Caruselul timpului

Caruselul timpului a fost… comprimat.

S-a întâmplat în vremuri imemoriale, când a impus-o economia de energie.

De fapt, modul de alimentare a fost omis când i-au întocmit noul prospect, scris într-un cod cu grave carenţe în exprimare.

Dar cui îi trebuie material documentar pentru o rablă?! Căluţii s-au deprins să scape din dispozitivele de fixare şi pleacă cu tine în zbor, fiecare în alt ritm, care-ncotro. Numai că toate drumurile lor duc în acelaşi loc şi de foaaarte multă vreme n-a mai avut niciun călăreţ destul noroc ca să nu-şi piardă sufletul în locul ăla, lăsând în şa doar jalnicele-i rămăşiţe pământeşti.

Olé!

Olele! Care furaşi nemurirea, breee?! Cui i-o vânduşi, neamuleee?!

Duzină de cuvinte inventate: Scorburatino

Săptămâna asta n-avem „duzină de cuvinte” Aşa că rebloghez una veche. 🙂

VERONICISME

(Amintiri din alt univers, influenţate de ultimul roman tradus)

Ieri m-am întors din capitală. Am terminat cura de dezintoxicare în betealambic. Am ieşit de-acolo simţindu-mă alt om, aşa că n-am făcut drumul pe vitezostradă, ci pe Coloanagrama. E un traseu secretacic, mai lung, dar foarte pitoresc. De sub pavajul sorbituminat răsar, ici şi colo, anoduli. Superbi, dar extrem de prudenţi, aşa că n-ai prea mult timp să-i admiri. Te văd de departe şi fie că se retrag dedesubt, în perenglote, fie se pregătesc cât ai clipi de elevatuire şi îţi planează apoi, graţioşi, deasupra capului. Asta numai până la prima turnataţie. Pe urmă, flora stradală lipseşte aproape cu desăvârşire. Vezi numai rareori câte un salicedru sau câte un portocalandru. Salicedrii cresc pe margine, sunt uşor de ocolit, şi ramurile lor chiar te ajută s-o faci, te ghidează, sunt în stare să-i dea comenzi…

Vezi articol original 156 de cuvinte mai mult