Clepsidra strâmbă

Durerea îmi displace, prin urmare m-am străduit să-mi făuresc nisipul clepsidrei  mătrăşind tot ce mi-a fost vreodată atins de suferinţă. Am păstrat doar clipele mele răsfăţate, îmbibate de dulcele farmec al vieţii.

momentul

am scris pentru „jocul cuvintelor

Negrot, motanul pe care îl ador, mi-a mirosit curios lucrarea, părând nedumerit de splendoarea ei, iar stăpână-sa – maestra, tartoriţa, vrăjitoarea a bătrână – a strâmbat imediat din nas.

— Draga mea, chiar n-ai înţeles că misterul MAGIEI e împletitura de alb şi negru, de argintiu şi cenuşiu, de extaz şi agonie? Nu vezi că, dintre toate clepsidrele, a ta e singura care s-a înclinat, lepădându-se de echilibru? Cu o asemenea unealtă n-o să faci treabă bună niciodată! E imposibil! Arunc-o în mare, până nu înfurie sfinţii şi demonii deopotrivă. Şi făureşte-ţi alta, străduindu-te să înţelegi CITATUL, sau, dacă nu eşti în stare, pleacă dintre noi!