Am văzut, am scris, am primit

AM VĂZUT

Am văzut, aici, un anunţ:

Şi am văzut aici, pantofi, sandale, ghete… Şi ghetuţele Sabrow mi-au făcut cu ochiul.

AM SCRIS

Am scris un articol despre pantofi. L-am scris, l-am trimis prin e-mail, am aflat că e pe placul sponsorului şi l-am publicat pe blog, aici. Aveţi cu siguranţă timp să-l citiţi, e scurt 🙂

AM PRIMIT

Am primit, azi, fără să plătesc transportul, perechea de ghete aleasă. MULŢUMESC!

Fotografie0277

(Cutia o păstrez pentru motan. Încă n-a rechiziţionat-o, dar nu mă-ndoiesc c-o să tragă un pui de somn în ea – cât de curând! 😀 )

Totul s-a petrecut într-un răstimp de şase zile.

Pantofi şi pantofi…

Cea mai puţin costisitoare şi cea mai comodă călătorie se face stând în fotoliu, din clic în clic.  Clic-clic mouse-ul, tic-tac ceasul – de care nu-ţi pasă, că nu pierzi trenul, nu pierzi avionul, nu trebuie să te fereşti de ora de vârf de pe bulevarde şi şosele. Noaptea dormi în cel mai comod pat din lume, aflat în dormitorul tău, mănânci mâncarea preferată, servită în sufrageria ta, şi poposeşti la orice oră din zi şi din noapte pe orice site din world wide web – toate sunt deschise, toate au program nonstop, toate primesc pe oricine.

Sigur, nu toate sunt îmbietoare pentru oricine, nu toate sunt îmbietoare pentru tine. De exemplu, când te cheamă Lili, eşti destul de coaptă nu numai ca să dispui de proprii tăi bani dar şi ca să ţi se spună doamna Lili, şi, în acelaşi timp destul de tânără ca să-ţi placă imaginea pe care ţi-o reflectă oglinzile şi destul de liberă ca să roiască în jurul tău bărbaţii, îţi fac cu ochiul lor virtual mai ales şi mai ales magazinele online şi le cauţi cu zel, mai presus de orice, pe cele care-ţi desfată privirile cu bijuterii, haine, pantofi…

Pantofi…

Roşii, cu tocuri înalte, elegante – stiletto. Lili se văzu probându-i, aproape că le simţi atingerea – îi mângâiau şi îi sărutau degetele, călcâiele, tălpile… O purtau, pas cu pas, de pe o sărutare pe alta – blasfemie şi încântare, paşi pe o alee a pasiunii, plăcerea supremă oferită femeii de Standard Shoes, pantofii viselor standard, garanţia unui contur mai ferm şi mai elegant al piciorului mai lung, un accesoriu care pare să facă parte din trup, aducându-l pe al oricui cu mult mai aproape de proporţia de aur… 🙂

Pantofi…

Balerini, cu talpa joasă, plată, cu graţia firescului, a comodităţii… îmbrăţişând cu compasiune, înţelegând oboseala, alinând, alintând… avântând! Avântând în fugă, sau într-un dans străvechi, cu paşi apăsaţi, cu forţa pământului sorbită, în acelaşi timp, prin vârfurile degetelor şi prin călcâie… Putere, vioiciune, graţie, un superlativ al îmbinării lor în cel mai firesc şi mai plăcut mod cu putinţă…

Pantofi şi pantofi… Pantofi şi iar pantofi…

Oare există vreo femeie care are atât de mulţi bani încât să-şi cumpere toţi pantofii pe care şi-i doreşte? 😀