Una în plus

„Doi în plus, doi în minus, o mâna de oameni, poate doar eu, degetul, cine poate garanta finalitatea?”

Abisurile

Eu sunt… Nu, n-aţi ghicit, nu Matilda 😛 Eu sunt una din doi (sau mai mulţi) în plus. Una cu ceva (goana după un loc de frunte) în minus şi cu ceva (asimilarea ideilor „creţe”) în plus.

De ce? Pentru că din ultimul roman tradus în această lungă vară nicidecum fierbinte mi-a vârât în cap o altă idee: „Călătorie înainte de destinaţie”. Destinaţia va fi, fără doar şi poate, un loc (fie el şi cel din urmă) printre finaliştii SuperBlogului din toamna 2014.  Dar călătoria într-acolo… Călătoria va fi broderia mea pe urzeala sponsorilor, o broderie în primul rând pe placul meu (fără supărare dacă se va-ntâmpla cumva să le placă şi altora 😆 ); distracţie, fantezie, utopie, frâu liber pe suportul unor teme şi al unor termene impuse. Căci – s-ar putea să mă repet, poate că am mai spus-o -, ca să duc ceva până la capăt, trebuie să mi se impună altceva: o duzină de cuvinte, o temă într-o zi de luni, un termen pentru un concurs (am publicat un volum care conţine 16 povestiri, dintre care 15 scrise pentru concursuri 🙂 ).

Îmi rezerv aşadar un bilet pentru o călătorie cu traseu la alegere, pe căi a căror infrastructură se numeşte

De ce scriu?

verojurnal

Pentru că sunt lacomă, nu-mi ajunge o singură viaţă, un singur trup, o singură planetă, o singură lume…

Pentru că îmi place să fiu stăpâna destinelor personajelor mele…

Pentru că-mi place cum sună din coadă cuvintele când le aşezi în rime…

Pentru că vreau să spun multe şi nu ştiu să mă fac ascultată când vorbesc…

Pentru că există o magie a scrisului, care… dă dependenţă 😛

*

Şi, între noi fie vorba, mai scriu şi pentru că… îmi dictează motanul!

Vezi articolul original