Ceva cu şah

Lipsa diacriticelor mă pune uneori în încurcătură. Pe pildă, acum nu ştiu dacă tema jocului cuvintelor cu numărul 129 e „şah-mat” sau „şah-mâţ”, după cum îmi dă de bănuit poza din oferta inspiratoare a lui Eddie:

Dar nu mă cramponez de această întrebare, fiindcă mi-am adus subit aminte că am scris cândva ceva în care era amestecat jocul de şah, aşa că rebloghez trăsnaia în cauză.

Cât despre inserarea duzinii de cuvinte impuse, scot din schemă orice orgoliu şi recunosc că muzele mele n-au spaţiu pentru aterizare – presupun că se impune un soi de resetare a softurilor de acces, pentru care nu pot apela la agenţi specializaţi, fiindcă nu există. Şi nu e nici de domeniul vreunui vrăjitor, fie el şi celebru. N-am de ales, trebuie s-o fac personal – într-o bună zi. Acum simt că n-am potenţial decât pentru îngurgitarea unei porţii de îngheţată.

Micile Mizerii

Deoarece am primit o invitaţie specială, intru în camera mezinei mele, care mai nou îşi spune Letiwitch, de la Letiţia vrăjitoarea, pentru simplu fapt, zice ea, că această chestie englezească sună infinit mai bine decât o combinaţie neaoşă, de genul Letitoarea – sau Letoarea! Intru şi văd pe podea două găleţi, una goală şi una plină, iar pe masă două clepsidre minuscule, alcăror conţinut, grăunţe de nisip captive între paranteze de sticlă, stă grămadă în bolurile de la bază.
În prima clipă mă întreb, ireal de calmă, de unde le are, şi cât a dat pe ele, şi de unde are banii pe care i-a dat ele – căci îmi permit să sper că nu le-a plătit în natură, cu n rostogoliri în aşternuturile vreunui puştan de bani gata; şi zic „puştan” cu speranţa că n-are peste cincizeci de ani!
Dar întrebarea e înlocuită de alte nedumeriri când…

Vezi articolul original 404 cuvinte mai mult

Doamna Lili

Dacă o să mă-nsoţiţi în călătoria despre care vorbeam, trebuie să ştiţi că, de fapt, veţi călători împreună cu personajele mele.  Poate că e deja timpul să le cunoaşteţi.

Şi trebuie s-o cunoaşteţi mai întâi pe ea. Pe Lili. Doamna Lili. Neapărat „doamna”. Zisă şi „Pretinsa”: pretinsă scriitoare (în devenire), pretinsă coborâtoare dintr-o veche stirpe boierească (al cărei  nume e un secret impus de modestia ei), pretinsă văduvă, pretinsă vrăjitoare (deşi gurile rele spun că vrăjile chiar nu îi sunt străine, dovadă fiind şi mâţa aia, a ei, neagră ca o cioară).  Încă tânără, cu rotunjimi  încă ferme, cu mult lipici la bărbaţi. Cu mulţi bărbaţi în viaţa ei.  Primind cadouri generoase de la unii, generoasă ea însăşi cu alţii. Internaută înfocată, dependentă de cumpărăturile făcute din fotoliu. Şi, ca urmare, pasionată de popasurile pe MyMan.ro, pe care le începe întotdeauna mângâind din priviri cuvintele cu tentă aurie din stânga sus: „Cadouri pentru bărbaţi cu stil”. Pentru că „stilul se dobândeşte”, susţine ea, „adică poţi să îl primeşti cadou!”. Altfel spus, ea una înlocuieşte cele cinci cuvinte ajunse pe ecranul din faţa ochilor săi cu alte şapte: „Cadouri stilate pentru bărbaţi demni de stilat”.

De pildă, Poetului Nebun i-a oferit statueta cabrată a unui unicorn, iar Şahistului… Offf,  cadoul pe care i-l pregăteşte lui îi dă de gândit. E aproape gata să pună „în coş” statueta „Gânditorului” lui Rodin. Însă Venus din Milo e parcă mai ispititoare, cu braţele ei lipsă. Tocmai datorită braţelor ei lipsă – e trup fără apărare, la discreţie, aşa cum ştie doamna Lili că-i place lui…

set de şahMda, numai că Venus e una singură, pe când un set de şah are 32 de piese, adică tot atâtea statuete din lemn, nu-i aşa? Şi statuetele îi plac ei!

Da, îi plac foarte mult statuetele, dar, când îi poposesc ochii pe setul cu pricina, doamna Lili soarbe din priviri mai ales măsuţa, cu tabla ei de sah din lemn de trandafir. Mult mai frumoasă decât cea moştenită de la bunica, meşterită cu migală de străbunicul şi dăruită de ea Colecţionarului. Singura dată când a făcut cadou ceva „din casă”, lăsând un gol inestetic în colţul holului de la intrare şi unul sângerând în inima ei.

Un rău ireparabil?

Nu, un rău pe care-o să-l repare păstrând acum măsuţa pe care tocmai o comandă. Şahistul se va mulţumi cu piesele. Un pasionat ca el trebuie să găsească o tablă oriunde, să poată juca şi chiar şi fără ea. Ba chiar şi fără piese! 😛

Nu?

Eh, doamna Lili va afla cu siguranţă răspunsul. Cândva, în viitorul apropiat. Şi tot atunci îl vom afla şi noi, dintr-un viitor articol, dedicat Şahistului.