Crazy me

M-am uitat pe blogul Adrianei.

Mi-a plăcut poarta din fundal:

Mi-a trecut prin cap un catren:

Stau la poartă, bat la poartă… Cine vine să-mi deschidă?
Ziua, orbitor de albă? Noaptea, negură candidă
Aşternută peste-o lume plină de fărădelege,
O negaţie ce-ncearcă pe o alta să o nege?

Şi m-am întrebat:

UNDE-L SCRIU?

Dac-aveam un singur blog era simplu.

Dar am… o droaie!

O duzină?

Mă uit în oglindă…

… şi mă-ntreb:

CÂT DE NEBUNĂ SUNT?


Apropo de „crazy me”, îmi place Kenny Rogers! 🙂