De ce scriu pe bloguri în loc să scriu poveşti? De ce ţin lăbuţa pe un banal cubuleţ de ciocolată menaj şi le las altora tortul de îngheţată? De ce desenez câte-o stea în cărbune în loc să pictez întreaga boltă a cerului? De ce mă mulţumesc să-nvârt câte-o figurină pe degete, atât cât se poate într-un articol de blog, în loc să fiu abilul păpuşar care trage de sforile personajelor unui roman? De ce-mi fac jucărie din câte-o frunză de arţar smulsă de toamnă în loc să plantez pomul meu, cu rădăcini în mine, cu o lume imaginată de mine în fiecare miez de fruct cărnos? De ce strâng în pumn câte un singur medalion, când îmi pot făuri o întreagă comoară? De ce nu-mi pun o pilă la mine însămi, ca să-mi schimb năravurile?
Pentru că nu se ştie dac-o să fie un roman de succes?
Nu, nu e ăsta răspunsul, pentru că blogăricioaică de succes se ştie deja că nu-s! 
Şi se mai ştie şi că particip acum, cu articolul ăsta, la al 54-lea episod al jocului cuvintelor (sezonul 2).
Superrrrrrrrrrrrr,cum ai aranjat cuvintele 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc 🙂
ApreciazăApreciază
Chiar asa, de ce? Iti dai macar seama ca ai scris un articol pe blog mai bun decat multe din textele pe care eu le-am gasit in „cartile de succes ale ultimilor ani”?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc, Vienela. 🙂
N-am avut timp să citesc „cărţile de succes ale ultimilor ani”, aşa că nu-mi rămâne decât să te cred pe cuvânt! (Mai ales că-mi şi place să te cred! 😀 )
ApreciazăApreciază