Păianjenul Calmy

Calmy îi spun rudele şi prietenii. De fapt, se numeşte Etui Calmar Eter şi e unicul fiu al părintelui Manole Furtun, un cucernic închinător al lui Bachus. Iar eu mă bucur că începutul poveştii lui n-a nimerit în oraşul în care timpul s-a oprit. 🙂

Spun asta fiindcă există deja o continuare, avem un episod 2 şi un episod 3. Şi sper că va apărea curând şi un al patrulea episod. Oricine doreşte să-l scrie e invitat s-o facă (poate avea între 50 şi 150 de cuvinte).

Numai că oricare dintre episoadele poveştii poate fi un nod din care să se desprindă mai multe fire. Povestea poate evolua în n moduri, ramificându-se de oriunde. Aş vrea să-l văd pe Calmy al meu în centrul unei pânze de păianjen! 🙂

Deocamdată, să vedem, chiar nu scrie nimeni altcineva un alt episod 2? E nevoie s-o facă un suflet caritabil, fiindcă, pe actualul fir al poveştii, bietului Calmy i s-a întâmplat în episodul 2 ceva foaaarte neplăcut! Nu vrea nimeni să pună temelia unei lumi paralele, în care tânărul Calmy e ferit de aşa ceva?



M-am referit aici doar tangenţial la un oraş în care timpul s-a oprit. Pe cei care au scris într-adevăr despre asta îi găsiţi la Eddie, în al doilea tabel.



ACTUALIZĂRI

2 gânduri despre „Păianjenul Calmy

  1. Pingback: Pânza de păianjen | Iubesc Viaţa

  2. Pingback: Plasa lui Calmy | ropot de secunde...

Ce părere ai?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.