Roţi dinţate

Motto / Explicaţie

Promoterul Fan Brânză,
Fiind brânză bună în burduf de câine,
La caşcaval se-ntinde,
Şmecher, şi-azi, şi mâine.

 

L-au angajat promoter, fireşte,
Pentru că e bun de gură;
Cu mâna pe inimă mărturiseşte
Că-i brânza cea mai bună friptură!

— Frumoasă doamnă, fii deşteaptă!
Fă-i soţului caşcaval la proţap.
Dar nu, nu lua o rotiţă intactă!
Vaaai, nici să nu-ţi treacă prin cap!

Îi facem o gaură, pentru fixare,
Cu brânzo-burghiul special.
Sunt singurul fan care-l are-n dotare
Pentru perforat caşcaval!

Şi dăm deoparte bucata;
Pentru proţap, e miez de prisos.
Te scap eu de ea, o-nghit, gata,
Ca să nu cadă cumva pe jos.

Şi dumitale, mamaie,
Îţi dau ce nici n-ai visat.
Văd c-ai în ochi o văpaie
De suflet neîntinat,

De-aceea îţi spun – pe cuvânt! –
Că soiul ce Delaco se cheamă
E Caşcavalul cel Sfânt!
Se ţine lângă icoană

O oră, înainte de masă;
Şi, ca să-l poţi agăţa
Îi fac o tortiţă frumoasă.
Da, tai din el, sigur că da.

Dar nu, nu se iroseşte,
Am, crede-mă, stilul meu.
Nimic nu se risipeşte,
Pentru că-nghit totul eu!

Şi tu, tinere, îmi par student…
La Politehnică? Sunt încântat!
Şi dacă eşti fan brânză, fii atent!
N-ai vrea un caşcaval dinţat?

Gândeşte-te, la o cină specială,
N-ar fi super, super savurate,
Ca aperitive cu şcoală
Roţile de caşcaval dinţate?

Ţi-arăt cum le faci. Uite, aşa,
Cu un cuţit simplu, obişnuit,
După ce-ai decis câţi dinţi ai vrea,
Te-apuci frumuşel de cioplit.

Lucrezi deasupra unei farfurii,
Şi tot ce cade haleşti, uite-aşa.
Cine munceşte mănâncă, ştii,
Şi-aici muncesc eu. Ia mâna!!!

Ce face?! Ăsta-i abuz în serviciu?!
Vaaai, tinere, nu mă-ndurera…
Eu îţi prepar un deliciu
Şi tu-mi spui mie aşa ceva?!

Eu sunt promoter, tu eşti client,
Ca două roţi dinţate angrenăm.
O să te lase viaţa repetent,
Dacă nu te deprinzi să ne cuplăm.

Eu mă sacrific, pun pe mine-osânză,
Gust şi iar gust, deşi-s sătul…
Adică, deh, de caşcaval şi brânză
Este ştiut că nu mă satur îndestul

Decât… doar când se-ntâmplă – drace! –
Să vină –  vai mie, vai! – şefa mea!
Tinere, gustă, hai să facem pace,
C-altminteri angrenez chiar cu ea,

Nu tocmai armonios, nu tocmai lin…
Nu suntem două roţi dinţate potrivite
Când mă găseşte aşa, cu botul plin,
Că-i… pasul ei mai mare… şi mă-nghite!

 


Eu pentru SuperBlog aici am scris.
Dar despre roţi dinţate au mai zis
Şi alţii multe, fel de fel;
Şi îi găsiţi pe toţi într-un tabel.

__________________________________
__________________________________

Nota primită: 90 de puncte

Duzina de cuvinte – Din una-ntr-alta

Soldat bătând,
vrând-nevrând,
pas de defilare
în plin soare,
ce dezlănţui oare?

Nu ştii şi – poate – te doare.

Te doare inima frântă,
înfrântă,
bătând, mecanic,
titanic
bâtând sub soare.

Bate şi pe ploaie.

Bate în suflet vântul,
fuge din/în paradis cuvâtul,
e fără fund adâncul.

Care adânc?

Cobori în el, drept,
cu soarta dai piept
desenând, cu cretă,
o scară desuetă.
Cobori şi urci,
apoi, pe brânci,
către cununi de laur.

Dar, vajnicule faur,
sunt doar foi de dafin,
le-adulmeci cu miros fin
în timp ce se rup
de trup, fără trup,
osii după osii
şi – ştii? –
roţile, libere, fug.
Şi unde ajung?
Se rostogolesc…
Şi unde se-opresc?