Vacanţă de vis, nu numai în vis

Dup-un an prea lung, în care mi-a fost viaţa, mai mereu,
Numai muncă şi iar muncă, ceas de ceas, scurs, of, prea greu,
Mi s-a năzărit să plec – să petrec – într-o lume bizară,
Unde vulpile albe fac urme-n zăpadă din zori până-n seară…

Ce seară, care seară? Acolo vine doar noaptea polară…

Şi e, totuşi, un loc mult prea rece, pe un creştet de lume,
Prea pierdut în tăcere. Vreau, mai degrabă, un loc de renume.
Un palat al iernii, un loc de basm numit Palatul de Iarnă,
Din Sankt Petesburg, unde, vara, nopţi albe ştiu să se-aştearnă.

Mi-am mai plimbat cândva paşii timizi şi uimiţi prin lumea-i de vis,
– Vacanţă specială a fost şi atunci, când greu ajungeai la Paris –
Am făcut fotografii alb-negru prin oraşele ţării ţarilor,

iulie 1974

M-a fermecat nopţi de-a rândul feeria din lumea metrourilor …

Poate c-ar fi interesant să mă-ntorc, după schimbări epocale,
Să plec tot acolo,-n sejur, cu CND Turism – Vacanţe Speciale.

Şi totuşi, şi totuşi, şi totuşi! Chiar are, poate avea rost
Să îmi petrec vacanţa pe nişte meleaguri pe care-am mai fost?

Da, vrute şi nevrute sunt altfel, între timp s-au schimbat,
Dar a rămas la fel tot ce-i artă: tablou, monument sau palat.
Alta însă sunt eu, nu mai am minijup şi-ochelari cu lentile rotunde,
Şi poate-ar fi cazul să plec altundeva. Nu? Dar nu, nu oriunde.
Am internet, am să-l cutreier, s-aleg, dintre multele destinaţii speciale,
Ceva care-i altfel, dar unde vacanţele-s tot poveşti colosale.

Şi răsfoiesc, răsfoiesc, imagini de vis pe ecran mi se plimbă,
Iar mintea mea ţese vacanţe, le-urzeşte şi-apoi le colindă.

 

„Of”, mi-am spus, la un moment dat, când nu eram nici măcar la jumătatea articolului destinat celei de a unsprezecea probe a SuperBlogului (pe care, între noi fie vorba, tocmai îl citiţi), „nu e chiar atât de uşor pui în versuri cel puţin şapte sute de cuvinte…”

Şi am închis pentru o secundă ochii, numai pentru o secundă, şi m-am trezit, furişându-mă, ca o pisică, afară din curtea socrilor, ca s-arunc gunoiul fără să mă vadă vecinii, fiindcă aşa se cuvenea. Nu ştiu de ce, era, parcă, o nouă lege…

Şi am ajuns la tomberoanele dintr-o margine de oraş fabulos, o patrie a zgârie-norilor…

Cu ochii zgâiţi la ei, am scăpat, nezărită de nimeni, de povara mea dezgustătoare, am lepădat-o lângă un dovleac spart, care-a rânjit…

M-am tras înapoi, speriată, am încercat să trec tot ce vedeam printr-un filtru al raţiunii, dar am preferat să mă-ntorc totuşi cu spatele către imaginea nefirească şi… n-am mai văzut curtea socrilor! În faţa mea era…

Era cer mult mai albastru, erau palmieri, erau umbrele.

— Vrei să rămâi la Palmyra? Pentru un sejur? m-a întrebat un bărbat frumos, făcându-mi cu ochiul, după ce şi-a aranjat freza şi şi-a răsucit mustaţa.

Aş fi rămas, dar… Neh, soţul meu e încă gelos, ar fi putut să afle… Şi poate că, în loc să mă las acostată de necunoscuţi, era bine să-i dau lui un telefon, să vină să mă ia cu maşina…

M-am căutat prin toate buzunarele şi, când am constatat că n-aveam mobilul la mine, m-a luat cu frig. Deşi n-ar fi avut de ce, simţeam sub tălpi nisip fierbinte, dincolo de umbrele se vedea marea… Sau o fi fost oceanul?

— Batihan Beach, a spus tipul cu mustaţă. Vrei să rămâi aici?

Am intrat în panică. Individul mă urmărea, se ţinea scai de mine… O fi fost vreun psihopat?

— Ei, a spus el, nu mă privi de parc-ai vrea să mă omori cu pietre! Dacă nu-ţi plac, ia pensula, modifică-mă, tu eşti şefa. Eu sunt doar ghidul tău de vacanţă. Lucrez de ieri la CND Turism – Vacanţe Speciale. Numai în tura de noapte! Sunt asistent manager de destinaţii exotice de vis.

L-am privit nedumerită, probabil cu ochi foarte mari.

— Nu-ţi face griji, a râs ciudatul ghid, dacă ţi-e sete, bere se găseşte oricum, oricând. Sau poate eşti supărată că nu te-am întâmpinat cu flori? În cazul ăsta, ţi le culeg imediat de-aici, de pe malul lacului Balaton!

Şi, da, eram pe o pajişte, în stânga erau flori, multe flori, în dreapta era un lac, în faţă copaci verzi, cu frunziş des…

— Nu vreau flori, am spus, bosumflată ca un copil, vreau acasă…

— Acasă?! s-a mirat el. Ce să cauţi acasă?! Eşti într-o vacanţă de vis, te pot duce în 1617 locuri fantastice… Dar, dacă ţi-e somn, te poţi odihni, chiar acum, aici, la Sunny Beach, în Hotelul Planeta. Eu mă retrag, nu vreau să-ţi tulbur somnul…

Şi chiar a dispărut, şi chiar eram într-o cameră de hotel, spaţioasă, cu două paturi alăturate. Dar eu am ochit, habar n-am de ce, canapeaua. M-am aşezat pe ea, mi-am sprijinit capul de spătar…

Şi în poziţia asta m-am trezit, când afară tocmai mijeau zorii, pe canapeaua mea, de acasă, cu laptopul în poală, deschis – adică în hibernare! L-am trezit şi pe el şi, când i s-a luminat ecranul, mi-au apărut în faţă cele 1617 de fotografii din cronologie stocate de CND Turism – Vacanţe Speciale în pagina sa de facebook. Aşa că am găsit cu ce să-mi ilustrez articolul! Şi am şi de unde să-mi aleg o destinaţie exotică pentru o vacanţă reală. Numai că alegerea o să fie foaaarte grea, nu sunteţi de aceeaşi părere?

 

---

Muze ajutătoare: cele 12 cuvinte din duzina acestui sfârşit de săptămână.

__________________________________
__________________________________

Nota primită: 92 de puncte