Eu şi morile de vânt

După ce-am văzut că ultimul articol premiat la SuperBlog se cheamă „Iubesc să citesc”, am încropit mesajul de mai sus cu gândul să-l pun pe Facebook[1], prin cât mai multe locuri. Însă pe urmă m-am întrebat:

Cine mă cred? Am impresia că sunt buricul pământului, că pot să schimb eu oamenii şi lumea, că le pot impune părerea mea, că-i pot trage, cu vreo forţă fabuloasă, în susul pantei pe care-au început să alunece? Hai să fim serioşi! Nu-i mai bine să-mi văd de belele mele în loc să mă bat cu morile de vânt?

(Uneori am impresia că-ncep să semăn din ce în ce mai mult cu mătuşa Pia. Ea se credea înzestrată cu un soi de drept de veto.)

COMPLETARE:

Recitindu-mi azi această mică tentativă de luptă cu morile de vânt, m-am gândit că, poate, i-aş putea da mai multă amploare transformând-o într-un articol pentru mai sus-pomenitul Spring SuperBlog 2014, şi anume în cel destinat probei sponsorizate de Reeija, magazin online care oferă genti de piele.

Sponsorul vrea să ştie cum pregătim elevii pentru viaţă, iar eu dau următorul răspuns:

1. Pornind de la cele menţionate în prima parte a acestui articol, propun să-i învăţăm pe elevi să fie patrioţi altfel decât urându-şi unul altuia „La mulţi ani!” pe Facebook de 1 Decembrie. Să fie patrioţi iubind limba română, învăţând să gândească româneşte, nu maimuţărind limbile la modă. Nouă, românilor, ne place să citim! Nu iubim să citim! (Şi nici măcar englezii nu iubesc să citească, de vreme ce „to love” înseamnă şi „a plăcea”.) Şi să-i învăţăm să nu le fie ruşine de limba lor! Pentru că… De ce se cheamă concursul ăsta Spring SuperBlog, când nu li se adresează vorbitorilor de limbă engleză? Nu s-ar fi putut chema SuperBlogul de Primăvară? Sau Superblogul din Martie? Etc, şamd.

2. Apropo de „to love”, care înseamnă şi „a plăcea”, să-i învăţăm pe elevi să nu fie superficiali, să aprofundeze lucrurile, să nu se grăbească s-adopte cea mai facilă soluţie, fără să le pese dacă e sau nu corectă.

3. Şi tot pornind de la SuperBlog, şi anume de la faptul că o parte dintre jurii au urcat pe treapta de sus a podiumului articole execrabile, să-i învăţăm pe elevi că, atunci când sunt puşi să dea un verdict de acest gen, trebuie s-o facă cu simţ de răspundere, având grijă să nu promoveze nonvalorile – care şi aşa erau cu nasul pe sus, fiindcă „prostul nu e prost destul dacă nu e şi fudul”.

4. Elevii ar trebui învăţaţi şi să nu mai maltrateze animalele, fie ele cu sau fără stăpân. Să fie dezbăraţi de cruzimea şi de răutatea gratuită.

5. Ar mai trebui să-i învăţăm şi se poarte în societate, să nu mai umble pe străzi şi prin mijloacele de transport în comun în grupuri gălăgioase, care-şi fac un titlu de glorie din a striga în gura mare obscenităţi de genul „băga-mi-aş …”.

6. Elevii n-ar trebui să mai iasă de pe băncile şcolii lipsiti de cunoştinţele elementare. De exemplu, la un curs de pregătire organizat de fabrica la care lucrează soţul meu s-au prezentat absolvenţi de liceu, cu diplomă de bacalaureat, care habar n-aveau să facă adunări şi scăderi cu numere cu două sau trei zecimale! 😦

7. Şcoala n-ar mai trebui să fie ruptă de practică. Eu una, după ce am terminat facultatea de mecanică, m-am trezit într-o fabrică în care mi s-a părut că oamenii vorbeau în limbi străine. De exemplu, de strunjire „eboş” n-auzisem în viaţa mea – şi mi-a fost ruşine să spun că habar n-am ce-i aia, aşa că am avut nevoie de câteva zile ca să mă prind că „eboş” înseamnă „degroşare”!


[1] Oricum o s-ajungă acolo, prin intermediul acestui articol 😛

___________________

  • nota primită: 90 de puncte
Anunțuri

12 gânduri despre „Eu şi morile de vânt

  1. Pingback: Înştiinţare | ropot de secunde...

  2. Adica cum ? Nu mi-e foarte clar in ce sens te-a impactat citatul articol ? Morile de vant imi indica mie ceva dar mi-e tare frica de interpretari …;-) De fapt nu, era o intrebare retorica. Superblogul 2014 de primavara e … cum sa zic, … mai prejos de josul mediei in ceea ce priveste criteriile de jurizare, bineinteles. Eu una , dupa contestatia de la proba Delaco in care sunt sfatuita sa scriu „mai simplu” (ca sa inteleaga omul mediu presupun ??? ca doar numai omul mediu mananca branza, sau cum?) , ei bine eu de atunci ma tot intreb cum naiba s-a ajuns in starea in care s-a ajuns . Adica cum naiba s-a ajuns sa se promoveze in masa mediocritatea si lucrul de mantuiala, „oamenii aia simpli” ss-au obisnuit atat de tare sa citeasca in diagonala incat diagonala le-a devenit referinta si scara de valori. Nu stiu zau ce se intampla, cred insa ca nu putem lasa lucrurile sa continue in aceasta directie … Eu una protestez de fiecare data cand mi se iveste ocazia, nu impotriva unui individ x sau y ci impotriva unei societati care se duce de rapa fara sa isi dea seama .

    Apreciat de 1 persoană

    • Adevărul e că citind articolul tău pentru Reeija mi-a venit ideea să completez şi eu articolul ăsta în acest mod.
      Pentru că răspunsul pe care l-ai primit la contestaţie m-a revoltat. Cu alte cuvinte, nu se cade să ridicăm ştacheta, trebuie s-o coborâm, să scriem pentru proşti! 😦
      Şi ai dreptate, dacă vrem să se schimbe ceva, trebuie să luăm cu toţii atitudine.

      Apreciat de 1 persoană

  3. Pingback: Puterea exemplului | Abisuri

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s