Amintire din şaiş’ nouă

O poezioară scrisă de o fată de 14 ani mi-a adus aminte că eu am păstrat una scrisă când aveam 12.

 

Anunțuri

4 gânduri despre „Amintire din şaiş’ nouă

    • Citeam foarte mult la vremea aia. Plus că aveam o mătuşă care-mi citea poezii de Eminescu, Coşbuc şi Topîrceanu. Mă lua des să dorm cu ea (avea un concubin care mai avea o concubină, aşa că lipsea des de-acasă), şi-mi plăcea grozav când îmi citea poezii (multe) înainte de culcare. (Şi avea transperante la geamuri, cu care noaptea făcea în cameră întuneric beznă, ceea ce era, cumva, fascinant, deşi mie mi-a fost întotdeauna frică de întuneric.)
      Îmi plăceau poeziile. Înainte de a învăţa să citesc, ştiam Luceafărul pe dinafară. Sensurile profunde ale poeziei îmi scăpau, evident, dar pentru mine era o poveste foarte frumoasă. 🙂 Mi s-a spus că l-am auzit prima oară la radio, când stăteam pe oliţă. Şi pe oliţă am rămas până s-a terminat, după care am comentat: „Vai, mămico, ce poveste frumoasă!” Pesemne că de-atunci am rămas cu obiceiul de a citi pe budă – până ţipa careva la mine să ies de-acolo. 😀

      Apreciază

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s