Citeam foarte mult la vremea aia. Plus că aveam o mătuşă care-mi citea poezii de Eminescu, Coşbuc şi Topîrceanu. Mă lua des să dorm cu ea (avea un concubin care mai avea o concubină, aşa că lipsea des de-acasă), şi-mi plăcea grozav când îmi citea poezii (multe) înainte de culcare. (Şi avea transperante la geamuri, cu care noaptea făcea în cameră întuneric beznă, ceea ce era, cumva, fascinant, deşi mie mi-a fost întotdeauna frică de întuneric.)
Îmi plăceau poeziile. Înainte de a învăţa să citesc, ştiam Luceafărul pe dinafară. Sensurile profunde ale poeziei îmi scăpau, evident, dar pentru mine era o poveste foarte frumoasă. 🙂 Mi s-a spus că l-am auzit prima oară la radio, când stăteam pe oliţă. Şi pe oliţă am rămas până s-a terminat, după care am comentat: „Vai, mămico, ce poveste frumoasă!” Pesemne că de-atunci am rămas cu obiceiul de a citi pe budă – până ţipa careva la mine să ies de-acolo. 😀
ropot de secunde... 
Vai de capul meu! Nici la 46 de ani nu sunt capabila sa scriu asa cum scriai tu la 12. :))))))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc, Vienela, dar te subapreciezi. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vai de capul meu! Fix ce zice Vienela mai sus mă gândeam să zic și eu…
La 12 ani?! Vai de capul meu!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Citeam foarte mult la vremea aia. Plus că aveam o mătuşă care-mi citea poezii de Eminescu, Coşbuc şi Topîrceanu. Mă lua des să dorm cu ea (avea un concubin care mai avea o concubină, aşa că lipsea des de-acasă), şi-mi plăcea grozav când îmi citea poezii (multe) înainte de culcare. (Şi avea transperante la geamuri, cu care noaptea făcea în cameră întuneric beznă, ceea ce era, cumva, fascinant, deşi mie mi-a fost întotdeauna frică de întuneric.)
Îmi plăceau poeziile. Înainte de a învăţa să citesc, ştiam Luceafărul pe dinafară. Sensurile profunde ale poeziei îmi scăpau, evident, dar pentru mine era o poveste foarte frumoasă. 🙂 Mi s-a spus că l-am auzit prima oară la radio, când stăteam pe oliţă. Şi pe oliţă am rămas până s-a terminat, după care am comentat: „Vai, mămico, ce poveste frumoasă!” Pesemne că de-atunci am rămas cu obiceiul de a citi pe budă – până ţipa careva la mine să ies de-acolo. 😀
ApreciazăApreciază