într-un glas): Noi?!

Tanti Tina (nedumerită, lăsându-şi cartea jos): Ce? Ce e?

Letiţia (arătând spre laptopul Matildei): Ana are mere!

Tanti Tina(către Matilda): Ce scrii acolo, sor-meo?

Matilda: Nu scriu, citez! Ce, nu recunoşti propoziţia care-a făcut abecedarul celebru?

Letiţia: Sau pe care-a făcut-o abecedarul celebră!

Matilda(fluturându-şi mâna a nepăsare): Totuna! (Rânjind): Mai ales că merge şi cu Sarmalele Reci! Tocmai am dat de combinaţie, da’…

Vezi articolul original 725 de cuvinte mai mult

Culorile toamnei

de

– din Mănăstirea Caşin (jud. Bacău), pentru miercurea fără cuvinte

 

1894 (Nostalgie de toamnă)

de

Ivan Şişkin – Toamnă, 1894

VeroVers

Atunci planeta-a altora era:
A unor oameni ce-s acum pământ.
Însă, în anii-aceia luaţi de vânt,
La fel, în toamnă, frunza-ngălbenea.

E vremea tăvălug neschimbător:
Toamna pictează lumea, an de an,
’Naintea frigului din iarnă, avan
În oasele din trupul pieritor.

28 septembrie 2014 (versuri inspirate de articolul lui g1b2i3)

Despre toamnă au mai scris şi alţii. Îi găsiţi aici.

Vezi articolul original

Se duse vara…

de

— catren cu tagenţă la psi-luneala săptămânii (nu ştiu dacă să-l trec în tabel…)

 

Bătrâne domn, bătrână doamnă,

Vă este viaţa coaptă toamnă

Şi vă-ntrebaţi ades, şoptit:

Offff…, vara când s-o fi sfârşit?!

Frunza

de

Toamna şi frunzele lui psi mi-au adus aminte de poezia asta. Şi am reblogat-o.

VeroVers

Foto: Alex Mazilu

Motto:
„… contrastul dintre iubirea-aspiratie, iubirea-vis, iubirea-dorinta si iubirea care se confrunta cu realitatile crude ale vietii.”

www.dedragoste.com

.

Frunza verde, fericită,

Cu iubitu-i se mărită;

El e vântul, călătorul,

Nestatornicul, uşorul.

.

Verde-n straiu-i de mireasă

Râde frunza cea aleasă,

Frunza tânără, frumoasă,

Foşnitoare, graţioasă.

.

Mirele adie-uşor,

Legănând-o iubitor.

Străveziu îi e veşmântul

Şi ce falnic e el, vântul!

.

Numai ăst bătrân, copacul,

Tare-i supărat, săracul.

Fiice sute a avut

Şi pe toate le-a pierdut.

.

Frunze verzi erau, ca ea,

Şi frumoase, tot aşa.

Vântul le-a vrăjit pe toate,

Dar le-a părăsit, uitate.

.

Frunză verde, ce ştii tu?

Primăvara trece-acu’,

Vara fuge ca un vis,

Vine toamna cât zici pâs.

.

Şmecher, vântul azi te-alintă

Cu-astă adiere blândă.

Dar sosi-va iute toamna –

Lui ea-i e stăpâna, doamna.

.

Adierea lui cea lină,

Ce-azi e dor şi e lumină,

Fi-va şuier crunt…

Vezi articolul original 175 de cuvinte mai mult