Obiectiv: Pseudoîntoarcere în timp

Iată-mă-s la al doilea text compus pentru SuperBlog 2014, ocazie cu care ţin să vă reamintesc, dragii mei cititori, că, indiferent dacă scriu pentru acest concurs la persoana a treia sau la persoana întâi, o fac din perspectiva personajelor mele: Mâţa Neagră, doamna Lili, care crede că-i e stăpână, şi cei patru bărbaţi din viaţa acestei colocatare a pisicii telepate (Arald Dlara – zis Poetul Nebun, Colecţionarul, Şahistul şi Costi, alias nea Costică, alias Boşorogul Berbant, alias BB).

În cele ce urmează, are cuvântul BB:

 

Când am plecat de la Lili, m-am întâlnit la poartă cu el. Cu nebunul care s-a botezat Arald Dlara. Şi ce privire mi-a aruncat! Ce urare mi-a făcut privirea aia! Sunt sigur că n-a vrut să-mi spună „Go fun yourself”, ci „Go fuck yourself”!

Dar, mno – cum se zice acum – puţin îmi pasă. Eu ştiu că plec la distracţie! Fac o călătorie de plăcere. Pentru că o am. O am pe ea. Nu, nu pe afurisita de Lili, care nu se-ndură să-şi abandoneze hăndrălăii, ci pe frumoasa Aygo, maşina, cadoul meu pentru mine. Mi l-am oferit acum, la vârsta a treia. Unii ar spune că e cam târziu, dar… Neh, dragilor, niciodată nu e prea târziu să te simţi om, să te bucuri de viaţă!

Ei, fireşte că ar fi fost cu totul altceva dacă aş primit cadou o Toyota Aygo la 18 ani!

La 18 ani, adică în anul de graţie 1950, în plină „dictatură a proletariatului”? Ce naiba, cine-ar fi putut să mi-o facă cadou atunci? Şi, chiar dacă aş fi primit, prin absurd, în dar un automobil de o asemenea clasă, nemernicii ăia mi l-ar fi confiscat/naţionalizat cu siguranţă şi m-ar fi trimis la Canal!

Nu, nu, dacă vreau să-mi las imaginaţia să zburde, trebuie să-mi stabilesc ca obiectiv o pseudoîntoarcere în timp, să nu mă duc cu 64 de ani în urmă, ci să rămân aici, în prezent, aruncând cât colo numai „anişorii”care împovărează umerii mei.

Aşadar, cum m-aş simţi dac-aş avea 18 ani acum, în 2014, şi aş fi fericitul posesor al unei asemenea minunăţii, făcută cadou de nişte părinţi generoşi (nu zgârie-brânză, ca ăia care-au îngroşat cu mine rândurile acestui „neam blagoslovit”, vorba tătucului Arghezi)?

Ar fi, ah, oare cum să spun cât de extraordinar (awesome, vorba puştimii americanizate 😛 ) ar putea să fie? M-aş simţi ca un adevărat cyborg, aş fi creierul uman al maşinii, iar tot ce-nseamnă ea (motorul eficientizat, sistemul multimedia x-touch, farurile bestiale, sistemul de control al stabilităţii şi câte şi mai câte, cine le ţine minte pe toate?) ar fi o extensie a organismului meu! Aş sta cu ea, în ea, zi şi noapte, alergând pe şosele sau sărutând (şi nu numai sărutând!) fete frumoase în parcări! Cele mai frumoase fete! Multe, multe fete! Pe câte una mai de gaşcă aş lua-o cu mine, să batem ţara-n lung şi-n lat. Să colindăm pe şoselele (şi pe puţinele autostrăzi) din această ţărişoară de la poarta orientului cu viteza maximă şi cu muzica urlând la maximum! Sau poate m-ar însoţi chiar două fete! Aş fi ca un paşă în deplasare, cu harem la purtător! 😀

În plus, Dumnezeule! Aygo e frumoasă ca o cadână, ca o codană, ca o japoneză minionă, sofisticată, pasională (dulcineea mea X-wave e roşie, are culoarea sângelui înfierbântat). E o iubită per-so-na-li-za-bi-lă! La 18 ani, ar fi marea dragoste a vieţii mele! Catalizatorul, purtătorul şi adăpostul nebuniilor mele! Şi locul meu de întâlnire cu prietenii, la adăpost de ochii şi urechile băgăcioşilor! Un loc de întâlnire deplasabil, un bilet de liberă trecere către cele patru zări!

Apropo de nebunie, Lili, leşinată după mâţe şi obsedată de ele cum e, susţine că Aygo o duce cu gândul la botic de pisoiaş (jucăuş, personalitate X-play) cu mustăţi zburlite! Iar răspunsul ei la întrebarea „cum te-ai distra acum dac-ai avea 18 ani şi o maşină ca asta” m-a şocat pur şi simplu! M-a privit pieziş, fluturând ispititor din gene, şi a declarat, fără să ezite nici măcar o fracţune de secundă:

— Păi, scumpul meu, obiectiv vorbind, dac-aş avea 18 ani şi o asemenea jucărioară, nu m-aş distra, m-aş stresa! Fiindcă n-aş şti de ce-mi dau târcoale băieţii, de dragul meu, sau de dragul maşinii! N-aş putea „să fiu zen”, cum se zice acum.

Logică femină, plină de complicaţii inutile! Chiar şi la 18 ani, eu aş fi convins că maşina le place fetelor mai mult decât mine! Dar, mai ales la o asemenea vârstă – sau poate la orice vârstă – ce contrează din ce motiv îţi cad ele-n braţe? Important e să pice-n laţ!

Probabil că nemernicul ăla, poetul, vede lucrurile la fel ca mine, numai că opinia lui sună – pariez! – din coadă, trebuie să fie ceva de genul:

Aş fi vrut să te am ani puţini când aveam.
(Cadou de la tata, când mi-am serbat majoratul).
Căci (garantez, obiectiv!), la vremea aia puteam
Să iubesc, vajnic, pe patru roate, tot satul.

Ai fi fost X-ul pus pe fiecare nouă cucerire
Atrasă, întâi, cu versuri goale, nătânge,
X-play, joc fabulos, călător, de iubire,
Personalizabilă patimă-ntipărită-n alt sânge,

Goană din loc în loc, din femeie-n femeie,
De la ce-a fost mereu spre mai bine,
Nou ce se naşte când vechiul se-ncheie,
X-clusiv: tu unic Olimp, doar eu zeu în tine.

---

• Pe tema „obiectiv” au mai scris şi alţii. Îi găsiţi aici.
• Imaginea a fost preluată de pe site-ul concursului SuperBlog.

__________________________________
__________________________________

Nota primită: 91 de puncte