Mi-a trăsnit o idee

Citind eu pe-aici mai una, mai alta, mi-a trăsnit o idee:

Ce-ar fi s-adun eu pe un blog tot ce-am scris pe altele, pe bune şi pe ne_bune, sub diverse forme, despre suferinţa din dragoste (a ambelor sexe 😛 )?

Dar, sigur, nu acum – când oi avea timp, sper că la anu’.

Şi pe care blog? Pe unul nou? Mhm, îmi mai fac încă un blog?!

Mnu, mai bine nu, poate-ncerc un soi de rubrică pe unul vechi, dar nu foarte vechi, poate pe ăsta, cu caleidoscoapele, sau pe ăstălalt, cu noile idei înghesuite

Poate că da, poate că ba, poate deloc… Oi vedea…

Şi veţi vedea, dacă vă va interesa. :mrgreen:

„In ginocchio da te”

VERONICISME

Puteam să intitulez articolul planuri pentru 2105, dar…

Dar adevărul e că îmi propun – că vreau – să mă-ntorc la tine, scrisule offline! 🙂

Vreau să las blogăritul pe ultimul plan – dac-o mai fi timp şi pentru el, bine; dacă nu, tot bine.

Vreau să micşorez întârzierile la predarea traducerilor sau – de preferat! – să scap definitiv de ele.

Vreau să reîncep să scriu povestiri SF sau să scriu o dată romanul ăla (adică pe ăsta, sau pe ăsta, sau pe ăsta, sau pe ăsta, sau pe ăsta, sau pe ăsta, sau pe ăsta, sau pe ăsta, sau…) Chiar nu sunt în stare să scriu unul? Fie şi unul prost? Măcar ar fi un punct de plecare, ceva de îmbunătăţit, de adus pe linia de plutire…

Şi am înşirat aici cele de mai sus ca să-mi ajute – sper! – să…

Vezi articolul original 10 cuvinte mai mult

Proiect de plan de viitor…

VERONICISME

Sub pleoape îngreunate de plumbul istovirii, imaginile vin, oi multicolore bulucite la strunga visului, se îmbrâncesc sau se îmbrăţişează, se subţiază ca o cocă prizonieră între degete jucăuşe, pătrund prin strâmtoare, se înnoadă sau se deznoadă, se înşiră sau se deşiră, apoi, zburdalnice cochete fără suflet, se lasă implorate îndelung înainte  de a accepta preschimbarea în cuvinte, înşiruirea în fraze trunchiate de ferăstrăul somnului, în paragrafe afiliate unei logici spiralate fără noimă, şi totuşi atât de grăitoare pentru sufletul nerăbdător să le traducă în… În ce? În bucurii ale cugetului neadormit, care visează cu ochi deschişi către lumina sub care dănţuiesc muze… sau muzee… muzeele în care-mi păstrez amintirile, dorinţele, deducţiile, minciunile pe care mi le-am spus mai degrabă mie decât altora, prietenii şi duşmanii inventaţi, lumile născocite…

Şi mă trezesc cu oi negre în gând, şi vreau să le pasc pe câmpul alb de dincolo literele albe de pe…

Vezi articolul original 91 de cuvinte mai mult