Era o umbră în tablou,
Informă pată cenuşie,
Vârtej de mâini peste o ie,
Fugind în jos şi-n sus din nou.
Dar de sub vraja lor umbrită,
Se-ntrezărea al iei râs
De flori cusute cu-n surâs –
Parfum de fată-ndrăgostită.
Chiar nu ştiam ce să scriu despre umbra din tablou, dar am amestecat-o cu parfum de ie şi-am încropit un soi de poezie. 🙂
Vezi cum poetul din tine își arată splendoarea în cuvinte puține, dar prețioase, ca înseși cusăturile iei?! Se spune că cele mai frumoase ii erau cusute de femeile ce rămâneau nemăritate și purtate de cele norocoase, cerute. Îmbinarea cu umbra devine, astfel, și mai susținută. Magia clar-obscurului, a iei luminoase și muncii istovitoare din serile lungi de iarnă, împrăștie flori ce se ivesc din cusătură, înmiresmând, cu amintirea lor, umbrele serii. Dar mâine vine vara și alte flori vor inspira alte frumoase fete! Superb, mi-a plăcut mult! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Plimbarea | Black & White
Nu-s cea mai in masura sa apreciez poezie. Asa, in general. 🙂
Imi place faptul ca ale tale strofe creeaza o frumoasa si sugestiva imagine. M-au dus cu gandul la pictura lui Matisse….:)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă bucur 🙂 Mulţumesc.
ApreciazăApreciază
Ai incropit bine, si m-ai pus la visare… 🙂
Cu drag
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă bucur, Cita, şi-ţi urez cu drag visare plăcută 🙂
ApreciazăApreciază
Ai cuprins totul in doua strofe foarte frumoase.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc, mă bucur că ţi-au plăcut 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Iubiri cu ie parfumată : Mirela Pete. Blog
Se legănau florile-n joc
pe albul iei strânsă-n brâu,
curgeau din umeri ca un râu,
iar mândra lua în horă foc.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Şi umbra nu-i stătea pe loc,
Gonea cu ea în cerc nebun.
Dar e-n tablou captivă-acum
Sprinţara ei umbră din joc.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ma bucur sa vad cat de mult ritm si poezie inspira ia! Felicitari pentru versuri! Foarte inspirate!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc 🙂
ApreciazăApreciază
Cu cateva luni in urma imi venise ideea de a-mi face singura o ie, nervoasa pe preturile mari cu care se vand. Dupa ce m-am convins ca nu as avea rabdare, intamplarea a facut sa trec pe langa o taraba unde se vindeau cele mai frumoase ii din cate am vazut vreodata. Astept sa o mostenesc pe matusa Tamara pentru a cumpara un raft intreg. Deja stiu ca prima poza va fi cu mine fluturand manecile iei, „vartej de maini peste o ie”. :)))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😆
Abia aştept să văd poza aia! 🙂
ApreciazăApreciază