Poveste de decembrie

Rebloghez cu titlu schimbat, pentru o a doua participare la jocul cuvintelor. 🙂

VeroVers

.

Nu ştiu cum, ce zeu, ce vânt,
Sau ce dor, ce fel de gând
Te-a mânat în viaţa mea –
Rege printre fulgi de nea…

.

Albii fulgi s-au mistuit…
Ai rămas şi ne-am iubit
Zi de zi, în ceas târziu…
Dar de m-ai iubit – nu ştiu!

.

Ani s-au dus, alunecând…
Alţi fulgi s-au topit, pe rând…
Eşti al meu… dar tot nu ştiu
De-mi dai suflet ori pustiu!

.

Simt doar, verde, ochiul tău
Oglindit în ochiul meu.
Sub blândeţea lui m-ascund,
Pisiceşte ghemuind

.

Trupul meu – să-l strângi la piept;
Şi atunci simt cum, încet,
Fulguieşte-asupra mea
Dorul tău… sau vraja ta!

25 februarie 1987

24.12.2015 Am citit cele de mai sus şi m-am gândit că am ceva gata scris pentru tema de luni a Jocului Cuvintelor. 🙂

Vezi articolul original

Duzină de cuvinte în contur incert

Un viraj incert pe o torsadă de gând nu-ncape într-un singur cuvânt, căci declanşează o dezlipire de dor mărginaş din nemărginire, alunecare de năzuinţe-n cascade, peste-amintiri vii sau fade, scânteie ce-nvaţă coloratura luminii, pocal în care se macerează spinii, plisc care foarfecă sarcastic vecinii şi…

Şi am uitat, despre ce vorbeam? Pe ce torsadă mă răsuceam?

Coloratura gândirii s-a revărsat din pocal, cascade cu creste de val, alunecare către-un contur incert… Sunt de acord sau mă cert? E dezlipire, e alipire? Foarfecă, sau scânteie sudând o unire?

„Dacă nu ştii nimic, atunci… pliscul mic!” ordonă un gând mărginaş. „Fă un viraj meseriaş – cât mai poţi să decizi! – către-un tabel cu gânduri mai limpezi.”