De la naftalină

Scriu şi iar scriu (adică bat câmpii) pe n-şpe bloguri, şi las praful virtual (mai sus, în titlu, l-am numit naftalină) să se aştearnă peste cuvintele mele tropotite pe taste, şi aproape că le dau uitării, şi uneori le regăsesc (mai mult sau mai puţin din întâmplare) şi îmi plac – evident că îmi plac, căci sunt ale mele şi se zice că până şi cioara spune că puiul ei e frumos! 😛 😆

Şi, dacă îmi plac, le iau de pe un blog (de aici şi de aici), le desprăfuiesc şi le aduc pe altul (adică mai jos), preschimbându-le din text în imaginea textului pe pergament – ca să nu zic că n-am schimbat nimic! 😛

Fără titlu

VeroVers


foto Alex Mazilu

.

Noaptea e stranie,
vis şi trezie,
ferestre vecine se sting,
se tot sting,
până nu mai e nimeni
cu tine…

Fuge şi somnul,
zeu trădător,
zorile-ntârzie…
Dar, ştii, ele mint,
lumina nu e niciodată
deplină…

8 aprilie 2013

Vezi articolul original