Al Treilea Război Mondial

„captură de ecran” de pe agerpres.ro/externe

Nu sunt nici analist politic, nici cea mai luminată minte din cartier, şi stau cu nasul în cărţi (SF) şi pe Internet mai mult decât oriunde altundeva.  Dar iată (pe scurt şi, din lipsă de timp, nu prea bine sistematizat şi sintetizat) cum se văd lucrurile, prin ochi mei, de-acolo de unde privesc eu:

Cei care au afirmat că Al Treilea Război Mondial a început nu greşesc.

Numai că e un război altfel. Altcum decât oricare altul consemnat în manualele şi tratatele de istorie. E cel mai laş, cel mai perfid, cel mai josnic. Fără declaraţii de război şi fără mobilizări de trupe, fără alarme care s-anunţe populaţia să se retragă în adăposturi. Un război în care cele mai multe victime sunt colaterale – oameni care s-au aflat la locul nepotrivit în momentul nepotrivit. Un război în care bărbaţi în putere se refugiază cu miile în loc să-şi apere glia, casa şi familia cu ghearele şi cu dinţii.  Un război în care cei care-şi apără cu bun simţ propriile valori sunt numiţi, cu intoleranţă, „intoleranţi”.

Şi, mai ales, un război în care nu ştii cine e duşmanul:

  • Cel căruia i-ai deschis uşa ca să nu-l laşi să moară?
  • Cel pe care l-ai votat ca să-ţi conducă ţara şi care pare hotărât s-o distrugă?
  • Un abscons for atotputernic care trage toate sforile din umbră, străduindu-se din răsputeri să-şi atingă scopul, la fel de abscons pentru „marele public”, prin metoda „divide et impera”? Pentru că deja aproape toată lumea pare să fi adoptat deviza „cine nu e cu noi e împotriva noastră”. Cu alte cuvinte, avem musulmani fundamentalişti împotriva restului lumii, creştini fundamentalişti împotriva restului lumii, atei împotriva restului lumii, tradiţionalişti împotriva restului lumii, libertini împotriva restului lumii, „minţi deschise” împotriva restului lumii, fumători împotriva restului lumii, nefumători împotriva restului lumii, vegetarieni împotriva restului lumii, agramaţi împotriva restului lumii… Şi lista poate continua.

Dar acest articol nu poate fi continuat cu comentarii. Dacă sunteţi de acord cu mine, puteţi lăsa un „like”. Iar dacă nu, nu-i bai. Nu şterg pe nimeni din vreo listă a prietenilor mei, fie ei „virtuali” sau ba, fiindcă are opinii diferite de ale mele – atâta vreme cât şi le susţine la modul decent.

Început de roman – Corespondent de Război

Dacă s-ar face un concurs cu tema „cine a-nceput cele mai multe poveşti şi le-a lăsat neterminate”, probabil c-aş avea mari şanse de câştig. Drept dovadă, puteţi citi unul dintre aceste începuturi (dacă n-aţi mai dat peste el până acum):

VERONICISME

Până la urmă trebuie să-mi scriu romanul (adică nu mă obligă nimeni, dar eu mi-o doresc, şi gata!). Am aici mai multe începuturi – mda, nu neapărat de roman, dar nu le citeşte aproape nimeni 😛 Aşa că următoarele două nu vor fi pagini de blog, ci articole, cu câte un sondaj de opinie în coadă – să vedem dacă mă aleg cumva cu oarece feedback, care să-mi ajute să iau o hotărâre: pe care-l continui? Sau, în cel mai fericit caz, pe care-l continui primul? (Nu garantez, fireşte, c-o să-mi iasă ceva publicabil – dar omul e dator să-ncerce, nu? :P)

.

Corespondent de Război

– Capitolul I – 

             – De câţi ani lucrezi la Noi, domnişoarã Leahu? întrebă Arnold Lerouge, mijindu-şi ochii afundaţi în osânză, după ce răspunsese salutului ei cu o abia perceptibilă înclinare a capului.

Nici tu “bunã ziua”, nici…

Vezi articolul original 4.046 de cuvinte mai mult

Duzină de cuvinte în familie

Micile Mizerii

Azi ne-am jucat de-a duzina de cuvinte în familie. Adică am scris fiecare câte un text care conţine aceleaşi douăsprezece cuvinte, după cum urmează:

Baba Gaga:

Vreau să mor pentru patrie, maică. De bătrâneţe. Fără tristeţe, cu gândurile creţe, dar semeţe. După îndelungul marş triumfal al unei vieţii mângâietoare de orgoliu, vreau să mor în somn, pe fotoliu, înfrântă în zadarnicul război de cucerire al tărâmului numit nemurire, incompatibil cu statutul meu de vierme mic, deşi n-am fost un om de nimic. Vreau drept catafalc un afet de tun şi vreau un giulgiu bun, călduros şi frumos, dar care să nu m-acopere prea mult, ca să pot vedea cum îmi putrezeşte urzeala, ca o ultimă aventură fără tevatură. Şi vreau să-mi compuneţi un recviem, să-l puneţi pe-un blog, s-ajungă celebru pe glob.

.

Tanti Tina:

Am pus câte un giulgiu pe fiecare-afet de…

Vezi articolul original 868 de cuvinte mai mult