Sub pleoape îngreunate de plumbul istovirii, imaginile vin, oi multicolore bulucite la strunga visului, se îmbrâncesc sau se îmbrăţişează, se subţiază ca o cocă prizonieră între degete jucăuşe, pătrund prin strâmtoare, se înnoadă sau se deznoadă, se înşiră sau se deşiră, apoi, zburdalnice cochete fără suflet, se lasă implorate îndelung înainte de a accepta preschimbarea în cuvinte, înşiruirea în fraze trunchiate de ferăstrăul somnului, în paragrafe afiliate unei logici spiralate fără noimă, şi totuşi atât de grăitoare pentru sufletul nerăbdător să le traducă în… În ce? În bucurii ale cugetului neadormit, care visează cu ochi deschişi către lumina sub care dănţuiesc muze… sau muzee… muzeele în care-mi păstrez amintirile, dorinţele, deducţiile, minciunile pe care mi le-am spus mai degrabă mie decât altora, prietenii şi duşmanii inventaţi, lumile născocite…
Şi mă trezesc cu oi negre în gând, şi vreau să le pasc pe câmpul alb de dincolo literele albe de pe…
Vezi articolul original 91 de cuvinte mai mult
ropot de secunde... 