Tu, cel înzestrat cu gândire…

Tu, cel înzestrat cu gândire, când întărâţi un animal sălbatic, te-aştepţi să te ia la mişto, să te-njure sau să-şi înfigă colţii în tine (destul de tare ca s-ajungi la spital dacă ai noroc şi la morgă dacă te paşte ghinionul)?

La ce te-aştepţi când iei în râs zeul unui credincios fanatic, notoriu pentru violenţa lui? Crezi c-o să deschidă în cinstea ta o şampanie? C-o să-ţi răspundă cu râsete şi focuri de artificii, sau c-o să scoată (de urgenţă sau după ce-şi face planul pe îndelete) orice se poate numi echipament ucigaş şi-o să hohotească apoi satisfăcut, cu gheata pe pieptul tău fără viaţă, lăsându-şi amprenta tălpii – caricatură sadică – în sângele care ţi-a înflorit – caricatură sinistră – pe pulover?

Cu alte cuvinte:

Când interacţionează două culturi, este de dorit să-ncerce să se înţeleagă una pe cealaltă, nu să se-ntărâte. Şi din partea celei care se pretinde mai sus pe scara evoluţiei e de aşteptat să facă primul pas către respect şi toleranţă.

Iar dacă din rândurile ei se ridică unii care cred că asta se poate face cu biciul satirei, atunci îşi plătesc nesăbuinţa – prea scump, după părerea noastră, dar nu şi după a oamenilor din cealaltă cultură, care privesc lumea cu alţi ochi şi cântăresc faptele cu altă balanţă şi care, atunci când strigăm cu toţi, în cor, în canon pe n-şpe mii de voci sau rând pe rând, „je suis Charlie”, nu înţeleg decât că le suntem duşmani cu toţii, că le declarăm război cu toţii – lor şi zeului lor, întregului lor sistem, scorojit de ură şi de bigotism în viziunea noastră, dar alb ca neaua pe care-alunecă sania credinţei în viziunea lor

 

Cu cele 12 cuvinte îngroşate s-au mai jucat şi alţii; îi găsiţi pe toţi la Eddie, într-un acelaşi tabel.

 

Comentariile sunt închise. Nu ca să declanşez discuţii pro şi contra mi-am spus părerea. Iar dacă se-ntâmplă să coincidă cu a dumneavoastră, un „like” îmi e de-ajuns.
Dar am adăugat eu un comentariu, în chip de completare.