Asta a fost aşa, ca să nu zic că n-am încercat.
Nu cred că se vor aduna 7 comentarii prin care să se ceară continuarea poveştii.
Într-o lume în colaps, sunt sau nu bine-venite poveştile în care toate aventurile se încheie cu triumful binelui?
Poate că da, fiindcă e nevoie de speranţă şi încredere… Poate că nu, fiindcă speranţa, după toate aparenţele, e deşartă, iar insuflarea încrederii – o biată amăgire…
În fine, cine poate şti ce e bine şi ce e nu, într-o lume în care graniţa dintre bine şi rău e flexibilă şi nicidecum impenetrabilă?
Cred totuşi că nu e de dorit să le băgăm copiilor în cap că binele triumfă întotdeauna. De-aia nu-mi plac poveştile cu sfârşit fericit. Le prefer pe cele cu finalul în coadă de peşte – fiindcă o altă alternativă stă întotdeauna la pândă.
Prin urmare, nu vă promit că încep aici o poveste cu final fericit. Şi nici nu garantez că e cu adevărat o poveste pentru copii. Vă spun doar că am mai înşiruit-o, pe un alt…
Vezi articolul original 1.153 de cuvinte mai mult
ropot de secunde... 