Parfum…

Parfumul unui film… Sau al unei cărţi…

Îmi privesc biblioteca – plină cu din ce în ce mai multe cărţi cărora încă n-am avut timp să le întorc rând pe rând filele – cum îşi priveşte un avar comoara şi-mi trece prin gând, prin gândul o clipă distras de zgomotele agresive ale bulevardului de dincolo de geamurile deschise, că nu, eu n-am asociat niciodată un film sau o carte cu un parfum, oricât de copleşit mi-ar fi fost sufletul de mireasma – sau miasma – unor sentimente de departe, apropiate de mine de imagini, de sunete, de cuvinte, de o privelişte sau alta din imaginaţia aprinsă de slove.

Mă întorc zadarnic în timp cu paşi de ceasornic, rămân degeaba când şi când locului, ca o placă uzată de patefon care repetă obsedant o frază muzicală, căci nu găsesc nicio sticluţă de parfum pe care s-o asociez cu vreo poveste de pe o peliculă sau dintre două scoarţe de carte.

Aşa că renunţ, îmi trec degetele peste o blaniţă caldă, care toarce arhaic, mâţeşte, şi mă gândesc că, uite, am izbutit totuşi să răspund cumva la dubla provocare a Jocului Cuvintelor, tangentând-o şi pe cea lansată de Clubul Condeielor Parfumate.  Pe urmă îmi amintesc că, în decursul jocurilor mele de-a Superblogul, am scris, aici şi aici, despre parfumuri nemirosite de mine niciodată (pe cel primit ca premiu l-am dăruit cuiva în stare să-l aprecieze) şi, bizar sau nu, asta mă îmboldeşte cumva să vă arăt totuşi şi fotografia unei sticluţe de parfum. Pare să fie mostră, am găsit-o printre lucrurile rămase în urma mătuşii mele cu ochi albaştri şi o păstrez fiindcă, fără să o deschid, simt parfumul zilelor mele de fetiţă cu patru mame (cele trei în plus fiind două mătuşi şi o bunică). E un parfum asociat cu filmul vieţii mele. 🙂

Reclame

Leapşa cu Crăciun şi volum

preluată de la Vienela

1.Bradul. Verde tot timpul anului. O carte clasică nemuritoare care ți-a rămas în suflet.

Pe aripile vântului (Margaret Mitchell)

2. Steaua din vârful bradului. Un volum care încheie “la înălțime” o serie preferată. 

Seriile mele preferate fie încă nu s-au încheiat (sau încă n-am citit eu ultimul volum), fie au avut un sfârşit de tot rahatul (le păstrez printre preferinţe de dragul a tot ceea ce a precedat sfârşitul).

3. Beteala. Ce carte ați asocia cu beteala – strălucitoare, atractivă începând cu coperta și titlul?

Nu judec cărţile după copertă şi titlu. Coperta ajută la sortarea după culori, ca în poza de mai jos, preluată de aici.

4. Globurile. O carte îndrăgită cu tema Crăciunului. 

Pe tema asta n-am citit niciuna pe care s-o îndrăgesc. Mi-e mai drag motanul, inclusiv în pozele din zilele de Crăciun.

5. Instalația de lumini. O carte care te-a făcut să zâmbești. 

Există zâmbete şi zâmbete. Un zâmbet dulce-amărui mi-a adus pe buze Nono (Renata Carageani).

6. Cadourile de sub brad. O carte surprinzătoare, cu răsturnări de situație neașteptate. 

Au fost multe.  Nu ştiu pe care s-o consider mai cu moţ decât altele.

7. Bomboane de pom. O serie care dă dependență. 

Cântec de gheaţă şi foc (George R. R. Martin)

8. Felia de cozonac. O carte pe care ai citit-o pe nerăsuflate. 

Citesc pe nerăsuflate toate cărţile care îmi plac.

