1894 (Nostalgie de toamnă)

Ivan Şişkin – Toamnă, 1894

VeroVers

Atunci planeta-a altora era:
A unor oameni ce-s acum pământ.
Însă, în anii-aceia luaţi de vânt,
La fel, în toamnă, frunza-ngălbenea.

E vremea tăvălug neschimbător:
Toamna pictează lumea, an de an,
’Naintea frigului din iarnă, avan
În oasele din trupul pieritor.

28 septembrie 2014 (versuri inspirate de articolul lui g1b2i3)


Despre toamnă au mai scris şi alţii. Îi găsiţi aici.

Vezi articol original

Se duse vara…

— catren cu tagenţă la psi-luneala săptămânii (nu ştiu dacă să-l trec în tabel…)

 

Bătrâne domn, bătrână doamnă,

Vă este viaţa coaptă toamnă

Şi vă-ntrebaţi ades, şoptit:

Offff…, vara când s-o fi sfârşit?!

Frunza

Toamna şi frunzele lui psi mi-au adus aminte de poezia asta. Şi am reblogat-o.

VeroVers

Foto: Alex Mazilu

Motto:
„… contrastul dintre iubirea-aspiratie, iubirea-vis, iubirea-dorinta si iubirea care se confrunta cu realitatile crude ale vietii.”

www.dedragoste.com

.

Frunza verde, fericită,

Cu iubitu-i se mărită;

El e vântul, călătorul,

Nestatornicul, uşorul.

.

Verde-n straiu-i de mireasă

Râde frunza cea aleasă,

Frunza tânără, frumoasă,

Foşnitoare, graţioasă.

.

Mirele adie-uşor,

Legănând-o iubitor.

Străveziu îi e veşmântul

Şi ce falnic e el, vântul!

.

Numai ăst bătrân, copacul,

Tare-i supărat, săracul.

Fiice sute a avut

Şi pe toate le-a pierdut.

.

Frunze verzi erau, ca ea,

Şi frumoase, tot aşa.

Vântul le-a vrăjit pe toate,

Dar le-a părăsit, uitate.

.

Frunză verde, ce ştii tu?

Primăvara trece-acu’,

Vara fuge ca un vis,

Vine toamna cât zici pâs.

.

Şmecher, vântul azi te-alintă

Cu-astă adiere blândă.

Dar sosi-va iute toamna –

Lui ea-i e stăpâna, doamna.

.

Adierea lui cea lină,

Ce-azi e dor şi e lumină,

Fi-va şuier crunt…

Vezi articol original 175 de cuvinte mai mult