Sandviciuri (à la hater) pentru bloggeri

Fiecare blog e o carte. În lumea pestriţă a blogosferei, toată suflarea scrie (chiar dacă unii au lipsit de la ceva cursuri de alfabetizare) câte o carte pe care-o redactează, o ilustrează (foarte des dând cu jula – unii cu intenţie, iar alţii confundând din prostie naivitate Internetul cu albumul bunicii) şi o tipăreşte singur.

Iar eu mă simt, brusc, sătulă de cărţile mele. Poate fiindcă sunt prea multe. Le-aş pune pe toate laolaltă, dar… neh, mi-e că li se-ncâlcesc prea tare foile-ntre ele.

Aşa că poate-aş face bine să mă retrag, măcar pentru o vreme (nu credeţi?), în lumea cărţilor adevărate.

Dar n-aş vrea să spăl putina (cum ar zice un fan brânză) fără o mică petrecere de despărţire – un bufet suedez, cu sandviciuri pentru bloggeri.

Căci, după cum probabil nu ştiţi, sandviciurile sunt mâncarea mea preferată. Şi, da, vor fi – obligatoriu – cu primul strat, cremă de brânză. Ca să nu zică nimeni că, în viaţa mea de blogăricioacă, n-am făcut nicio brânză! (Bloggeriţă îmi sună aşa, a fetiţă tâmpiţică, hlizită şi cu caş la gură; în schimb, blogăricioaică sună a şoricioaică – adică nu a otravă, ci a şoarece de genul feminin, sfredelitor de roţi de caşcaval de la complexul din colţ, care, mai nou, se cheamă supermarket.)

Dar să revenim la sandviciurile noastre.

O să le pregătesc mai întâi pe cele pentru bloggerii poligloţi – care gândesc în engleză şi traduc (prost!) în română, sau îşi asezonează operele blogărite cu tot soiul de americanisme pentru care există mai multe reţete echivalente pe la noi. Sandviciurile lor vor fi cu cremă de brânză natur, ca nu uite că e natural să gândeşti şi să vorbeşti în limba suptă, cum se zice, odată cu laptele mamei, de care-ar trebui să-ţi aduci aminte ori de câte ori îţi lingi brânza cremoasă de pe degete. Peste brânză am să aşez o foaie de curechi, ca să fie numai ochi şi urechi când aud câte-un cuvinţel nou din limba strămoşească, şi mai multe felii de castraveţi acri, ca să li se străpezească dinţii când o mai dau pe rom-engleză. Şi poate le ofer şi câte-un pahar cu rom, ca să-şi aducă aminte, chiar şi la beţie, care le sunt rădăcinile. Iar în loc de farfurii o să le pun câte o foaie din DEX sau din DOOM, la alegere.

Pentru bloggerii care-şi zic „hateri” o să fac sandviciuri cu cremă de brânză cu usturoi – a cărui albeaţă va contrasta în mod elegant cu negreala cerului gurii lor. Şi o să suplimentez usturoiul ăsta, ca să-i usture bine şi să le sară de pe limbă tot veninul pe care-l împroaşcă pe bloguri când lovesc cu sete în taste. Apropo de sete – o să-i servesc cu vin-pelin, ca să guste şi din amărăciunea pe care-o aduc răutăţile lor în sufletele altora. Iar peste brânză o să le-aştern nişte ghiuden, gros şi uscat bine, ca să-şi rupă colţi-n el. Şi pâinea va fi uscată, ca să-i râcâie pe gât şi să le piară graiul pentru cât mai multă vreme. (Pentru amuzamentul lor, poate-o să fac rost şi de nişte măsline, ca să se scuipe unii pe alţii cu sâmburi.)

Pentru bloggerii vorbă lungă (şi goală), care fac articole kilometrice şi insipide ca o zi de post şi-şi umplu advertorialele cu toate caracteristicile produselor pe care le pot găsi pe site-urile sponsorilor, o să pregătesc sandviciuri cu brânză cremă cu verdeaţă, fiindcă termini de citit ce scriu ei pentru SuperBlogul din toamnă după ce se-ncheie ăla din primăvară, când începe lumea să fie din nou verde. Lor o să le dau de băut pălincă, să le taie răsuflarea şi să-şi piardă vocea. Şi, nu ştiu ce gust o să aibă, dar zău c-o să le pun în sandviciurile alea şi melasă, ca să li se-ncleieze fălcile.

Pentru blogerii care se cred poeţi şi-şi umplu articolele cu versuri şchioape o să pregătesc sandviciuri cu şvaiţer, ca să-i folosească găurile pentru numărarea silabelor şi să capete astfel simţul măsurii (versurilor şi al propriului talent găunos). O s-adaug şi nişte pateu – de ce-o fi, că important e să-şi dea seama că sunt patetici. Iar de băut o să le ofer apă chioară, că sunt obişnuiţi să se-mbete cu ea.

Şi gata, n-am de gând să vă-nşir tot meniul, că trebuie să mai existe şi surprize. Plus că mai am şi ingrediente secrete, pe care nu vi le dezvălui, că n-am scris aici o spovedanie, ci un articol pentru SuperBlog.

__________________________________
__________________________________

Nota primită: 96 de puncte