9. Vinul fiert. O carte “fierbinte”. 

Amantul doamnei Chatterley (D. H. Lawrence)

10. Colinde. O carte care te-a răscolit. 

Faraonul (Bolesław Prus)

11. Zăpada. O poveste petrecută într-un decor hibernal. 

Regina zăpezilor (Joan D. Vinge)

Coroana de oţel

Până mai adineauri habar n-aveam ce să scriu despre coroana pusă în joc de Eddie! Dar întâmplarea a făcut să descopăr, aici, imaginile de mai jos. Şi am trăncănit pe marginea lor, zornăind din cozi de cuvinte:

Cătând coroana de oţel,
Am măturat cu mare zel!

Cotrobăit-am şi-n alt fel –
În orice fel, cu-acelaşi ţel,

Pe drumul meu către castel.

Şi m-am întors, încă o dată,
Fără coroana ta ciudată.

Dar azi nu mai stau bosumflată.
Pun o coroană inventată
Într-o poveste regizată.

O zi ca oricare alta…

… adică miercurea fără cuvinte

Duzină & leapşă

După jucăria de alaltăieri (un singur text, mai mulţi autori), am trecut la altceva, oarecum similar, care s-ar putea numi, de pildă, „citeşte şi scrie mai departe”. Numai că de data asta nu mă mai pot juca de una singură. 🙂 Iată de ce:

Folosind cuvintele duzinii de săptămâna asta, am scris un început de poveste (că la începuturi lăsate baltă mă pricep cel mai bine). Însă cu ăsta aş vrea jucăm leapşa 🙂 – adică vă rog să-l continuaţi. Începeţi cu un link către acest prin episod, scrieţi-l pe următorul (trebuie să aibă între 50 şi 150 de cuvinte) şi invitaţi pe altcineva să preia ştafeta, adică înceapă cu link către episodul scris de dv. şi să adauge, la rândul său, un alt episod (respectând de asemenea limitele – minim 50 şi maxim 150 de cuvinte). Şi aşa mai departe.

Iar după ce aflaţi că s-a scris o continuare (sau mai multe) adăugaţi, la sfârşitul episodului dv., un link către ea/ele.

Aţi dedus deja că nu e o problemă dacă, într-o anumită etapă (sau în mai multe) textul e preluat de mai multe persoane şi continuat – fireşte – în mod diferit. Ar fi chiar foarte interesant de văzut pe câte căi diferite o poate apuca povestea – dacă va fi aşa, o să le ţin undeva evidenţa.  (Pe parcurs, oricine poate scrie mai multe fragmente, cu condiţia să nu fie consecutive.)

Mai jos sunt cele 144 de cuvinte ale mele. Oricine doreşte poate intra în joc, scriind o continuare (am rugămintea să-mi lase un comentariu aici şi să respecte regulile de mai sus), dar eu trimit invitaţii speciale (fără nicio supărare dacă nu sunt acceptate) către Vienela, Suzana, psi, Petru Racolta, Claudia.


Etui Calmar Eter (Calmy pentru prieteni) şi-ar lepăda, ca pe un balast detestabil, toate cele trei prenume care, stându-i alături de numele de familie ca bigudiurile pe chelie, i-au preschimbat certificatul de naştere în maculatură şi au fost cât pe ce să-i servească drept paşaport către demenţă. Dar nu poate, căci, dovedindu-se un meseriaş încărcător de belele pe greabăn de creştin fraged, prevăzătorul său tată, popa Manole Furtun, mare iubitor de alcool şi de nume care nu se regăsesc pe paleta spălăcită numită calendar,  s-a dus glonţ de la botez la notar şi a trântit o clauză în testament: orice schimbare, totală sau parţială, a numelui din certificatul de naştere înseamnă dezmoştenire, e zidul despărţitor dintre fiul denaturat şi „casa a mare” din centru, mândria târgului şi darul înaintaşilor, pe care orice reprezentant al clanului Furtun îl pune (paradoxal!) mai presus de darul beţiei.



Claudia a scris deja episodul 2

Puteţi scrie un alt episod 2, sau puteţi trece direct la episodul 3, continuând povestea pe firul început de ea.


A apărut şi  a doua variantă a episodului 2, scrisă de Suzana.